Poveste care circula în tradiţia populară românească! Motivul pentru care nu e bine sa omori un arici

in Curiozitati

O poveste care circula în urmă cu mai bine de un secol în tradiţia populară românească îl prezintă pe arici ca sfătuitor al divinităţii. Conform acestei credinţe, ghemul cu ţepi l-a ghidat pe Dumnezeu să modeleze Pământul.

Dincolo de prima impresie, ariciul este un animal de-a dreptul fascinant, cu un mod de viaţă interesant şi cu un rol de mare importanţă în ecosistemele din care face parte. Forma sa unică în lumea vieţuitoarelor şi discreţia cu care se arată oamenilor au născut tot felul de legende despre rolul şi viaţa acestui mamifer care aparţine din ordinul insectivorelor.   Una din credinţele populare răspândite în urmă cu mai bine de un secol la români, care dăinuie şi astăzi, îl prezintă pe arici ca un sfătuitor al lui Dumnezeu la facerea lumii.

646x404

Povestea este prezentată şi în publicaţia „Şezătoarea”, condusă de Artur Gorovei, cu apariţie în perioada sfârşitul secolului XIX – începtul secolului XX. În numărul din noiembrie-decembrie 1902, „Revista de folklor” este publicat articolul „De ce e păcat să omori un ariciu”, o poveste culeasă de Hristian N. Ţapu, profesor la liceul „Unirea” din Focşani de la un sătean din Urecheşti, Vrancea.

„La început Dumnezeu făcuse pământul prea mare şi nu se pricepea ce să facă, să-l facă mai mic, că cică era întins ca o masă. A trimis el atunci pe la toate lighioaiele că ce e de făcut şi o trimis şi la ariciu pe albină”, începe povestea.   Mesagerul lui Dumnezeu nu găseşte însă de prima dată un răspuns, ariciul arătându-se chiar indispus că este deranjat pentru o astfel de problemă.

„- M-a trimis Dumnezeu – zise albina să te întreb că ce să-i fac pământului să-l mai micşoreze că e prea mare? -Ei- zise ariciul, de unde ştiu eu ce să-i facă, dacă nu ştie el că e atotputernic; dar eu de unde? nu ştiu, aşa spune-i”   Povestea spune că albina, în loc să plece, s-a ascuns într-o trestie, aproape de arici, iar de acolo a auzit cum acesta a început să vorbească singur:

„Ei, mă întreabă ce să-i facă; să-l mai încreţească şi el, să mai facă văi, dealuri, dacă-i prea mare”

În acel moment albina a sărit din trestie şi i-a spus ariciului că a auzit tot, şi că va merge să-i spună demiurgului cum să-şi definitiveze opera:

„Am auzit ce-ai spus, am să-i vestesc lui Dumnezeu; iar ariciul ia un beţigaş, şi-o loveşte peste mijloc şi de atunci albina e curmată la mijloc, până atunci era tot una”

Concluzia poveştii este că de atunci pământul are văi şi dealuri „şi de aceea e păcat să omori ariciul”.

Citeste mai mult pe adevarul.ro

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.