Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Managementul clasei de elevi

in Pedagogie

shutterstock_105321398

Având ca scop limitarea empirismului în conducere, managementul ştiinţific, raţional ne conduce la ideea profesionalizării, a căutării de modalităţi şi instrumente în măsură să traducă teoria în practică, pe baza unor principii specifice (al eficienţei, eficacităţii şi randamentului, al rolului central al obiectivelor, al asigurării dinamismului conducerii etc.).

Managementul este o ştiinţă relativ recentă ce a cunoscut o dezvoltare pregnantă după cel de-al doilea război mondial în domeniul industrial, extinzându-se ulterior în toate domeniile de activitate. Definiţiile numeroase date de lucrările ştiinţifice în domeniu identifică managementul cu: tactul, abilitatea, maniera, tehnica de a conduce; procesul de coordonare a resurselor; activitatea cu indivizi sau grupuri, arta conducătorului de a mobiliza efortul tuturor membrilor pentru îndeplinirea obiectivelor organizaţionale; arta şi ştiinţa conducerii; doctrină administrativă.

Dar managementul se deosebeşte de administraţie şi administrare prin cateva aspecte specifice: fixarea obiectivelor pe termen scurt, revizuirea lor la intervale mici, practicarea delegării de autoritate, considerarea managerului ca protagonist al organizaţiei, folosirea celor mai buni membrii în exploatarea ocaziilor, specularea oportunităţilor în căutarea succesului, situarea resurselor în centrul atenţiei, atitudini active ale participanţilor, presiune la factorul timp, analiza complexă a rezultatelor.

La nivelul de bază, managementul se realizează prin activitatea directă cu executanţii, activitate cu şi prin oameni, în vederea îndeplinirii obiectivelor. Accentul cade pe înţelegerea sarcinilor specifice şi includ cunoaşterea foarte bună a resurselor procedurale şi materiale implicate. La nivelul mediu, managementul presupune o relaţie între executanţii direcţi şi managerii de la nivelul superior, de aceea abilităţile umane sunt extrem de importante în acest registru. În fine, la nivelul de vârf, managementul se bazează pe o viziune pragmatic-procesuală. Organizaţia este privită ca întreg, iar acentul se pune pe capacitatea de a anticipa, previziona, de a gândi strategic, în perspectivă.

În lipsa asocierii cu spiritul vizionar al conducerii, managementul poate duce la scăderea performanţelor, după cum accentuarea conducerii empirice în detrimentul managementului nu este o soluţie viabilă.

1.2.Leadership-ul – atitudine în cadrul grupului/organizaţiei

Proces de influenţă socială, leadership-ul reprezintă capacitatea de a îi determina pe oameni să acţioneze; de aceea, acesta se află în relaţie directă cu capacitatea de a influenţa comportamentul oamenilor.

Termenul de “leadership” descrie un set de comportamente, nu un grup de oameni care ocupă anumite poziţii sau posturi într-o organizaţie sau alte sisteme sociale. Sunt unele definiţii care şterg diferenţele dintre management şi leadership şi altele care creează diferenţe forţate. Iată câteva exemple:

– set de comportamente, asumate de o persoană, care au asupra celorlalţi un impact mobilizant şi motivant la o acţiune sau o credinţă, cu condiţia ca aceştia să nu fie în stare, singuri, de asemenea comportamente sau să adopte aceste credinţe, alegând astfel să urmeze persoana care şi le asumă – liderul;

  • participarea unei game întinse de influenţe, mergând de la controlul strict până la persuasiune, tranzacţii şi cooperare”;

  • latura funcţională a puterii instituţionalizate, care include numai acele modele motivate axiologic şi validate prin activităţi concret determinate.

Înţeles ca o relaţie între oferta de abilităţi şi acţiuni ale liderului şi nevoile şi aspiraţiile colectivului, leadership-ul pune în corespondenţă propriul stil de conducere cu nevoile grupului.

