Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Nu va ma speriati de refugiatii terositi! Ii avem deja printre noi

in Articole

De câte cazuri șocante mai este nevoie pentru ca noi să luăm atitudinte și să nu mai fim doar privitori pasivi? În timp ce voi stați în case speriați de amenințarea refugiaților care nu ne vor călca niciodată pragul, în timp ce le plângeți de milă părinților abuzivi din Norvegia, un ticălos își inițiază propriul copil în arta sexului oral. În timp ce vă adunați în turme și umpleți buzunarele preoților în speranța iertării păcatelor, un individ libidinos își atinge, într-un mod absolut grețos, fetița. Nu voi aminti vârsta copilului pentru că, indiferent de aceasta, o astfel de faptă este de neconceput.

Am citit în săptămânile trecute postări ale unor oameni, pe care-i urmăream cu drag, care m-au făcut să-mi pun fel și fel de întrebări. Am fost neplăcut surprinsă de faptul că aceștia considerau că o palmă dată copilului este ceva normal, ceva ce-l va face pe viitor să își analizeze bine acțiunile. Carevasăzică încercați să vă educați cititorii cu artă și cu vorbe frumoase, dar copiii vi-i educați cu violență. Eu de gândirea sănătoasă a acestor oameni mă îndoiesc. De asemenea, am citit că în Iași sunt cei mai mulți susținători ai familiei Bodnariu. Să înțeleg, așadar, că violența domestică și abuzurile sexuale sunt la ele acasă.

Câți copii mai trebuie să treacă prin asemenea experiențe traumatizante pentru ca autoritățile să își facă treaba pentru care sunt remunerate? Sunt ferm convinsă că există un număr foarte mare de astfel de cazuri care au fost aduse la cunoștința autorităților și că acestea stau cumva închise într-un sertar, într-o cutie a Pandorei. Pentru ce există Protecția Copilului? Ce fac oamenii aceștia de fapt?

De ce este lăsat un copil în grija unui om despre care se știe clar că e alcoolic și violent? Din moment ce omul acesta își bate femeia, alcoolică la rândul ei, nu e clar că ceva scârțâie și în relația tată-copil?

Sunt unul dintre copiii care au fost, din când în când, “atinși” de către mamă. Singurele motive care o împingeau la asemenea fapte erau cele legate de școală, deși am fost întotdeauna un elev bun, lăudat și apreciat de către profesori. În ideea de a avea un copil perfect, mama, mi-a dereglat, într-o oarecare măsură, self esteem-ul. Fapt ce a dus la niște alegeri proaste ale căror efecte le resimt și în momentul de față. Nu îi voi reproșa nimic niciodată pentru că iubesc fiecare celulă, fiecare fir de păr și centimetru de piele al acestei ființe serafice. Dar mă întreb, dacă eu, care am fost pălmuită, nu de foarte multe ori, de către unul dintre părinți, am dezvoltat anumite probleme, ce se întâmplă cu un copil abuzat sexual, lăsat să doarmă în șanțuri și bătut cu cruzime? Cum va evolua acest copil?

Inițial, nu doream să implic Biserica Ortodoxă în acest subiect, însă m-am gândit că are rădăcinile adânc înfipte în pământurile patriei și în mințile oamenilor. Când un popă vă adună ca pe oi și vă spune să nu fiți calici, să donați săracilor, deși (aici îl voi cita pe Bogdan Rădulescu) “îl așteaptă Mercedes-ul afară”, de ce nu vă îndeamnă să nu vă mai bateți copiii? De ce nu pornește niciun preot ipocrit o acțiune de reeducare a poporului, a părinților? Amintesc aceste lucruri pentru că acești indivizi sunt călăuze pentru un număr foarte mare de oameni, care le urmează sfaturile întocmai. Și de ce, tocmai Biserica Ortodoxă, este împotriva orelor de educație sexuală în școli? Sunt atât de multe lucruri de zis despre acest subiect.

Revenind la bietul copil, mă întreb dacă va încerca cineva să-i trateze rănile sufleteși, să-l ajute și să-l facă să devină un tânăr sănătos și integru. Simt nevoia să îl citez pe Drumeș în acest moment: “Marile dureri nu dor la început. Sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă”.

autor: Zeinep Aslan

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web