Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Mijloce de îmbogăţire a vocabularului. Calcul lingvistic.

in Limba romana

mare_carti-mare

Prin calc lingvistic, se îmbogăţesc îndeosebi lexicul şi frazeologia unei limbi, însă acest procedeu este adeseori ignorat sau evitat în mod voit în lucrările de specialitate. Termenul calc a fost împrumutat din domeniul artelor grafice, unde se întrebuinţează cu sensul de „reproducere a unei schiţe sau desen” folosind un tip special de hârtie, hârtia de calc. Prin lărgirea sferei semantice, calc a ajuns să însemne copie, imitaţie sau reproducere în general. În domeniul vocabularului, prin calc lingvistic se imită structura sau modul de organizare internă a unui cuvânt străin, de obicei derivat sau compus. Altfel spus, din materialul atuohton se formează un nou cuvânt românesc, care reproduce aşa-numita „formă internă” a unui cuvânt străin. Spre exemplu, verbul românesc a întrevedea este format din între- şi vedea, însă modelul copiat este verbul din limba franceză entrevoir. Pornind de la aceeaşi formulă, în limba română a apărut şi a întrezări, folosindu-se de această dată un sinonim al lui a vedea. Uneori, calcul lingvistic poate deveni internaţional. Astfel, de la germ. Übermensch (cf. Nietzche) s-au format: rom. supraom, fr. surhomme, it. superuomo, engl. superman.

Orice calc de structură este, în acelaşi timp, şi o traducere sui-generis, însă nu orice traducere reprezintă un calc. Aşadar, calcul presupune o identitate de structură între model şi copie. Aceasta înseamnă că, dacă modelul imitat este un cuvânt compus sau derivat, rezultatul calchierii trebuie să fie tot un compus sau un derivat, nu o îmbinare de cuvinte. Redarea germ. Jahreszeit („timp al anului”) prin rom. anotimp este o traducere şi, în acelaşi timp, un calc lexical de structură, deşi topica elementelor constituente ale compusului apare inversată în limba română. Aşadar, anotimp este un calc lingvistic, iar timp al anului este o traducere care a apărut sporadic în secolul al XIX-lea.

Unele cuvinte compuse străine au fost împrumutate şi traduse, însă nu au fost calchiate, deoarece structura analitică a limbii române nu permite formarea – din material lingvistic românesc – a unor compuse care să reproducă structura modelelor străine. Spre exemplu, platpicior este de neimaginat în limba română. În schimb, am împrumutat compusul german Platfuss şi l-am tradus prin sintagma picior plat, respectându-se topica adjectivului în limba română. Iată alte câteva exemple de compuse împrumutate şi traduse: agricultura > agricultură, lucrarea pământului; carnivorus > carnivor, mâncător de carne; gastritis > gastrită, inflamaţia stomahului; haemorrhagia > hemoragie, curgere de sânge; parachute > paraşută, feritoare de cădere; somnambule > somnambul, umblător în somn etc.

Dintre toate tipurile de calc, cel mai important este calcul lexical. Acest procedeu conduce la îmbogăţirea vocabularului cu noi unităţi lexicale şi cu noi sensuri lexicale, care se adaugă celor existente. În funcţie de ce se imită şi de elementele nou apărute în vocabularul limbii influenţate, se disting două tipuri de calc lexical: (1) calcul lexical de structură vizează un împrumut de structură sau formă internă şi conduce la apariţia de noi cuvinte, (2) calcul semantic vizează un împrumut de sens lexical.

Calcul lexical de structură

Acest procedeu trebuie considerat, în acelaşi timp, extern (modelul de la care se porneşte este străin) şi intern (se construieşte un nou cuvânt folosindu-se material existent în limba receptoare).

