Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

NUNTA DIN MOLDOVA DE JOS

in Turism

Căsătoria a însemnat în toate timpurile un eveniment de excepţională importanţă în viaţa omului, prin adânca semnificaţie a împletirii a două destine, în întâmpinarea aceluiaşi viitor, bazat pe unitatea şi căldura unui cămin.

În mediul ţărănesc din România, ca şi în Moldova de Jos, sunt zone mai spectaculoase însoţite de numeroase practici şi ceremonii, unele din ele foarte vechi şi transmise pe firul generaţiilor până astăzi, toate succedându-se după un anumit obicei al satului. Ordinea de desfăşurare, ca şi elementele care îl alcătuiesc, sunt în linii generale aceleaşi pe tot cuprinsul ţării.

Fireşte că pentru a gusta toate frumuseţile unei nunţi ţărăneşti, ea însăşi existând în atâtea variante, dominate totuşi de trăsături comune convergente, cel mai bine e să iei parte la ea. Fiecare acţiune este împletită cu muzică, dans şi cântec, după datini bine statornicite.

Obiceiurile de nuntă din Moldova de Jos au o nuanţă aparte, fiind într-o zonă de interferenţă. Melodiile, cântecele, dansurile şi strigăturile dau nunţii o atmosferă veselă, dinamică, într-un spectacol original, în care nuntaşii sunt în acelaşi timp şi actori şi spectatori.

În spectacolul nunţii găsim influenţe şi munteneşti (puţine ce-i drept), şi dobrogene, dar majoritatea sunt sub influenţa ritualurilor vechi greco-romane, de exemplu, obiceiul de a pieptăna cosiţa miresei, împreunarea mâinilor tinerilor căsătoriţi, consumarea ritualică a mierii de albine etc.

Ritualul moldovenesc de nuntă conţine multe obiceiuri, în desfăşurarea cărora rolul principal îi revine pâinii. Acţiunile de dăruire a colacilor, schimbul de colaci între mire şi mireasă aveau semnificaţia de acte independente de nuntă, chemate să consfinţească celebrarea căsătoriei cu pâine (ca simbol al rodniciei).

Încă în vechime a apărut superstiţia, că fiecare bărbat sau femeie îşi are predestinată ursita (ursitul). Căsătoria tinerilor ce nu erau ursiţi unul altuia se credea nefericită şi de multe ori se desfăcea prin divorţ. Cel ce nu-şi găsea ursita (ursitul) rămânea necăsătorit toată viaţa.

Existau anumite obiceiuri de a-şi afla ursitul. În noaptea de Anul Nou, de exemplu, fetele cu ochii legaţi însemnau stâlpul a nouălea de la gard, iar dimineaţa încercau să determine după înfăţişarea lui, cum va fi ursitul.

Mai jos redăm căteva elemente din ceremonia obiceiurilor tradiţionale de nuntă din satul Hanu Conachi, comuna Fundeni, Nămoloasa, Lieşti, Umbrăreşti, Barcea, Matca, Scânteieşti, satul Poiana, comuna Nicoreşti, dar şi din alte sate ale judeţului Galaţi, descrise de prof.dr. Ioan Brezeanu în volumul “La izvoarele cântecului”, 1969, Casa Creaţiei Populare a Judeţului Galaţi şi prof.Mariana Chiriţă.

PEŢITUL ŞI ÎMPĂCĂCIUNEA

            Dacă băiatul şi fata consimt să se căsătorească are loc peţitul şi împăcăciunea. Părinţii băiatului vestesc pe părinţii fetei că vin pentru împăcăciune. Merg la peţit tatăl şi feciorul. Se poate merge lunea, joia şi duminica.

            După intrarea oaspeţilor în casă, între tatăl băiatului şi tatăl fetei are loc următorul dialog:

  • Ia spune, la ce-am venit noi aici?
  • Ai trecut de 12 ani ca să te mai întreb la ce te-a trimis mamă-ta, aşa că spune ce te doare?
  • Am venit să ne dai fata. Vă place băiatul nostru?
  • Dacă nu ne plăcea, nu vă invitam. Dacă şi copiii se plac, hotărâţi şi veniţi de o luaţi!

(Tot în această seară se hotărăşte ziua logodnei.)