Leadership-ul este un exemplu, nu o tehnică. Este un spirit de pionierat care inspiră prin exemplu. De aceea, subliniem necesitatea abordării leadershipului ca atitudine în cadrul grupului şi, prin extensie, a organizaţiei. Leadership-ul şi încrederea sunt teme obişnuite în mitologia şi literatura diverselor culturi. În ciuda acestei preocupări intense, există puţine cercetări sistematice despre legătura dintre aceste doua constructe. Din analiza relaţiilor dintre oamenii care lucrează într-o organizaţie rezultă că dacă un lider are încredere în subordonaţi, sunt mari şanse ca aceştia să fie mai dispuşi să-l urmeze. Dacă un subordonat se simte investit cu încredere, va lucra el cu mai multă sârguinţă şi cu mai multa loialitate. Pe de altă parte, şi subordonaţii trebuie să aibă încredere în lider, uneori acest lucru fiind un stimulent în activitatea lor.

Asupra acestor judecăţi de valoare îşi pun amprenta tipurile de leadership.

Constatăm că în literatura de specialitate o atenţie deosebită li s-a acordat următoarelor tipuri sau forme de leadership:

– leadership-ul previzional (anticipează coordonatele viitoare ale organizaţiei);

– leadership-ul strategic (stabileşte strategia care trebuie urmată de organizaţie);

– leadership-ul dinamic (concepe şi dirijează procesele derulate în timp);

– leadership-ul prin obiective (coordonează obiectivele tuturor subsistemelor organizaţionale);

– leadership-ul bazat pe principii (include principiile pe baza cărora se dezvoltă practicile);

– leadership-ul prin inovare (implementează schimbările);

– leadership-ul transformaţional (accentuează efectul de transformare pe care liderii îl produc asupra oamenilor şi organizaţiilor).

Leadership-ul este o formă de putere, dar o putere a oamenilor, nu asupra lor; ea reprezintă o relaţie reciprocă între lider şi grup (spiritul de echipă – rezultatul integrării a patru procese: construirea încrederii între persoanele implicate, stabilirea unei misiuni şi a unor scopuri clare, derularea proceselor decizionale participative).

1.3.Relaţia management-leadership

Unii specialişti consideră că termenii “management” şi “leadership” sunt termeni sinonimi şi îi folosesc în mod alternativ. Însă, managementul şi leadership-ul reprezintă de fapt dimensiuni distincte ale persoanelor din conducere.

M. Zlate identifică trei situaţii tipice cu privire la modul de folosire a acestor două noţiuni: identificarea celor două noţiuni, diferenţierea lor categorică şi abordarea leadership-ului ca parte a mangementului (Zlate, 2004, pp. 173-176). Ca parte a managementului, leadership-ul poate fi definit ca „un proces de mobilizare, încurajare şi antrenare a indivizilor astfel încât aceştia să contribuie cu ce este mai bun în realizarea obiectivelor (Prodan, 1999, p. 84).

Pentru a înţelege mai bine drumul parcurs în domeniul conducerii, recurgem la următoarea schemă:

Figura 1. Relaţia dintre conducerea empirică-managemen-leadership

Din Antichitate până la începutul secolului XX s-a utilizat termenul de conducere, paternitatea termenului de management fiind atribuită lui F.W. Taylor şi, ulterior, lui H. Fayol. Managementul depăşeşte conducerea empirică în care problemele sunt rezolvate pe baza bunului simţ, a intuiţiei şi a experienţei de viaţă. Managementul depăşeşte şi atributul de administrare, gestiune, chiar dacă se bazează pe acesta. Când F. Taylor a început să studieze problemele legate de management, a urmărit productivitatea forţei de muncă americane, determinată mai mult de îndeplinirea sarcinilor mecanice decât de capacitatea de a procesa informaţii sau de a construi relaţii de serviciu.

Dacă managementul este înţeles numai ca o direcţie de sus în jos (top-down) şi se bazează pe ideea de administare şi control, leadership-ul este bi şi multidirecţional şi vizează toate tipurile de relaţii. În esenţă, managementul trimite la conceptul de „funcţie” (planificare, facilitare, evaluare etc.), iar cel de leadership se leagă mai mult de conceptul „relaţie” (mediere, antrenare, motivare etc.). Există anumite elemente de leadership care, strict vorbind, nu apartin de management.

