Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

MICROBIOLOGIE SPECIALA

in Biologie/Enciclopedie

MICROBIOLOGIE SPECIALA:

1.Surse naturale de microorganisme
2.Relaţia microorganismelor cu mediul înconjurător

•Datorită diversităţii proprietăţilor fiziologice ale microorganismelor şi capacităţii lor de a se adapta la cele mai diverse condiţii de mediu, microorganismele sunt răspândite peste tot pe planetă şi numai, ci şi acolo unde găsesc condiţii minime pentru existenţă.

•Ca regulă generală, grupuri particulare de microorganisme s-au colonizat în decursul evoluţiei în habitaturi specifice şi sunt permanent întâlnite în acele habitaturi, deoarece acolo au cele mai prielnice condiţii de viaţă.

•Există microorganisme extremofile care s-au adaptat în condiţii extreme de viaţă cum ar fi la :

•Temperaturi foarte scăzute (în gheţari, soluri polare) sau foarte ridicate (în lave puternic pietrificate)

•pH-uri extreme, în medii foarte acide (apele de mină pH = 1 – 2) sau la pH alcalin – pH = 10 – 11)

•Presiuni înalte/extreme, în special care trăiesc pe fundul apelor oceanelor.

•Microorganisme extremoosmofile rezistă la concentraţii mari de sare sau de zahăr, (sare – în mări, oceane). Aceste moo sunt în prezent studiate şi utilizate în domeniul Biotehnologiei.

•Răspândirea microorganismelor în natură este dependentă de factori fizici chimici şi biologici.

•Dintre factorii de care depinde răspândirea microorganismelor în natură pot fi amintiţi următorii:

•Prezenţa apei,Substanţele nutritive,Ph,rH,Temperatură,Rezistenţă ,Capacitate de adaptare

•Totalitatea microorganismelor dintr-un habitat constituie o comunitate care poartă denumirea de microbiotă – microfloră.

3. Microbiota solului
–Solul este considerat rezervorul natural al microorganismelor, aici întâlnindu-se toate microorganismele de la suprafaţă până în straturile profunde unde în funcţie de proprietăţilor lor au condiţii să crească şi să se înmulţească.

–Microorganismele sunt răspândite neuniform în sol şi anume

•la suprafaţă numărul este redus din cauza uscăciunii, temperaturii sau pur şi simplu din cauza acţiunii animalelor sau a omului.

•În straturile cu o înălţime de 20 cm sub suprafaţa solului sunt cele mai multe microorganisme (în stratul superficial) deoarece aici există oxigen, nutrienţi şi există apă suficientă pentru activitatea lor fiziologică.

•În straturile profunde numărul de microorganisme scade, fiind întâlnite cele anaerobe care sunt în număr redus (în special bacteriile).

•În straturile superficiale unde se găsesc cele mai multe microorganisme numărul lor variază funcţie de:

–tipul de sol (puţine în solurile nisipoase şi abundente în solurile cultivate 109 moo/gram sol, numărul lor depinzând funcţie de tipul de cultură)
–anotimp (cel mai mare număr de moo îl întâlnim primăvara şi toamna, iar numărul cel mai mic vara şi iarna)
–gradul de prelucrare a solului – biomasa microorganismelor în sol variază

•Distribuţia microorganismelor în sol este următoarea:
–la suprafaţă – bacterii fotosintetizante,
–în straturile superficiale – bacterii, actinomicete (bacterii filamentoase cu celula asemănătoare cu a mucegaiurilor, celulă procariotă), drojdii, mucegaiuri
–în straturile profunde – bacterii anaerobe.

Implicaţiile pozitive în sol sunt următoarele:
–prin biodegradarea compuşilor organici (resturi vegetale, deşeuri, cadavre, poluanţi) se eliberează elementele vitale cum sunt: C, H, S, N
–au rol în menţinerea compoziţiei chimice a atmosferei
–au rol în asigurarea azotului necesar nutriţiei plantelor (bacterii fixatoare de azot)
–au rol în formarea humusului (îmbogăţirea solului cu substanţe nutritive prin autoliza biomasei microorganismelor)
–microorganismele sunt principala verigă de legătură între componente biotice şi abiotice ale solului

Implicaţiile negative:
–în sol pot să existe temporar microorganisme patogene care generează boli foarte grave (antraxul – Bacillus anthracis, tetanosul – Clostridium tetani)

4. Microbiota apelor

•De la suprafaţa solului, microorganismele sunt antrenate de curenţii de aer şi se regăsesc în aer sau se depun pe suprafeţe si ajung în ape.

•Microbiota apelor este variabilă şi este dependentă de foarte mulţi factori şi anume: temperatură, existenţa radiaţiilor UV, existenţa substanţelor nutritive, existenţa curenţilor orizontali şi verticali, presiune, pH, salinitate.

•În ape, predominante sunt:
–Bacteriile care au condiţii să crească şi să se înmulţească
–Drojdiile şi mucegaiurile se găsesc sub formă de spori până la adâncimi de 4000 m, nu se înmulţesc în ape.
–Microorganismele din mediile acvatice sunt asociate în comunităţi specifice de la suprafaţa apelor până în straturile cele mai profunde, în fisurile de pe nisipul plajelor, asociate cu plantele marine sau cu animalele marine.