Cu acestea se trece la negocierea zestrei. Tatăl băiatului întreabă:

  • Ce-i dai fetei?
  • Eu îi dau fetei o masă cu patru scaune, pat, cufăr făcute de mine iar nevasta i-a pregătit zestrea ce se dă pentru o fată (covoare, perne, plapume…), pământ, vacă.

Iar acum este întrebat tatăl băiatului:

  • Da’ mata ce-i dai băiatului?
  • Păi, eu îi dau meseria! (prăjini de pământ, boi, căruţă, loc de casă)

Dacă părţile se declară mulţumite, tatăl fetei spune:

  •  Suntem împăcaţi! Veniţi duminică şi luaţi fata!

ALAIUL  (orchestra cântă melodia alaiului, pe fondul muzicii flăcăii chiuie şi spun strigături):

Asta-i mândra mândrelor

Ţesătoarea pânzelor.

Ţese-un cot şi fuge-n pod,

Ţese-un lat şi fuge-n pat!

 

Asta-i fata din Galaţi

Nu ştie-a face cârnaţi,

Nici cânepă-a meliţa,

Nici fuior a pieptăna,

Nici a trage cu vătala

Dar la joc e-n toată sara!

La mândruţa lăudată

Joacă puricii pe vatră,

Şoarecii după cuptor

Broaştele pe răşchitor!

 

Fata se mărită mâine

Şi nu ştie a face pâine

Că şi-aseară-a copt un  rând

Şi motanul e flămând!

 

U-iu-iu şi iacă, iacă,

Cu şoşoni şi fără vacă.

Fetele înzorzonate

Bune-s numai de păcate!

Urmează invitaţia la nuntă. Iese vornicul şi urează:

E-he-he-e-e-i!

Bună seara, bună seara!

Vă pofteşte jupânul mire

Şi jupâneasa mireasă,

Socrii cei mari

Şi nunii cei mari

Şi vă poftim şi noi

Dacă aveţi gust şi buna plăcere

Să veniţi la nunta

Lui Gheorghe Statachi (Brăhăşeşti)!

Din Hanu Conachi!

I. SÂMBĂTA NUNŢII

ALAIUL (strigături de invitat la nuntă):

Trandafir, floare bătută

Poftiţi, gospodari la nuntă,

Trandafiri şi viorele,

Poftiţi, dac-aveţi plăcere!

Haideţi, oameni buni, cu noi,

Că nu mergem la război,

Ci noi mergem la jucat,

La băut şi la mâncat!

Uite-aici la cotitură,

Să strigăm o strigătură,

Ca să vadă gospodarii,

Cum ne cântă lăutarii!

CÂNTAREA BRADULUI

Hai, bradule, hai, hăi, măi,

Cum o să te mai tai

C-o bardă tăioasă,

C-o fată frumoasă,

Cu-n topor tăios, măi

Cu-n flăcău frumos

Cu-n flăcău frumos, măi,

Şi-am să te dau jos,

C-o fată frumoasă,

Anume mireasă,

C-o fată frumoasă,

Cu ea să faci casă.

II. LOGODNA

            Logodna constă dintr-o petrecere organizată la casa fetei în ziua stabilită de către socrii mari, socrii mici şi nunii mari. Tatăl băiatului aduce o sticlă cu vin şi spune:

 

  • Bună dimineaţa! (Chiar dacă-i seară, aşa-i tradiţia)

 

Oaspeţii sunt primiţi de socrul mic, care îi cinsteşte cu vin, spunându-le:

 

  • Noroc, să fie într-un ceas bun! (Rudele se interesează cum a fost împăcăciunea, ce zestre i-au dat părinţii fetei.)

 

Hora fetelor (dans executat de fete, simbolizând ieşirea miresei din rândul fetelor)

Strigături:

 

Asta-i hora horelor,

Bucuria fetelor,

Dragostea nevestelor

În ciuda feciorilor!

 

Dragă mi-i fata săracă

Căci cu mâna ei se-mbracă,

Însă fata de bani gata

Vinde casa şi poiata!

 

Ce te ţii fată, fudulă

Dacă n-ai un dinte-n gură!

