Masivul Preluca

in Geografie

Masivul Preluca – este situat la vest de oraşul Tg. Lăpuş, întins pe câţiva zeci de km, format din paragnaise în centrul masivului, calcare cristaline în zona Răzoare cu carbonaţi de mangam care se şi exploatează la Răzoare.

În NV este prezent masivul Dumbrava o continuare a primului ambele având la N linii de falie, dând acestora aspect de horst. La vest de Preluca este masivul Ţicău străbătut de Someş iar între Someş şi Crişul Repede sunt Munţii Meseş.

Aceste înălţimi formate din şisturi cristaline formează „jugul intracarpatic” sau „Poarta Someşeană”.

Peste fundamentul depresiunii este dispus învelişul sedimentar prelaramic care se păstreazp numai sub forma unor petice restrânse aparţinând permian, triasic şi cretacic inferior întâlnite în foraje pe valea Gurghiului, în estul M. Meseş, în cotul Oltului, în zona Agnita.

Formaţiunile postlaramice încep cu Paleogenul, fiind o consecinţă a diastrofismului laramic, a fazei de cutare din Carpaţi. Începând cu laramicul are loc o coborâre generală a întregului teritoriu de la interioriul Carpaţilor coborârea având loc însă diferit de la o regiune la alta dovedită de faptul că depozitele paleogene nu sunt prezente pe întreaga arie a depresiunii, teritorii destul de întinse fiind mult timp în stare emersă.

Formaţiunile paleogene prezintă o dezvoltare clasică în NV depresiunii cu depozite eocene şi oligocene, cu numeroase orizonturi evident în cadrul acestora calcarele eocene, exploatate în multe locuri cu materiale de construcţii, marne, argile şi diferite alte formaţiuni aparţinând eocenului şi oligocenului.

Sedimentarea în depresiune se continuă în tot timpul Neogenului. Spre sfârşitul Miocenului, respectiv în Badenian are loc o puternică transgresiune, când apele mării cuprind întreg teritoriu al Transilvaniei, situaţia fiind o consecinţă a mişcărilor stirice care încep în helveţian şi sunt continuate cu intensitate în badenian. În Badenian, când are loc o activitate vulcanică foarte întinsă începe procesul de depunere a piroclastitelor, a cenuşii vulcanice de la erupţii formând primul orizont de tufuri (tuful de Dej – tuf dacitic) cu grosimi de zeci de metrii, foarte bine evidenţiate în partea estică a Dealurilor Clujului şi Dejului, respectiv pe stânga Someşului Mic.

Peste complexul tufului de Dej apare orizontul  formaţiunilor sării, constituite din argile şi marne şi depozitele de sare. Aceasta rezultă în condiţii de acţiune regresivă, prezente pe toate laturile depresiunii evidenţiindu-se anticlinalele diapire Sovata-Praid, Ocna Sibiu, Ocna Mureş, Ocna Dej.

După Badenian apar alte orizonturi de tufuri vulcanice în raport cu perioadele de erupţii din vulcanismul Carpaţilor Orientali: tuful de Borşa, tuful de Hădăreni (pe stânga Arieşului), tuful de Ghiriş, Bazna etc.

În centrul depresiunii sunt formaţiunile mio-pliocene, dominate de structurile diapire şi în domuri, fiind determinate de prezenţa şi comportarea depozitelor de sare care formează o pătură groasă şi continuă în tot centrul depresiunii, înregistrând grosimea cea mai mare între Mureş şi Târnava Mare.

Datorită presiunii litostatice, sarea a migrat spre zonele marginale unde grosimea depozitelor era mai redusă astfel încât în aceste locuri sarea a ridicat depozite uneori până spre suprafaţă  formând spre margini cutele diapire iar în interior sau format domurile sau chiar brahii anticlinale. Urmare a acestui fenomen laturile vestice şi estice se caracterizează prin prezenţa cutelor diapire începând de la Dej-Sic-Cojocna-Turda până la Ocna Mureş pe latura vestică urmate de cele de Aiud-Ocnişoara şi Pinca-Ocna Sibiului. În est sunt prezente pe aliniamentul Şieu-Sovata-Praid-Odorhei până spre Rupea. Laturile nordice şi sudice sunt lipsite de cute diapire.