Spre deosebire de management, leadership-ul are în centru abilitatea de a face faţă schimbării; de aceea raportul dintre schimbare şi leadership este direct proporţional. Astfel, noi înţelegem leadership-ul ca parte a managementului, parte care se caracterizează printr-o relativă autonomie şi exprimă în esenţă o atitudine indispensabilă relaţiilor organizaţionale.

1.4.Mangerii şi liderii

Managerii care reuşesc să dobândească o putere considerabilă şi să o folosească în relaţiile cu ceilalţi, au următoarele caracteristici:

a) sunt receptivi la ceea ce alţii consideră a fi un comportament îndreptăţit în dobândirea şi folosirea puterii;

b) înţeleg în mod intuitiv diferitele tipuri de putere şi metodele de influenţare;

c) tind să dobândească, într-o anumită măsură, toate tipurile de putere şi folosesc toate tipurile de influenţare (exercitarea puterii bazate pe obligaţie, exercitarea puterii bazate pe perceperea experienţei, exercitarea puterii bazate pe identificarea cu un manager, exercitarea puterii pe baza perceperii dependenţei, impunerea puterii pe baza perceperii dependenţei, folosirea persuasiunii, combinarea acestor metode);

d) îşi stabilesc obiective profesionale şi caută să obţină posturi care să le permită să dobândească şi să folosească cu succes puterea;

e) îşi folosesc toate resursele, autoritatea formală şi puterea pentru a acumula şi mai multă putere;

f) adoptă un comportament echilibrat orientat către putere, datorită maturităţii şi autocontrolului;

g) recunosc şi acceptă faptul că, folosind aceste metode, influenţează în mod clar comportamentul şi viaţa altora.

Din perspectiva organizaţiei şcolare, printre calităţile unui bun manager se numără:

a) charismă – impact şi prezenţă personală;

b) stimulare intelectuală – îndrumă în mod personal pe cei care lucrează cu el, aplică lucrurile bune din alte sectoare şi organizaţii;

c) flexibilitate – stabileşte priorităţi şi îşi administrează timpul în mod eficient, se automotivează, îşi asumă responsabilitatea propriei dezvoltări personale;

d) judecată – adună şi cântăreşte probe, face aprecieri şi ia decizii, dovedeşte o bună judecată;

e) abilitate de a conduce şi planifica direcţia strategică şi dezvoltarea şcolii – dezvoltă o viziune strategică a şcolii, analizează şi planifică nevoile şi dezvoltarea viitoare a acesteia, în context local, naţional şi internaţional;

f) aptitudini de comunicare – comunică eficient oral şi scris, cu public diferit, negociază şi se consultă în mod eficient, prezidează şedinţele în mod eficient, menţin, dezvoltă şi folosesc o reţea de contacte;

g) abilitate de a revizui – asigură şi susţine un proces de învăţare şi predare eficientă în toată şcoala, stabileşte sisteme de monitorizare şi evaluare a calităţii predării şi standarde pentru rezultatele elevilor.

În activitatea managerului, se obţin rezultate apelându-se la ierarhie; în activitatea liderului, reţelele şi relaţiile sunt cele care contează. Activitatea liderului se desfăşoară prin intermediul oamenilor şi al culturii. Managerii care nu sunt lideri, cad adesea în tot felul de capcane, subestimând rolul formării unei coaliţii care să ghideze procesul de schimbare.

Altfel, liderul este preocupat de concepţie, doctrină articulată, verosimilă şi mobilizatoare, iar managerul este interesat de tehnici de eficienţă; liderul conferă orientare, este un visător; managerul este un pragmatic. Dacă cineva are un post de manager, el nu va fi un lider decât în momentul în care funcţia sa va fi acceptată trup şi suflet de către cei care lucrează cu el.