 

Ascultă tu mândruliţă,

Fă-ţi guriţa fântâniţă

Şi buzele păhărele,

Să beie neica cu ele!

 

Fată dragă la părinţi,

La ce focu te măriţi?

Ştii că socru nu ţi-i nene

Să gândeşti că-i este jele,

Şi soacra-ta nu ţi-i mamă

Să-ţi ia cuvântul în seamă,

Şi bărbatu nu ţi-i frate

Să gândeşti că nu te bate!

 

Oraţie către mireasă

 

Bună vreme, bună vreme

La dumneata junâneasă mireasă

Să-ţi fie de bine şi să ai noroc

Măcar cât un poloboc

Şi să nu bănuiţi că v-am supărat

Şi în curţile domniilor voastre am intrat

Că noi de luni de zile umblăm

Şi am la dumneavoastră cătăm

O mireasă ochişe

Numai de nu s-ar deoche

Păcat că nu-i a cere

Acum vă spun româneşte

Şi gospodăreşte

Cum jupânul nostru mire

Pentru dumneata se îngrijeşte

Nebăut şi nemâncat

Tot cu grija la-nsurat

Prin târguri s-a luat

Şi odoare scumpe a cumpărat

Cinci care mocăneşti a încărcat

Şi cu druguri le-a legat

Şi ni le-a dat nouă-n seamă

Să le-aducem ca pe palmă

Noi pe-aripili vântului ne-am pus

Şi aicea am ajuns

Pe palme le-am luat

Şi dumitale ţi le-am închinat

Halat mândru din Tecuci

Să ai zilele mai dulci,

Însemnat cu trei culori

Ca să-l porţi de sărbători

Oglindiţă din Budei

Să te caţi pe la cercei

Să te caţi pe la ochişor

Să uiţi de cine ţi-a fost dor

Să te caţi şi la celălalt

Şi să ştii că ai bărbat

Cu care astăzi te-ai legat.

Şi două mere domneşti

Cu-a dumitale soţ să te veseleşti

Şi de altul să nu mai pomeneşti.

………….

Poftim daruri din mână bună

Să-ţi fie de voie bună,

Să-ţi fie de bucurie

C-aşa-i la căsătorie

Jupâneasă mireasă

Să nu te grăbeşti cu luatu’

Cum te-ai grăbit cu măritatu’

Ca un măr dulce cu legatu’

Cum te-ai grăbit cu logoditu’

Ca cireşu’ cu înfloritu’.

Părinţii dumitale ziceau

Să mai stai fată

Dar dumneata te-ai mâniat

Şi-ai sărit în picioare pe vatră

Şi-ai zis că nu mai stai fată

Că părinţii dumitale de-ar fi stricat

Dumneata te-ai fi înecat

Într-o baltă curgătoare

Unde se scaldă broasca-n picioare

Şi strigă că apa-i mare.

Aşa că şi acum te grăbeşte

Şi darurile le primeşte

Să trăieşti jupâneasă mireasă:

Pe loc – cu noroc

În viaţă – cu dulceaţă

Ca primăvara încântătoare

Cu flori mirositoare,

Ca toamna cea bogată

De toate îndestulată.

 

Copiliţă cu părinţi

 

Fetişoară cu părinţi,

La ce, focu’, te măriţi?

Că mila de la părinţi

Niciodată n-o mai uiţi,

Iar mila de la bărbat

Ca pânea de cumpărat,

Ca frunza de păr uscat.

Când eram şi eu odată,

Ştiam floarea cum arată,

Ieşeam cu flăcăi la poartă.

Şi iar verde foaie lată,

Când eram la maica fată

Mâncam turtă coaptă-n vatră

Şi beam o cană de apă

Şi-mi era inima toată.

Iar de când m-am măritat,

Mânânc pâne şi beau vin,

Pui la inimă venin.

Unde şedeau florile

Acolo stau palmele,

Unde şedeau boldurile

Acolo stau ghionturile,

Unde şedea cocul roată

Or şedea pumnii grămadă.

 

La scoaterea zestrei din casă (strigături de zestre):

 

Ieşi afară, soacră mare,

C-o venit o oaste mare,

Ca să-ncarce carele

Să-ţi ieie covoarele

Să luăm zestrea frumoasă,

S-o ducem la mire-acasă!

