Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

M-ai pedepsit. De ce?

in Psihologie

Prichindelul tau provoaca inadins conflicte, desi pana mai ieri era ascultator. Oare ce l-a determinat sa devina dintr-odata un mic rebel. Mecanismele specifice dezvoltarii dar si aditudinea adultilor fata de el.

E mic, are doar trei ani, dar provoaca scandaluri, se supara pe toti, apoi asteapta (tot el!) sa fie compatimit si impacat. Nu te impacienta, incitat de pretentiile celor din jur, copilul nu face decat sa arate ce poate si ce nu.

Stabilirea limitelor! De fapt, este vorba despre manifestarea unei programari biologice caracteristice fiintei umane, dar si puilor mamiferelor superioare, din asa-numita perioada a stabilirii limitelor. Copilul nu s-a hotarat din proprie initiativa sa devina neascultator, sa-si supere parintii cu capriciile lui. Spre o asemenea atitudine il conduce necesitatea matuizarii anumitor mecanisme psihologice. Neintelegand ce i se cere, ceva din interior il determina sa incalce iar si iar regulile. Este o situatie ciudata, pe care n-o intelege nici macar el, darminte ceilalti. E totusi singurul care va reusi sa inlature problemele cu care se confrunta. Asta, cu ajutorul celor care ii sunt foarte apropiati, dar in niciun caz prin aplicarea pedepselor. Incercati, ca parinti, sa intelegeti care-i sunt necesitatile si veti trece (si voi, si copilul) mult mai usor prin teribila perioada a negativismului dus la extrem. Psihologii sunt de parere ca, daca un copil nu parcurge etapa stabilirii limitelor, nu va trece la urmatoarea, mult mai complexa, cea a varstei intrebarilor.

Atentie, te imita! E stiut faptul ca fiecare copil isi insuseste cu o extraordinara usurinta comportamentul celor care ii sunt aproape si face asta un timp indelungat. Imitarea este unul dintre principalele mecanisme cu ajutorul carora micutul se adapteaza la lumea inconjuratoare. Neintelegand atitudinea celor din jur si ce anume  se cere, copilul este, fireste, derutat. Ce-ar putea face? Asteapta sa fie sustinut, inteles si, eventual, sa i se explice tot ce se intampla. In schimb, i se prezinta alternative pedepselor. N-are ce face si se supune. In felul acesta isi insuseste o anumita modalitate de solutionare a problemelor. Iar constrangerea este un mod de a obtine ceva! Asemenea ganduri, care i se infiripa acum in minte, l-ar putea marca mult timp de acum incolo.

Consecventa, arma imbatabila! Intr-o situatie conflictuala, incearca sa nu-ti schimbi starea. Un copil maricel face fata dezechilibrului emotional al parintelui care ba tipa la el, b ail saruta si ii ofera cadouri neasteptate, ba nu-i da voie sa se uite nici macar la un dese animat, ba il lasa toata ziua in fata televizorului. Pentru copil, tocmai in aceasta perioada sunt foarte importante echilibrul lumii in care creste, se dezvolta, evolueaza si cunoasterea limitelor ei. Varianta ideala: parintii reactioneaza cu calm, raman pe o pozitie constanta si urmaresc regulile, odata stabilite, sa fie respectate.

Greselile parintilor! Nu sunt deloc putine situatiile in care parintii nu au o atitudine tocmai potrivita fata de copilul lor. Iata cateva dintre cele mai frecvente greseli pe care ei le fac:

  • Ce-i permite mama ii interzice tata. Ce sa inteleaga copilul? Nimic.
  • Ieri avea voie sa faca un anumit lucru, azi nu. Ce ciudatenie!
  • La aceeasi obraznicie, tat a reactionat de trei ori cu calm, iar a patra oara l-a alungat din camera. Prin ce a fost diferita ultima de cele dinainte? “Daca voi repeta greseala, poate aflu”, e posibil sa-si spuna copilul.
  • Dupa ce citeste o carte de psihologie, mama incearca sa puna in practica, experimentand pe propriul copil, desigur metodele descries in volumul respectiv. Dupa un timp, insa, oboseste si lasa totul balta pana la citirea urmatoarei carti. O atitudine derutanta!
  • Copilului i se pretinde sa se comporte la fel ca fratele mai mare, ca fetita vecinilor sau ca prichindeii dat drept exemplu la gradinita ori in vreo carte: “Incearca sa ma muleze p un tipsr, dar eu nu ma las!”, s-ar purea ca gandeste copilul.

Greselile enumerate, luate laolalta sau fiecare separate, ingreuneaza parcurgerea acestei etape de dezvoltare. Copilul nu are nicio posibilitate sa schimbe situatia. Ce-i drept, incearca de fiecare data sa iasa din incarcatura creata de discrepanta dintre metodele pedagogice la care recurg parintii si particularitatile lui individuale, de unde si conflictele. Nu uita: orice toana a copilului este o reactie la o piedica in calea dezvoltarii lui! Tine-ti seama, ca parinti, de acest aspect, iar relatiile dintre voi sic el mic se vor imbunatati considerabil. Singura pedeapsa, foarte eficienta de altfel, pentru un mic “perturbator al limitelor” este dezaprobarea clara din partea parintilor. Dar nu prin tipete, mustrari, cearta, amenintari, pedepse sau palme, astfel nu faci decat sa te descarci emotional, lucru care arata ca nu ai fost in stare, ca parinte, sa faci fata situatiei. Iar asta nu inseamna educatie!

“Am exagerat si te-am scos din sarite? Ia masuri, dar nu tipa la mine! Fa-ma sa inteleg ca am gresit, chiar printr-o mica pedeapsa, apoi iarta-ma si uita ce s-a intamplat. Ce zici, nu-i asa ca pana la urma ne intelegem?” Asta ti-ar spune copilul, sugerandu-ti cum sa-l ajuti in aceasta etapa a dezvoltarii lui.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Psihologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web