Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Modalitatea prin care au fost ingropate marile uzine ale Epocii de Aur. Eram brici până în 89

in Evenimente

Industria românească din anii comunismului a fost îngropată de vie, fără nicio justificare. Cel puţin asta cred şi astăzi, foştii maiştrii, ingineri sau sindicalişti ai „Epocii de Aur”. Aproape toţi vorbesc despre devalizare şi subminarea intenţionată a economiei şi poporului român.

646x404 (1)
În anii comunismului, începând cu 1947 s-a trecut pe etape la industrializarea României. S-a ridicat un număr uriaş de fabrici şi uzine. Statisticile arată că România avea, în 1989, peste 8 milioane de salariaţi, adică 73% din populaţia activă, majoritatea angajaţi în aceste uzine ale „Epocii de Aur“.

În 2004 mai erau în România doar 4.300 de salariaţi, dintre care cei mai puţini în sectorul industrial. Botoşaniul a fost unul dintre oraşele şi judeţele din România cu o zonă industrială importantă. Aceasta ocupa sute de hectare în municipiul Botoşani. Erau fabrici şi uzine de diferite categorii, iar Botoşaniul deţinea titlul de „regină a industriei uşoare“, vorbind în special de cea textilă.    Totodată la doar 20 de kilometri de Botoşani, la Bucecea funcţiona o fabrică cu cel mai fin zahăr din ţară şi care exporta sute de mii de tone. Dorohoiul avea o sticlărie de invidiat, iar strungarii botoşăneni erau consideraţi printre cei mai buni din ţară.

„Au fost fabrici foarte importante. Poate cea mai importantă fabrică de zahăr din ţară a fost la Bucecea. Apoi era fabrica de sticlă şi porţelanuri de la Dorohoi, renumită în Europa în aceea perioadă, dar şi textilele de la Darabani. Erau fabrici ce dădeau mii de locuri de muncă. La textile exportam 80% din producţie în ţările asiatice, URSS, America Latină şi chiar în Africa“, spune Vasile Chiru, astăzi sindicalist, fost om al muncii în industria textilă de la Botoşani.

8

Cu toate acestea din uriaşa zonă industrială a Botoşaniului, ca şi din majoritatea uzinelor din România, s-a ales praful. Câteva ruine mai amintesc de existenţa acesteia. Majoritatea fabricilor au fost rase de pe faţa pământului şi transformate în supermarketuri şi centre comerciale. Rolul s-a schimbat de la producţie au trecut la consum.   „Privatizarea“ reginei industriei uşoare

Despre economia românescă din perioada comunismului s-a spus după 1990, că era energofagă şi că trebuie retehnologizată. Foştii ingineri şi muncitori ai „Epocii de Aur“ spun însă că nimeni nu a vrut să facă nimic în acest scop. Mai mult decât atât în ceea ce priveşte industria textilă din Botoşani, Vasile Chiru, lider sindical şi angajat al fostei fabrici de textile Textila, spune că pe locul fabricii unde a lucrat se află astăzi un complex comercial. „Botoşaniul prin industria textilă era numit regina industriei textile româneşti. Exportam în cantităţi mari. Făceam uniforme pentru armata irakiană de exemplu. Era producţie mare. Mulţi muncitori“, spune Chiru. Totodată liderul sindical zice că privatizarea „care a început după 1990 a fost moartea acestor fabrici“.

„Ei spun că au privatizat. Ce să privatizeze? Au îngropat de fapt. Au venit tot felul de investitori care au pus mâna pe fabrici şi le-au îngropat. Textila, este un exemplu. A fost un interes naţional după 1990 să se distrugă industria. În loc să facă ca în Polonia, să folosească industria comunistă şi să o modernizeze, la noi au distrus tot. Aveau interese şi afaceri. Afaceri cu tot felul de cetăţeni străini sau români să dea totul la fier vechi şi să îşi bage banii în buzunare“, crede Chiru.  „Regina industriei uşoare româneşti“ a avut exact aceeaşi soartă: a fost „privatizată“. În 1997 a fost dată unui cetăţean turc, pe care sindicaliştii, foştii ingineri sau muncitori nu ştiu, nici astăzi, cum îl cheamă şi nici nu-şi amintesc să-l fi văzut vreodată. Cert este că într-un singur an a reuşit să falimenteze Armonia, o fabrică cu peste 10.000 de muncitori şi care exporta textile pe trei continente.

„A venit un turc. Nici măcar nu ştiam ce hram poartă. I-au dat peste noapte fabrica. De la Consiliul Judeţean erau bucuroşi că a venit investitor străin să salveze fabricile. Le-a salvat aşa de bine că a luat utilajele şi le-a dus din ţară. Unele nici măcar nu au fost folosite vreodată. Erau ambalate. Iar fabrica, ce-i trebuia? A închis-o. A trimis oamenii acasă“, spune Vasile Chiru.    Sticla, zahărul şi falimentul   Botoşaniul s-a bucurat şi de prezenţa unor industrii renumite la nivel naţional şi chiar european. Este vorba de sticlăriile de la Dorohoi în primul rând. „Era unicat în ţară, ce se făcea acolo. Plecau masiv la export. Aveam de altfel şi cel mai fin nisip cuarţos din România şi poate chiar din Europa cum auzisem nişte specialişti din aceea perioadă. Era artă ce se făcea acolo. Artă-n sticlă“, spune Chiru. Arta-n sticlă nu a impresionat însă prea mult oamenii capitalismului răsărit peste noapte. După 33 de ani, sticlăria de la Dorohoi îşi închidea porţile. A fost „privatizată“ şi ea. Ultima dată s-a numit Stipo S.A.. Din ea au mai rămas doar ruinele.

Citeste mai mult pe ADEVARUL.RO

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Evenimente

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web