 

Să trăiască mama fetei,

C-o ştiut să facă zestre,

Să trăiască soacra mare,

C-o făcut o adunare

De boieri şi de cucoane!

 

Ia fă mire ochii roată

Că ai mireasă bogată

Ţ-a da pâni de secară

Şi izmene de năgară!

                (M.Chiriţă – Tecuci)

 

U-iu-iu, că-i caru’ gol

Că mireasa n-are ţol

Da ia faşe mirili

Când a tunde cânili!

(M.Chiriţă – Tecuci)

 

III. SPRE CASA MIRELUI

Alaiul nunţii
Strigături:

Haida jos, haida sus,
Poale la cămaşă nu-s,
-Ba le am, dar nu le-am pus,
Că-s la maică-mea pe fus!

La leliţa sub cercei
Doi păduchi îs vornicei,
Pe cărarea capului
Stă cireada satului!

Badea cu cămaşa lungă
N-are nici un ban în pungă,
Are doar un leu de pâne
Să trăiască până mâne!

Fecioru’ care se ţine
Ia fata care rămâne,
Fata care-alege mult
Se mărită după mut!

Bine-i stă la cer cu stele
Şi miresei cu mărgele.
Bine-i stă nopţii cu lună
Şi miresei cu cunună!

Ieşi afară, soacră mare,
Şi te uită sus la soare,
De nu-i raza soarelui
E mireasa mirelui!

Frunzuliţă de mărar
Mergem la socrii cei mari
Şi să trecem râpili
Să mergem cu schimburili
Să schimbăm cămeşili!
U-iu-iu…
Cămaşa-i aici sub pui
Ca să-i placă mirelui
Şi-i cusută cu mătasă
Ca să-i placă la mireasă!

Haide şi-om striga mai tare
S-audă soacra cea mare
Să ne iasă înainte
Cu rachiu şi cu plăcinte!
Pe fondul unei doine la fluier, vornicelul îi oferă cămaşa mirelui, pe o tavă unde este o găină rumenită:

Închinarea cămeşei mirelui

Bună vreme, domnule mire
Iată cu ce se închină cucoana mireasă:
Cu această corabie grea,
Pe care ea n-o poate ţinea;
Iar în corabie este o cămaşă de in,
Ţesută cu fir,
Ca să fie cheful dumitale deplin;
Ţesută cu bumbac,
Să fie dumitale pe plac;
Şi cusută cu mătasă
De către cinstita mireasă.

Când mirele vrea să ia cămaşa, vornicelul o trage şi zice:

– Nu vă siliţi la luat,
Cum v-aţi silit la însurat,
Căci bacşiş corabierului n-aţi dat.

După ce mirele îi dă bacşişul:

– Poftim coane mire,
Primiţi şi nu bănuiţi!

Bărbieritul mirelui

Obiceiul “bărbieritului mirelui” exprima simbolic luarea de rămas bun al mirelui de la viaţa de holtei şi trecerea lui în categoria bărbaţilor însuraţi.
Mirele se aşază în mijlocul odăii. În faţă cineva dintre rude îi ţine o oglindă şi o lumânare aprinsă. Bărbierul îl rade pe mire pe faţă. Lăutarii cântă cântecul “La bărbieritul mirelui”

Foaie verde bob aglas
Pusei briciul să mă raz
Să fac la fete-necaz
Nevestele făceau haz…
Foaie verde bob areu
Ce bine trăiam flăcău
Când aveam la taică-meu:
Îmi luam murguţu’ meu,
Mă duceam unde vreau eu.
Puneam şaua haiduceşte
Şi frâu’ moldoveneşte
Şi suiam în deal la fete
Şi le sărutam cu sete.
Roagă-te de-un bărbier
Să-ţi lase de-un firicel
Să faci dragoste cu el,
Că e de la tinereţe,
Ţine pân’la bătrâneţe.
Ce făcui mă însurai,
Multă dragoste stricai
Şi multe fete-mi lăsai;
Nu lăsai numai pe-a mea
Şi lăsai pe-a multora.

