Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

NATO – ORGANIZATIE DE TIP DEFENSIV SAU OFENSIV …?

in Diverse

NATO – bloc politico-militar creat in baza tratatului din aprilie 1949, avind ca membri fondatori: Anglia, Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Islanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Norvegia, Portugalia si SUA. La tratat au mai aderat ulterior Turcia si Grecia(25 februarie 1952) iar la 6 mai 1955- R.F.Germania. Creatie si, in acelasi timp, instrument al  «razboiului rece» , NATO a avut si continua sa aiba un rol nefast in perpetuarea impartirii Europei, in stimularea cursei inarmarilor, a tendintelor opuse destinderii si cooperarii internationale. Structura organizatorica a NATO tinde sa-i confere in multe privinte un caracter suprastatal, ceea ce are drept urmare incalcarea suveranitatii si independentei nationale a insesi statelor membre. In iunie 1966 Franta si, in august Grecia hotarasc retragerea din organele militare integrate ale NATO.

NATO a avut si continua sa aiba un rol nefast in perpetuarea impartirii Europei, in stimularea cursei inarmarilor, a tendintelor opuse destinderii si cooperarii internationale. Structura organizatorica a NATO tinde sa-i confere in multe privinte un caracter suprastatal, ceea ce are drept urmare incalcarea suveranitatii si independentei nationale a insesi statelor membre. In iunie 1966 Franta si, in august Grecia hotarasc retragerea din organele militare integrate ale NATO.

In conditiile de deteriorare a situatiei internationale in primii ani postbelici in pofida argumentelor care cereau SUA sa abordeze problema “stavilirii” comunismului pe plan economic si politic, accentual in politica europeana a SUA cadea din ce in ce mai mult pe factorul militar. Numeroase documente publicate ulterior atesta ca in tratativele secrete purtate de SUA, incepind din 1948, scopul diplomatiei americane era de a injgheba un bloc militar si de atrage in el un numar cit mai mare de state care sa permita construirea de baze militare, aeriene si maritime cu ajutorul carora SUA sa-si creeze o pozitie strategica avantajoasa impotriva Uniunii Sovietice si a celorlalte tari in care triumfase democratia populara. In acest scop s-au exercitat presiuni speciale si s-au intins tot felul de momeli de „ajutor american” tarilor scandinave, care trebuie sa constituie o “baza nordica”, Irlandei, Islandei si Portugaliei precum si Spaniei, Greciei, Turciei si chiar Iranului, destinate a fi capete de pod pentru fortele aeriene si maritime ale SUA.

nato

La 4 aprilie 1949, la Washington tratatul fu’ semnat de catre reprezentantii a 12 tari. Tratatul fu’ ratificat in Senat cu 82 contra 13 si, dupa citeva zile, presedintele Truman supuse Congresului un supliment de cheltuieli militare pentru anul fiscal curent in valoare de 1450 milioane de dolari, destinate inarmarii partenerilor.

Doua preocupari majore ale diplomatiei americane insoteau semnarea tratatului: una sa prezinte NATO ca o organizatie defensiva si a doua sa demonstreze ca semnarea lui nu slabeste, ci intareste ONU ; ambele erau greu de demonstra si faceau parte din categoria tezelor care cu cit mai aprig sustinute, cu atit devin mai suspecte.

Nascuta in 1949 ca o alianta defensiva, menita sa apere statele Europei occidentale impotriva unei agresiuni sovietice, NATO a devenit o organizatie anacronica dupa caderea Uniunii Sovietice, un colos militar al carui singur inamic incetase sa mai existe. In aceste conditii, NATO a cautat un pretext care sa-i legitimeze existenta si l-a gasit in cel mai nefericit mod cu putinta, in sintagma-fetis „apararea drepturilor omului”. Aceasta noua orientare s-a concretizat in esecul interventiei in Kosovo, unde trupele NATO au asistat neputincioase la crimele si distrugerile provocate de gruparea terorista albaneza UCK.   Mai intii de toate as vrea sa precizez :  Bombardarea Yugoslaviei de cãtre NATO este legalã?   Nu! Este împotriva Chartei Natiunilor Unite (cum se specificã în Art. 2 si Art. 35 care interzice folosirea fortei împotriva unui stat suveran si o Rezolutie a Consiliului de Securitate- care nu a fost acordatã). Este împotriva propriei Charte NATO (în care se prevede recurgerea la fortã doar în cazul când o tarã NATO eate atacatã) Actiunea aceasta este de asemeanea împotriva Conventiei de la Viena din 1980 asupra Legii, Tratatelor care interzice folosirea mijloacelor coercitive si a fortei pentru a obliga un stat sã semneze un tratat sau un acord, si este împotriva Acordului Final de la Helsinki din 1975 care garanteazã frontierele teritoriale tuturor statelor Europei.

