Nana Ileana și calul ei Breazu’ coboară cu lapte, de două ori pe săptămână, în Petroșani

in Turism

Nana Ileana și calul ei Breazu’ au fost atracția Petroșaniului, miercuri dimineața, când femeia a coborât cu lapte în oraș, pentru a-l vinde. Vine de două ori pe săptămână cu calul, iar măreția animalului ce își cară în spate stăpâna, nu are cum să nu fie observată. Sunt cei mai vechi precupeți, iar în timp, tot mai puțini rămân.

fefeleaga-1-660x330

Să vezi o femeie călare pe un cal mândru în miezul zilei printre mașini, ori pe trotuar, pare acum un scenariu de film, dar asta se întâmplă la Petroșani din când în când. Sunt momârlanii din cătunele de munte, care coboară cu lapte în desagi, iar ceea ce acum pare o ciudățenie, cu ceva timp în urmă era ceva obișnuit. Tradiția s-a pierdut din cauza automatelor de lapte și a laptelui la cutie pe care îl luăm din supermarketuri, însă, acești oameni încă păstrează obiceiul natal. Nana Ileana este una dintre cei care mai crede în tradiția locului. „Noi stăm cu vitele acolo sus la munte și venim în oraș de două ori pe săptămână, cu laptele și ducem sus ce ne trebuie, pâine sau ce ne mai lipsește de la oraș”, spune nana Ileana.

Crește nu mai puțin de 13 vaci

Viața sus în munte nu are orar, iar nana Ileana crește 13 vaci, plus o turmă de oi. Are multă treabă, dar jos, la oraș, coboară să le aducă lapte bun celor care îi sunt abonați. Sunt puțini, chiar dacă laptele de la vacile ei costă 2,5 lei, maximum trei lei pe litru. Este mai bun decât cel de la cutie, însă, oamenii nu mai sunt învățați. „Avem abonați, dar mai puțini. Acum vreo 30 de ani erau mulți, că toată lumea lua lapte de la noi. Acum, tinerii nu mai beau de la noi, numai cei mai bătrâni, care ne sunt clienți de demult, însă, ei mai pier și pleacă „dincolo”, așa că avem puțini abonați”, mărturisește femeia.

Viață grea în vârf de munte

Nana Ileana coboară mândră pe Breazu’, trece pe trotuare, după un traseu stabilit de locuințele celor care îi sunt abonați la lapte, iar mai apoi ajunge la piață, unde își umple desagii goi cu pâine și cele necesare pentru gospodărie, până data viitoare când va coborî din nou la oraș. „Veneau mai mulți înainte cu lapte în oraș, dar acum ne-am rărit și noi la pădure. Numai din loc în loc mai suntem câțiva. Asta e viața! Tineretul trăiește la oraș. Ne mai luptăm și noi până mai putem și apoi când nu vom mai putea, cine știe dacă mai vin alții. Și nouă ne este greu, dar așa am trăit de-o viață și suntem obișnuiți cu traiul ăsta”, spune femeia cu regret.

Cu Breazu‘, pe cărări de munte

Călare pe cai, ori pe măgari, oamenii din cătunele de munte erau înainte o obișnuință în zona Văii Jiului, dar acum par cu adevărat ciudați. Nana Ileana, însă, nu pleacă urechea la ce spune lumea, pentru că nu are încotro și dacă nu l-ar avea pe Breazu’ i-ar fi greu să urce acasă cu desagii încărcați. Căile de acces spre locuințele lor sunt simple cărări de munte, iar iarna sunt troiene de zăpadă. Ei, însă, nu s-au plâns niciodată de lipsa asfaltului, ori că primăria nu le-a deszăpezit calea și modul în care trăiesc acești oameni, care este tot mai rar întâlnit.

CITESTE MAI MULT PE SERVUSPRESS.RO

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.