Nuntaşii (brâu vechi)
Brâu interpretat de bărbaţi

Stolniciţa socrului mare, împreună cu femeile invitate de ea şi cu o parte dintre muzicanţi, pleacă la casa nunului cel mare de unde îi aduc împreună cu toţi invitaţii nunului la casa socrilor cei mici.
Nuna aduce miresei o găină şi o sticlă cu vin. Tot aici vin şi socrii mici cu invitaţii săi. Muzicanţii le cântă marşul.

Urmează o sârbă si o horă cu strigături.

La pământ bătutele
Să joace urâtele,
Să joace frumoasa mea
Să mă răcoresc cu ea!

Cine joacă lângă mine
Toată vara-i merge bine
Cine nu, n-am ce să-i fac
Toată vara e sărac.

De-i juca, bădiţă, bine,
Aş juca numai cu tine,
Dar tu joci încetişor,
Şi eu joc de mă omor!

Câţi vecini îs lângă mine
Toţi mi-s voitori de bine:
Să n-ajung ziua de mâne
Şi nici alta care vine!

Asta-i fata jucăuşă
Cu gunoiul lângă uşă,
Toată ziua în oglindă
Şi gunoiul până-n grindă!

Ăsta-i badea lăudat
Cu fânul neadunat
S-ar duce ca să-l adune
Dar se teme de şopârle!

IV. DUMINICA DIMINEAŢA

Nunta propriu-zisă începe duminică dimineaţa (pe la ora 9), când mirele, însoţit de vornicei şi de lăutari, merge la nun cu rachiu. Unul din vornicei duce pe o tavă două sticle cu rachiu, două sticle cu vin, cozonaci şi bomboane.

La casa nunului

 

            Ajunşi la casa nunului, vornicelul pune tava pe masa şi toarnă în pahare. Nunul mare invită pe participanţi la rachiu, iar nuna cea mare îi serveşte cu cozonac şi bomboane.

            Se cântă melodia “Rachiul”

            “Hora nunilor”

            Alaiul spre casa miresei

Strigături la casa miresei:

 

Frunză verde de sulfină

Bună ziua, gospodină,

Frunză verde de mărar

Bună ziua, gospodari.

Noi aici n-am fi venit,

Dumneavoastră ne-aţi poftit,

Noi aici n-am fi intrat,

Dumneavoastră ne-aţi chemat.

N-am venit să stăm un an,

Să mergem fără tulpan

Am venit să stăm o lună,

Să fac chef şi voie bună!

 

De-ţi zice poftim, poftim,

Noi pe-atâtea mai venim,

Căci suntem vreo două sute,

Cu jupân mire-n frunte,

De sunteţi bănuitori,

Noi suntem întorcători!

 

Frunză verde spic de grâu,

Ce-aţi venit aşa târziu?

Ori îi uliţa glodoasă

Ori mireasa nu-i frumoasă?

 

Mireasa-i frumoasă tare

Noi suntem din depărtare

Deschideţi uşa la casă

Noi suntem de la mireasă

Avem cămeşi din satin

Şi-i facem voia deplin

Iţarii sunt de mătasă

De la cinstita mireasă!

 

Am venit cu schimburili

Să schimbăm cămăşili,

Cămeşuica de bumbac,

Cusută de cin’ ţi-i drag,

Şi iţarii de mătasă

De la cinstita mireasă!

V. LA CASA MIRESEI

 

Pe la ora prânzului, mirele, socrii mari şi invitaţii pornesc spre casa miresei. Se rosteşte conăcăşia:

 

Ascultaţi, cinstiţi nuntaşi

Şi dumneavoastră împrejuraşi,

Dumneavoastră cinstiţi părinţi, socrii mari,

Socrii blagosloviţi

De Dumnezeu dăruiţi.

Am venit să vă-trebăm

Cum trăiţi, cum vieţuiţi.

Şi de aveţi ceva cu noi răspundeţi,

Că noi ce umblăm, ce căutăm,

Seama-n grabă nu ne dăm.

Că tânărul nostru-mpărat

Pe aici a mai umblat

Şi cu cei bătrâni au aşezat,

Ş-a văzut o floricică albastră

În curtea dumneavoastră

Care noaptea odrăsleşte

Şi ziua înfloreşte,

Iar de rodit nu rodeşte.