În prezenţa unui lider, oamenii: se simt importanţi, se simt competenţi şi au încredere în ei înşişi, se simt parte a unui întreg, a unei echipe, consideră munca drept o provocare interesantă. Rezultă de aici că liderii sunt persoane cu aptitudini deosebite. Trebuind să confirme că au “stofă de conducător”, ei au nevoie de experienţă în domeniu, de siguranţă de sine în cadrul discuţiilor în grup. Liderul este o persoană care mobilizeză, organizează şi conduce membrii şi activităţile grupului înspre fixarea şi atingerea scopurilor acestora. Termenul de lider este rezervat celor care acţionează în interesul unui grup, cu acordul acestuia. Managerul, în schimb, este individul care asigură atingerea obiectivelor organizaţionale prin planificare, organizare şi orientarea muncii către finalitate. Prin urmare, o persoană poate fi un manager eficient fără a avea capacităţile unui lider.

Unele clasificǎri vizând tipurile de lider s-au împarţit în douǎ mari categorii:

a) Liderul transformaţional – transformă radical realităţile sociale şi este caracterizat de carismǎ, motivaţie, stimulare intelectualǎ, consideraţie individualǎ, deschidere spre noi moduri de raţionament, capacitate de convingere, interes pentru binele celorlalţi;

b) Liderul tranzacţional sau participativ – conducerea este înţeleasă ca fiind o perpetuă tranzacţie (motivaţia angajaţilor este datǎ de promisiunea, preţuirea şi rǎsplata acordatǎ de lider).

Există două feluri de lider: formal (oficial) şi informal (neoficial). Liderul formal poate să nu fie acceptat de grup, tocmai din cauza “distanţei” pe care o are faţă de membrii, motiv pentru care nu le întelege cererile şi nevoile. Liderul informal este cel care îi poate asculta pe ceilalţi, îndruma şi înţelege, indiferent de problemă. Acesta este un lider emergent; tinde, pe termen lung, să-i ia locul celui formal. Atunci când liderul informal este şi şeful oficial, grupul de lucru va fi unul dinamic, motivat şi eficient.

Pentru că nevoia îmbinării calităţilor de manager cu cele de lider devine tot mai presantă, în organizaţiile de succes nu contează neaparat liderii sau managerii ci, mai degrabă, modul în care aceştia sunt armonizaţi într-o cultură comună.

Criterii de analiză

Mangerii

Liderii

Atitudinile faţă de ţeluri – adoptă atitudini impersonale, chiar pasive faţă de ţelurile vizate;

– obiectivele se nasc mai curând din necesitate decât din dorinţă

– sunt dinamici, modelând şi animând diferite idei, au o atitudine activă în stabilirea obiectivelor specifice;

– influenţa exercitatîă de lider detrmină direcţia spre care se îndreaptă o afacere

Relaţiile cu ceilalţi -dorinţă de interrelaţionare, dar şi preferinţă pentru un grad scăzut de implicare emoţională;

– sunt percepuţi de subalterni ca fiind implacabili, detaşaţi şi manipulatori

-interacţionează într-o formă mai mult intuitivă şi empatică;

– sunt percepuţi de subalterni ca generând sentimente puternice de identitate sau diferenţiere, de dragoste sau chiar de ură

Concepţiile despre muncă – coordonează permanent puncte de vedere opuse pentru a-i determina pe oameni să accepte soluţii pentru anumite probleme;

– sunt ghidaţi de instinctul de supravieţuire în raport cu pro-blemele de risc, ceea ce duce la rutină

– sunt preocupaţi de dezvoltarea unor abordări insolite pentru probleme dificile şi cu deschidere;

– adoptă poziţii care presupun un grad de risc ridicat, mai ales când oportunităţile şi recompensa par promiţătoare

Simţul Sinelui – este susţinut de perpetuarea şi consolidarea instituţiilor existente – rol de armonizare cu idealurile de datorie şi de responsabilitate – se sustrage relaţiilor dintre membri, rolurilor profesionale sau altor indicatori sociali de identitate

Tabel 1. Paralela dintre manageri şi lideri

Din cele afirmate până acum, putem spune că managerul şi liderul sunt complementari. Ca substanţă, ei se deosebesc prin motivaţie, mod de gândire şi acţiune. Liderul este un fel de arhitect care proiectează viitorul, în timp ce managerul îl instrumentează, construieşte.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web