Locul unde oamenii trăiesc ca în vremurile îndepărtate! Povestea Satului de Piatră, din Ţara Haţegului

in Turism de

Cu cât mai izolate, cu atât satele româneşti păstrează mai mult din arhitectura de odinioară. Un astfel de sat este Ohaba Sibişel din Ţara Haţegului, un loc unde totul este din piatră.

Gheţarul care a dispărut în urmă cu mai bine de 10.000 de ani a lăsat în urmă diferite tipuri de morene, care sunt, de fapt, nişte bulgări mari de granit, ce mai târziu au fost deplasate şi de apele repezi din Retezat. Localnicii au netezit aceste pietre în apele unui pârâu, reuşind să creeze un peisaj straniu, dar fermecător.

Cei aproximativ 100 de localnicii din satul de la poalele Retezatului trăiesc ca în vremurile îndepărtate. Hainele sunt spălate la vâltori, iar gardurile caselor sunt din bolovani imenși de granit. Valea pârâului de acum era în urmă cu 70 de milioane de ani valea în care trăiau dinozauri.

Bucăţi uriaşe de piatră s-au desprins din Retezat după topirea ghețarilor, iar de-a lungul vremii au fost rostogolite și rotunjite de apele pârâului din zonă. Toate casele sunt îngrădite cu “grohote”, așa cum le spun localnicii.

„Așa știm și noi, așa știu și străbunicii noștri, de sute de ani, sunt nu de zeci de ani, de sute, bunicii noștri așa le-or pomenit, grohotele astea, că așa le zic, grohote, nu le zic ziduri,” spune un localnic, citat de digi24.ro.

loading...

Locul a început să prindă viaţă în urmă cu mai bine de 200 de ani, când oamenii au început să construiască şi să-şi crească animalele.

Obiceiurile rezistă la Ohaba Sibişel asemeni pietrei: pentru totdeauna. Vâltorile sunt înaintaşele maşinilor de spălat, construite pe un şuvoi de apă din lemn verde ca să țină cât mai mult. Şi acum le folosesc localnicii.

Din peisajul locului nu lipsesc morile de apă, chiar dacă acum sunt doar monumente de arhitectură rurală.

loading...
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.