Iar vestitul tânăr împăratul nostru

Vrea s-o mute-n curtea împărătească,

Ca acolo să crească şi să înflorească

Şi să rodească,

Să se înmulţească,

Părinţii să pomenească.

Iar în cele din urmă

Vine nunul cel mare

Şi se roagă jupânesei mirese.

Că Măria-Sa vine,

Din pistoale dând,

Şi din puşti tunând,

Pe dumneavoastră lăudând

Şi făcând oamenii amin

Şi mie un pahar de vin

Ş-o basma de in,

Şă ştergem gura de vin;

Fie, boieri, şi de mătasă,

Să fie foarte frumoasă,

Ş-un felegean de cafea,

Ş-o copilă de colea,

Care-mi-o plăcea

Şi i-oi plăcea,

Ca să ţin casa cu ea,

Să trăiţi.

 

 

Mirele este primit de mireasă în pragul casei. Acesta ţine în mână un cofer plin cu apă, în care se pune un mănunchi de busuioc. Mireasa ia busuiocul şi-l stropeşte pe mire.

Mirele loveşte cu un bici (harapnic) în streaşina casei strigând la vornicei:

 

  • Hai, măi!!!

 

Vorniceii stând la spatele lui chiuie. Se repetă gestul de trei ori.

Mirele ia busuiocul şi coferul şi aruncă apa peste cap pe acoperişul casei. Dacă se îmtâmplă ca busuiocul să se întoarcă, băieţii râd şi spun că mireasa se va duce înapoi acasă.

 

Jocul vorniceilor

Bătuta

 

Strigături despre mire şi mireasă:

 

Domnişoară eşti frumoasă

Şi-ai fi bună de mireasă

Dar te strigă guriţa

Că umblă ca meliţa!

 

Frunzuliţă floare-albastră

Frumoasă-i mireasa noastră

Floricică scoasă-n lume

De frumoasă n-are nume!

 

Miresică fii voioasă

Că mirele are casă

Şi casa-i lângă drum

Lângă cârciuma cu fum!

 

U-iu-iu pe dealul gol

Că mireasa n-are ţol

Da i-a face mirili

Când a tundi cânili!

 

Ieşi afară socrule

Şi deschide porţile

Să intrăm cu carili

Să luăm covoarili;

Să rămână casa goală

Cu ciobanul cel din oală!

 

Gătitul miresei

 

Mireasa este aşezată în mijlocul casei pe un scaun, pe care se află o pernă. Două fete (surori de mire) îi ţine oglinda; sub picioare este aşternut un covor (înainte o rogojină). Voalul miresei Vornicelul miresei joacă voalul pe un arc de viţă pe care îl aruncă peste casă chiuind. Nuna mare îi pune voalul şi peteala. După gătitul miresei, nuna o ridică de pe scaun; flăcăii încep să chiuie. Tot aici i se pune şi mirelui floarea în piept.

Mireasa o răsplăteşte pe nună cu o pernă frumoasă iar în brâu îi leagă un prosop.

 

La împodobitul miresei

 

Ia-ţi mireasă ziua bună

 

Ia-ţi mireasă ziua bună

De la tată, de la mumă,

De la fraţi, de la surori,

De la grădina cu flori,

De la fir de lămâiţă,

De la fete din uliţă,

De la fir de busuioc,

De la fetele din joc.

Înfloriţi, flori, înfloriţi,

Că mie nu-mi trebuiţi,

Mie când îmi trebuiaţi,

Voi atuncea-mboboceaţi,

Înfloriţi şi staţi pereche,

Că eu astăzi plec din fete;

Azi mai sunt cu fetele,

Mâne-s cu nevestele.

Taci mireasă nu mai plânge,

Şi nici mânile nu-ţi frânge,

Că la maică-ta te-ai duce,

Ca în braţe să te-apuce;

Când va face plopul pere

Şi salcâmul micşunele,

Şi răchita micşunele,

Şi răchita mugurele.

Foaie verde de cicoare

De azi nu eşti fatâ mare

Să porţi coadâ pi spinari

Şi flori la cingătoari.