O primă clasificare a formaţiilor rezultate prin calc lexical este în compuse şi derivate. Calcurile după cuvinte compuse pot reproduce în întregime sau parţial structura modelelor străine. Când sunt traduse toate elementele constituente ale unui compus străin, calcul este total sau integral. Astfel, după modelul germ. Vergissmeinnicht s-a format în limba română compusul nu-mă-uita, plantă erbacee specifică pădurilor de munte. Tot după un model german s-a format oală-minune, inversându-se ordinea elementelor constituente (germ. Wundertopf). Prezentăm şi alte exemple de calcuri totale: autoservire < auto- + servire < rus. samoobslujivanie < engl. self-service; cal-putere < engl. horse-power; ceas-brăţară < fr. montre-bracelet; câine-lup < fr. chien-loup; dreptunghi <fr. rectangle; hârtie-monedă < fr. papier-monnaire; locţiitor < fr. lieutenant; nou-născut < fr. nouveau-né; radio-ascultător < rus. radiosluşatel, germ. Radiohörer.

Mult mai numeroase decât calcurile totale sunt calcurile parţiale, numite astfel deoarece o parte a compusului este calchiată, iar alta este împrumutată. Iată câteva exemple: decret-lege < fr. décret-loi; maltrata < fr. maltraiter; menţine < fr. maintenir; triunghi < fr. triangle; patruped < fr. quadrupède; scurtcircuit < fr. court-circuit; semifinală < fr. demi-finale.

Calcurile după cuvinte derivate sunt mult mai numeroase decât compusele calchiate. În cazul în care, în procesul calchierii, se traduce numai o parte a modelului străin (rădăcina, tema lexicală sau un afix derivativ), calcul este parţial. Astfel, după fr. delaisser, s-a format rom. a (se) delăsa, traducându-se numai verbul laisser prin corespondentul românesc a (se) lăsa. Un alt exemplu de calc parţial este concetăţean, de la fr. concitoyen, traducându-se numai substantivul citoyen prin cetăţean. În schimb, cuvinte precum coraport sau coreferat sunt calcuri totale: rus. sodoklad (prefixul so- a fost tradus prin co-, iar doklad a fost tradus prin două sinonime: referat şi raport).

Cele mai multe derivate cu prefixe sunt calcuri după modele franţuzeşti: compărea < comparaître, decurge < découler, demers < démarche, dezbate < débattre, întretăia < entrecouper, prejudecată < préjugé, prestabili < préétablir, preşcolar < préscolaire, subînchiria < sous-louer, supraveghea < surveiller. Şi în cazul derivatelor cu sufixe întâlnim o serie de calcuri după modele franceze, dar şi germane, latineşti sau ruseşti: distrugător < fr. destructeur, lat. destructor; învăţăcel < germ. Lehrling, periaj < fr. brossage, simţământ < fr. sentiment, it. sentimento; stingător < fr. extincteur. Prezenţa unor numeroase derivate parasintetice calchiate arată că limba română este o limbă de tip derivativ. Dintre derivatele care conţin ambele tipuri de afixe şi care pot fi explicate prin calc menţionăm: consimţământ < fr. consentement, deznodământ < fr. dénouement, îngrăşământ < fr. engraissement, înlănţui < fr. enchaîner, întrerupător < fr. interrupteur, învăţământ < fr. enseignement.

Calcul semantic

Atunci când se vorbeşte despre calc, unii lingvişti introduc calcul semantic în categoria împrumuturilor lexicale. Spre deosebire de împrumutul lexical, calcul semantic constă în atribuirea unui sens nou unui cuvânt existent deja într-o limbă, după modelul corespondentului său străin, care este întotdeauna cel puţin bisemantic. Trebuie să admitem faptul că termenul influenţat şi cel după care se calchiază au cel puţin un sens comun. Prin intermediul acestuia se efectuează transferul sensului pe care modelul îl are în plus faţă de cuvântul care imită. Putem reprezenta grafic această situaţie:

C1 (cuvânt din limba care influenţează) – sens1 + sens2

C2 (cuvânt din limba influenţată) – sens1 (+ sens2)