La interiorul cutelor dipaire sunt prezente domurile grupate astfel:

  • Grupa de Nord – situate la nord de Mureş fără depozite pliocene, parţial erodate, remarcându-se domurile Puini, Sărmăşel, Zau de Câmpie, Şincai, Sânger. Domul Sărmăşel a fost descoperit cu gaz metan în anul 1909. Exploatarea gazului de la Sărmăşel a început în 1914 când s-au instalat conducte spre Turda şi Ocna Mureş. Este constituit din marne şi nisipuri sarmaţiene cu intercalaţii de tufuri. Aici lipsesc formaţiunile pliocene.
  • Grupa centrală – cuprinde domurile de la Deleni, Bazna, Cetatea de Baltă.
  • Grupa estică – cuprinde domurile de la Cornea, Dumbrăvioara, Miercurea Nirajului, Teleac.
  • Grupa sud-estică – cuprinde domurile de la Dealu Frumos, Daia, Şoimuşu Mic, Chendrea Mare, Cristuru Secuiesc, Buneşti situate în zona Sighişoara-Cristuru Secuiesc. Mai spre sud este domul de la Rodbav.
  • Domurile de la sud de Mureş – formează grupa domurilor de joasă altitudine remarcându-se domurile de la Bogata de Mureş, Sânmiclăuş, Tomui, Copşa Mică, Nadeş, Filitelnic, Sângeorzu de Pădure etc, puţin ridicate, acoperite cu o pătură groasă pliocenă (190-820m). Formaţiunile de gaze sunt de vârstă sarmaţiană, bugloviană şi basarabeană.

În concluzie, depresiunea Transilvaniei are la suprafaţă formaţiuni sedimenatre care merg în succesiune de la NV spre SE în ordinea următoare: formaţiuni eocene şi oligocene în NV în vecinătatea jugului intracarpatic, urmate apoi de formaţiuni miocene, în partea centrală şi pliocene în partea sudică a depresiunii. Obişnuit în estul Pod. Someşan sunt formaţiuni ale Miocenului Inferior şi Mediu, în Câmpia Transilvaniei depozite sarmaţiene iar în Pod. Târnavelor formaţiuni sau depozite pliocene.

Cele eocene şi oligocene sunt constituite din marne, argile de diferite categorii la care se adaugă calcarele eocene. Sunt prezente apoi în depresiune pietrişuri, nisipuri, în unele locuri cimentate (gresii şi conglomerate) apoi în cea mai mare parte formaţiuni de marne şi argile.

Depresiunea Transilvaniei a fost studiată detaliat atât din punct de vedere geologic cât şi geografic astfel încât în prezent s-a ajuns la concluzia unei ralţii strânse între această întinsă arie depresionară şi zona carpatică înconjurătoare unitatea preluând de la spaţiul montan marginal o serie de elemente:

  • masele de aer foehnice, calde care coboară de pe versantul nordic al Făgăraşului spre Ţara Oltului cunoscut ca „vântul mare” sau foehnul românesc care acţionează primăvara, apoi, din estul Apusenilor, culoarul Gilău-Cluj Napoca-Turda-Aiud-Alba Iulia, înlesnind practicarea viticulturii până la baza muntelui;
  • masele de aer mai reci ce coboară de pe versanţii nord-vestici, estici şi sud-estici, sunt puse în evidenţă prin temperaturi mai scăzute pe rama estică a depresiunii (Reghin, Bistriţa, Odorhei) în unele situaţii resimţindu-se o influenţă a crivăţului ce pătrunde prin culoarul dintre grupa nordică şi centrală a Orientalilor.
  • Carpaţii constituie o importantă zonă din care depresiunea primeşte cantităţi apreciabile de apă astfel încât râurile mai mari la ieşirea din depresiune au debite mai ridicate (Someş 80mc/s, Mureş 100mc/s, Olt 87 mc/s) râurile aducând şi cantităţi importante de aluviuni.
  • Situată la interiorul Carpaţilor depresiunea prezintă o nebulozitate mai ridicată în comparaţie cu teritoriile extracarpatice, apariţia mai timpurie a iernii şi cu prelungirea acesteia în perioada de primăvară.

Depresiunea Transilvaniei cu o personalitate distinctă în partea centrală a ţării, perfect în spaţiul carpatic peste care se realizează legături dintre cele mai lesnicioase cu teritoriu extracarpatic atât prin pasuri de înălţime cât şi prin pasuri de vale, constituind largi ferestre pentru o vie circulaţie în ambele sensuri. Economia interioriului Carpaţilor este una de complementaritate. În ansamblu, relieful se prezintă ca un platou evident fragmentate de văile ce o străbat în general de la est spre vest determinând în mod logic creşterea în altitudine în sens invers, relieful arătând o evoluţie destul de recentă.

Cercetările de detaliu au pus în evidenţă concluzia că nici chiar Holocenul nu se caracterizează prin stabilitate, dovada fiind procesul de colmatare şi înmlăştinirea luncilor, alunecări de teren etc. Se pune în evidenţă înaintarea afluenţilor Mureşului spre bazinul Someşului, până dincolo de linia marilor înălţimi, respectiv cumpăna hidrografică dintre cele 2 bazine o depăşeşte evident înspre nord pe cea orografică.

Carcateristica este deasemenea asimetria văilor, obişnuit versantele nordice ale văilor fiind abrupte în cazul Oltului versantul de la Pod. Târnavelor, la Mureş pe dreapta Mureşului.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.