Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Minciunile Podului Minciunilor din Sibiu sau cum să nu te laşi fraierit de legende (II)

in Arta/Articole/Centru Media/Educational/Enciclopedie/Istorie

   O altă „legendă”, tricotată tot pe cea menţionată mai sus, se referă la fetele care nu mai erau „mari” în noaptea nunţii. Şi care, evident…

   Fetele mari care nu erau mari (nici mici)

   Dar să citim, pardon cităm: „Cea mai gustată legendă ce se leagă de denumirea podului este cea a cuplurilor care obişnuiau să se plimbe pe pod. Se spune ca tinerii îndragostiţi, trecând noaptea pe pod si jurându-şi iubire veşnică, ajungeau să discute şi despre curăţenia trupească a fetei. Şi toate afirmau că sint curate ca lacrima. Numai ca, dovedindu-se mincinoase, dupa noaptea nuntii erau tirite si aruncate de pe podul jurămintelor false. Nu se ştie daca păţeau mare lucru, căci hăul de sub pod e doar de doitrei (sic!) metri„.

   Aha. Deci tu cu iubi te plimbi noaptea pe pod. De la una-alta, de la „ce mai face mă-ta” la „uite ce pectorali am”, după giugiuleli şi sărutări, tu, masculul alfa al secolului XIX, îţi dai jobenul pe ceafă şi întrebi, suav: „Ascultă fă, da tu eşti fată mare? Eşti întreagă, acolo, jos?”.Ea: „Da, frăţică, să moară mama, că nu m-a atins nimeni, să-mi sară ochii din cap, să nu mai apuc zâua de mâine”. Deci, da, fata mare e mare, şi se face nunta, cu tot ce trebuie, cu şedinţe foto prin centrul istoric şi Parcul Cetăţii, cu luatul miresei cu „saxafonu” de acasă, apoi la biserică, cu alaiul claxonând pe uliţele străvechiului burg, până la sala închiriată. Noaptea nunţii, şoc şi groază, mirele iese cu ochii bulbucaţi din alcov răcnind a pustiu şi urlând a morţiu, precum câinii din legenda Meşterului Manole: „NU IEEEEEEEE!”. Rănjete de nuntaşi şi nuntăşiţe, „hai că o rezolvăm cumva” din partea socrilor mici, „curvă ca mă-sa” din partea socrului mare, „dragi nuntaşi şi frumoasă adunare, vă învitâm pe Podul Minciunilor, la cea de-a doua parte a programului”.

   Şi toată ceata, cu lăutarii după sine, beată muci, se prezintă pe Podu’ Aruncaţilor şi zuup-buf, cu mireasa peste aceeaşi balustradă, în hohotele de râs ale audienţei. „Maaamă cum fac astea când cad!” Şi uite aşa scapă familia miresei cea fără onoare şi rea de musculiţă, de piatra din casă. Prin eliminare, pentru că repet, autorul/autoarea din tufiş a văzut podul doar pe feisbuc sau pe Google Images. Pentru că, repetăm, „Nu se ştie daca păţeau mare lucru, căci hăul de sub pod e doar de doi-trei metri”.

   Păi nu păţeau mare lucru, doar ceva fracturi multiple în cel mai fericit caz. În cel mai nefericit caz, umflau coada, adică li se constata decesul. Sau, na, dădeau în primire. Pentru că ăia 2 metri sunt ceva mai mulţi.

   Nu mai repetăm ce am spus anterior. Justiţia, chiar austro-ungară, nu cred că te recompensa bănesc ori cu excursii pe Coasta Dalmată dacă azvârleai cu mirese-neveste peste poduri. Ci dimpotrivă. Deci legendă de doi bani, promovată pe aceeaşi valoare pecuniară.

   Da, veţi spune că ăştia, aruncătorii de oameni peste balustrade metalice, nu acţionau în secolul al XIX-lea, ci demuult, în Evul Mediu Întunecat. Bun, dar podul nu e din Evul Mediu. Ci de la 1860. Deci nu.

   Când să închei cu bune şi eu cele spuse aici, iată că şi Asociația Județeană de Turism Sibiu loveşte adânc. La descrierea Podului Minciunilor din Sibiu, ea zice: „Se spune că, de mult, aici erau pedepsiţi negustorii mincinoşi (da, ştiam, mersi, n.n.) şi VRĂJITOARELE ALE CĂROR PREVIZIUNI NU SE ÎNDEPLINEAU„. (sl. ns.)

OAU!. Sibiul oraş catolic apoi lutheran. Apoi ortodox

   Care pedepsea prin ardere pe rug ori alte metode specifice (vezi „Cronica oraşului Sibiu”, de Emil Sigerus) orice manifestare a VRĂ-JI-TO-RI-EI. Cum mama ei de istorie laică şi religioasă să susţii, chiar şi aşa, la nivel de „legende despre”, o asemenea idioţenie? Ce-i aici, Conan Barbarul? Lord of dă Rings? Păi dacă, prin absurd, ar fi aflat Sanctitatea Sa Papa ori episcopul Evanghelic (de Confesiune Augustană C.A.) că oficialităţile locale apelează la serviciile unei/unor VRĂJITOARE care să prevadă chestii, păi aici nu mai era niciun Sibiu-Hermannstadt, cu un superb câmp de maci, că l-ar fi ras de pe faţa Transilvaniei. Necum să pedepseşti o vrăjutoare pentru că a prezis PROST!.

   Totuşi, aceste idioţenii au fost împrăştiate, graţie dorinţei de a atrage piţi-turişti la Sibiu. Denumirea de „Podul Minciunilor” vine, de fapt, de la o denumire complet lipsită de conotaţii legendare: „Liegenbrucke”, sau „Podul Culcat”, adică aşezat, aşa fără piloni de susţinere. care, probabil prin gura vreunui hâtru al locului, a ajuns la „Lügenbrücke”, Podul Minciunilor. E o variantă, zic eu, mai umană decât cea măcelărească, folosită de anumiţi din presă sau turism online.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

>
loading...