Iniţial, C1 = C2 – sens2, iar după efectuarea transferului semantic, constând în îmbogăţirea lui C2 cu sens2, se stabileşte egalitate: C1 = C2. Iată şi exemple concrete: rom. lume a însemnat, la început, exclusiv „lumină” (< lat. lumen, -inis). Acest sens se regăseşte în exprimarea regională lumea ochilor, a ieşi la lume (lumină). Înţelesul de „univers”, „cosmos” se datoreşte vsl. světŭ. Tot aşa, rom. limbă (< lat. lingua, -am) s-a îmbogăţit cu sensul „neam”, „popor” sub influenţa vsl. jenzyk. Dacă în primul caz sensul promordial, moştenit, s-a pierdut, în cel de-al doilea caz, sensul primitiv s-a menţinut în limbă, iar cel calchiat a fost împins în vocabularul pasiv, până la dispariţie.

O primă categorie de calcuri semantice este constituită din cuvinte vechi îmbogăţite cu sensuri neologice: foaie („ziar, revistă”) < germ. Blatt, fr. feuille, nebun („piesă la jocul de şah”) < fr. fou, rădăcină („în lingvistică, în matematică”) < fr. racine (d’un mot, carrée, d’une ecuation), pătură („clasă socială”) < fr. couche (les couches sociales), perete („parte care înconjoară o cavitate a corpului”) < fr. paroi.

Ne oprim asupra sensului neologic de „tablou pictat” al cuvântului vechi românesc pânză (etimologie necunoscută). În limba franceză, toile înseamnă atât „ţesătură din fibre de bumbac, in, cânepă etc.”, cât şi „bucată de pânză deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează”. Prin extensiune, toile a ajuns să însemne „pictură realizată pe un astfel de suport”, „tablou pictat”. Întrucât pânză şi toile aveau în comun sensul de „ţesătură”, termenul românesc s-a putut îmbogăţi cu o nouă semnificaţie sub influenţa corespondentului său din franceză.

Multe dintre compusele şi derivatele considerate creaţii interne ale limbii române sunt, în realitate, imitaţii după modele străine, care nu pot fi însă uşor identificate. Substantivul compus floarea-soarelui, citat adeseori drept compus românesc, imită structura termenului latinesc helianthus, format din două elemente de origine greacă: helios „soare” şi anthos „floare”. Această explicaţie se bazează pe existenţa, în alte limbi, a unor compuse cu o structură similară, calchiată: germ. Sonnenblume, olan. zonnenbloem, engl. sunflower, precum şi pe faptul că planta a fost adusă în ţara noastră în ultmul sfert al sec. al XIX-lea.

Tot despre calc lingvistic este vorba şi în cazul locuţiunii adverbiale la nesfârşit. Deşi în multe dicţionare cuvântul este definit drept „negativ al lui sfârşit” acestei locuţiuni îi corespunde fr. à l’infini, it. all’infinito.

În cursurile anterioare, am dat exemple în care acelaşi cuvânt străin a fost atât împrumutat, cât şi calchiat sau „tradus” dacă avea o formă internă clară (o structură analizabilă). Am identificat astfel dubletele etimologice (ex. blagoslovi şi binecuvânta, ambele explicabile prin vsl. blagosloviti, primul împrumutat, cel de-al doilea calchiat). Termenului fr. indépendance îi corespund rom. independenţă (împrumutat) şi neatârnare (calchiat, mai vechi decât primul). Iată şi alte dublete (primul termen este explicabil prin împrumut): angular – unghiular, cadrilater – patrulater, coabita – conlocui, consacra – consfinţi, decimal – zecimal, extinctor – stingător, imediat – nemijlocit, omniscient – atotştiutor, precursor – premergător, sentiment – simţământ, signal – semnal, trianglu – triunghi, velutat – catifelat etc.

Numeroase sunt unităţile frazeologice calchiate, despre care vom vorbi în cursurile din finalul semestrului, pe care unii vorbitori le întrebuinţează greşit. Astfel, expresia a avea o memorie de elefant (fr. avoir une mémoire d’elephant) nu înseamnă „a fi înzestrat cu o remarcabilă ţinere de minte”, ci „a fi ranchiunos, a nu uita un rău făcut de cineva” conform expresiei din franceză pe care am citat-o.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web