Agresiunea impotriva fostei Iugoslavii, stat suveran, in 1999, agresiune ramasa pina in ziua de astazi nepedepsita. Tribunalul Penal International, structura artificiala si fara legitimitate, continua sa judece, in cadrul unor simulari de procese, fosti lideri si militari sirbi, in timp ce adevaratii agresori, in frunte cu generalul american Wesley Clark si cu fostul secretar general al NATO Javier Solana, se bucura de imunitate.

Obiectivul pentru care acest razboi a fost – teoretic – declansat, este mai departe ca niciodata de a fi atins; evenimentele care au avut loc оn Kosovo dupa instaurarea administratiei ONU, si in special cele din 17-20 martie 2004, o dovedesc din plin. Indepartarea de la putere a lui Milosevic n-a reprezentat o victorie, alegerile din 2003 aducind оn prim plan o formatiune radicala mult mai „rea” оn ochii occidentalilor decit socialistii fostului presedinte. Inegalitatile si inechitatile din societatea iugoslava nu numai ca n-au disparut, ci s-au accentuat, facind zona mai instabila ca niciodata.

In 1991, razboiul din Golf consacra Statelor Unite de ”jandarm planetar“, care apara cu bombardierele ordinea internationala. In 1999, razboiul din Iugoslavia ridica problema eficientei si legitimitatii acestui jandarm. Criza kuwaitiana si kosovara : 2 momente incarcate de semnificatii, plasate la extremitatile deceniului , cu aceeasi “primadona”(NATO), dar cu regizori si beneficiari diferiti.

Operatiunea « Furtuna in desert » se deosebeste  desigur, de operatiunea « Forta aliata » sub aspectul legitimarii respectiv non-legitimarii ei de catre ONU, al naturii crizei care a determinat-o (apararea unui stat agresat in primul caz si apararea unei minoritati etnice in al doilea caz), al gradului implicarii marilor puteri in conflict si al sentimentelor cu care e privita actiunea Aliatilor. Dar intre cele doua razboaie exista si multe asemanari semnificative : In ambele situatii, NATO a desfasurat, cu destul zgomot, o adevarata armata impotriva unui adversar minor. A fost creat un razboi de imagine ; retetele fiind cam aceleasi: exod de populatie (in Irak-kurzii, in Iugoslavia-locuitorii de origine albaneza din Kosovo), folosirea abuziva a termenului de “genocid”, lansarea banuielii ca inamicul ar poseda arma chimica, ”scuturile umane“ folosite de Bagdad, iar apoi de Belgrad, pentru a-si proteja obiectivele militare, diabolizarea liderilor adversi, invinuiti, intre altele, ca ar impiedica rezolvarea politica a conflictului prin inflexibilitate, ori punerea pe seama inamicului a unor crime absolut revoltatoare. Fac o constatare : in amindoua conflicte, actiunile militare, in majoritatea lor covirsitoare, au fost purtate de americani. Comparativ insa cu situatia din Golf, cind partenerii Statelor Unite au fost siliti sa accepte rolul de figuranti, in Iugoslavia ei le-au cedat americanilor intiietatea in mod deliberat.

Orice razboi isi are partea sa urita, oricit de nobil i-ar fi telul ; si cu atit mai mult are o actiune contraversata cum e interventia NATO in Iugoslavia, dezagreata chiar in sinul guvernelor statelor participante si careia i s-a reprosat inca de la debut ca s-a facut sfidind normele internationale si ca negocierele din Franta au fost intrerupte cu o graba suspecta, de parca NATO, abia astepta sa-si lanseze bombele. Apoi , numarul tot mai mare de victime civile, loviturile anapoda si penibele scuze invocate (ca, de pilda, hartile vechi de 4 ani ale CIA care ar fi stat la originea bombardarii ambasadei chineze de la Belgrad).

« Cel mai rau lucru este nedreptatea cu arme. » spunea Aristotel. Dar oare cind cel care recurge la arme intruchipeaza dreptatea insasi ? Este pretul acesteia masurabil in singe si carne sfirtecata ?

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Diverse

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web