•Microorganismele din mediile acvatice aparţin la 2 categorii:
–Microorganismele autohtone (indigene)

•Microorganismele întâlnite permanent în mediile acvatice adaptate să crească şi să se înmulţească la temperaturi scăzute, în prezenţa unor concentraţii mici de nutrienţi

•Importante sunt cele din genurile: Pseudomonas, Achromobacter, Alcaligenes – Produc putrefacţia produselor de origine animală şi vegetală
–Microorganismele alohtone (zimogene)

•Microorganismele care ajung în ape odată cu substanţele poluante sau cu dejecţiile
•Din această categorie fac parte microorganismele de alterare sau microorganismele patogene care produc boli.

•Rolul microorganismelor în ape este
–cel de biodegradare a compuşilor organici poluanţi (epurarea apelor – rol în biosorbţia metalelor grele şi
–rolul de producători primari pentru plante (substanţele chimice rezultă prin autoliza biomasei rezultând nutrienţi pentru nutriţia plantelor).

•Rezistenţa microorganismelor în mediile acvatice este dependentă de:
–Condiţii de mediu
-Starea în care se află celulele (formă vegetativă/sporulată)
–Gradul de poluare şi tipul poluanţilor (organici sau anorganici)
–Prezenţa unor substanţe inhibitoare (metale grele toxice, pesticide, hidrocarburi)
–Tipul de microorganisme (saprofite – implicate în degradarea compuşilor organici şi parazite care parazitează plante, animale, microorganisme şi care generează boli).
–Microorgansimele patogene au o rezistenţă scăzută în ape (viaţa lor fiind condiţionată de prezenţa unei gazde).

•Există şi o categorie de microorganisme facultativ patogene care au o rezistenţă mai mare deoarece sunt şi saprofite şi parazite (ex. bacteriile coliforme de origine fecală – coliformi fecali – Escherichia coli care rezistă în apă 283 zile.

•Aceste bacterii sunt facultativ patogene sunt considerate indicatori igienico-sanitari deoarece prin determinarea lor se pune indirect în evidenţă posibila prezenţă a bacteriilor patogene.

•Calitatea microbiologică a apelor este reglementată prin normative naţionale şi internaţionale care depind în funcţie de sursa de apă şi de mărirea comunităţii alimentată cu apă.

•În evaluarea calităţii microbiologice a apei se au în vedere 2 indicatori:
–Bacterii aerobe mezofile care dau indicaţii asupra gradului de poluare organică a apelor
–Bacterii coliforme de origine fecală care dau indicaţii asupra contaminării apei cu materii fecale (indică starea igienică a apelor)

•Pentru industrie alimentară este important să se analizeze şi bacterii aerobe psihrofile care se dezvoltă la temperaturi între 5 – 200C şi care cuprind bacterii de putrefacţie implicate în alterarea materiilor prime şi a alimentelor de origine animală.

•Microorganismele prezente în apă sunt agenţi ai numeroaselor boli care au:
–Origine bacteriană

•febra tifoidă produsă de bacterii din genul Salmonella

•Dezinteria bacilară – genul Shigella

•Holera – genul Vibrio cholerae

•Gastro-enterite – coliformi fecali şi alte bacterii patogene
–Alte boli sunt cele de origine virală

•Hepatita

•Poliomielita

•Gastro-intestinale.
–Origine parazitară

•Produse de viermi intestinali care sunt incluşi în categoria protozoarelor.

5. Microbiota aerului

•În aer microorganismele au o existenţă tranzitorie, fiind antrenate de curenţii de aer şi purtate la distanţe foarte mari.

•În aer microorganismele se găsesc sub formă de asociaţii, pe particule de praf sau pe picături de secreţie nazală sau bucală.

•În lipsa curenţilor de aer, microorganismele se depun prin sedimentare cu o viteză care variază în funcţie de greutatea asociaţiilor de celule (viteza de la 0,002-3 m/sec.).

•În aer microorganismele nu cresc şi nu se înmulţesc deoarece nu există apă, nu există nutrienţi şi radiaţiile UV sunt nocive.

•Numărul de microorganisme din aer este variabil.

•Aerul este pur în zonele acoperite veşnic cu zapadă.

•Aerul poate să conţină 200.000 microorganisme/m3 în parcuri sau păduri, până la 104 microorganisme/m3 în încăperi populate, şi poate să ajungă la 106 microorganisme/m3 în zonele închise unde se cresc animalele.

•În industrie alimentară numărul de microorganisme din aer admis este limitat la maxim 1000 microorganisme/m3.

•Cele mai periculoase microorganisme vehiculate prin intermediul aerului sunt bacteriile patogene care se transmit de la indivizii bolnavi prin strănut, tuse.

•Dintre agenţii periculoşi:

•Bacterii

•Mycobacterium tuberculosis

•Streptococcus pneumoniae

•Streptococcus pyogenes

•Sporii de mucegaiuri sunt foarte periculoşi putând produce alergii.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web