 

Măsuratul miresei (obicei de nuntă din Măstăcani)

 

După “gătitul” miresei, vornicul ia un bici, începând măsuratul acesteia, la umeri, la mijloc şi la picioare. Între vornic şi mireasă are loc următorul dialog:

Măsurând-o cu biciul de jur împrejurul umerilor, vornicul întreabă:

 

  • De la-nceput pân’ la sfârşit, câţi ibovnici ai avut?

 

Mireasa răspunde:

 

  • Dintr-o mie, Domnul ştie!

 

Trecându-i apoi biciul în jurul mijlocului pentru măsurătoare, vornicul întreabă:

 

  • De la-nceput pân’ la sfârşit, câţi ibovnici ai avut?

 

Mireasa răspunde:

 

  • Dintr-o mie, Domnul ştie!

 

Măsurând-o la picioare, vornicul întreabă:

 

  • De la-nceput pân’ la sfârşit, câte garduri ai sărit?

 

Mireasa dă acelaşi răspuns:

 

  • Dintr-o mie, Domnul ştie!

 

După încheierea acestei “măsurători”, vornicul “trage biciul”, adică încearcă să-l prindă pe după picioarele miresei. Dacă mireasa este iute şi reuşeşte să pună piciorul pe bici, vornicul îi dă un bacşiş. Dacă nu-l pune, bacşişul îl plăteşte mirele către vornic.

 

Mândru-i dansul (jocul miresei)

Se cântă:

 

Măndru-i dansul de flăcăi,

Parcă-s nişte cucoşei,

Da-i mai mândru de cucoane

Parcă sunt nişte bomboane.

 

Mândru-i dansul de moşnegi

Parcă-s nişte şumuegi,

Dar mai mândru-i cel de babe

Parcă-s nişte gâşte albe.

 

Mă petrec pe drum de piatră,

Făr’ de mamă, făr’ de tată.

Mă petrec pe drum de şină

Ş-oi intra-n casă străină.

 

De trei ori în jurul mesei

 

În mijlocul casei este aşezată o masă pe care se pune: orez, vin, un cozonac, o pâine. Se ocoleşte masa de trei ori. De fiecare dată, mireasa se opreşte în faţa mesei, trage jos o parte din orez şi zice flăcăilor:

 

  • Hai, măi!!

 

Flăcăii chiuie. După aceea ies cu dansul în curte. În fruntea dansului se găseşte un flăcău care ţine în mână o faţă de masă în care sunt legate două farfurii, două linguri, fouă furculiţe şi un cuţit. Acestea sunt tacâmurile de care se vor folosi mirii la masa mare şi găina pe care o vor mânca împreună.

 

 

Cântecul miresei

 

De trei ori pe lângă masă,

Să iasă răul din casă,

Să rămână binele,

Să trăiască tinerii.

De trei ori pe lângă masă,

Rămâi, mamă, sănătoasă,

Dacă n-ai fost bucuroasă

C-ai avut copilă-n casă.

Lasă, mamă, că-i vedea,

Cum îi duce jalea mea.

Când îi ţese şi nu-i putea

Şi-i coase şi nu-i vedea.

Ieşi, mamă, să mă petreci,

De nu vrei să mă boceşti,

Până-n fundul grădinii,

C-apoi mă duc cu străinii.

-Draga mamii, te-oi petrece

cu străinii tot îi merge.

-Eu ţi-am zis, mamă, ţi-am zis

Departe să nu mă măriţi.

Să pui măr dulce-n grădină

Ca să mă ai vecină,

Dar ai pus un pădureţ

Şi m-ai dat să nu mă vezi.

Copilă din doi părinţi,

Nu ştiu la ce te măriţi,

Că bărbatul nu ţi-i frate,

Nu gândi că nu te bate.

Iar soacra nu ţi-i mamă,

Nu gândi că nu-l îndeamnă.

 

După dezgătitul miresei, una din stolniciţe ia perna pe care a stat mireasa şi o joacă.

 

Jocul pernei

 

Cine joacă perina,

Bată-i gheaţa, cânepa,

Să nu aibă ce lucra,

Făr’ să joace perina!

Perina, cu faţa sură,

Toată noaptea-aşteaptă gură!

Perina, cu faţa neagră,

Toată noaptea mi-o dat treabă!

Perina, cu pene moi,

Săruta-ne-am amândoi;

Periniţă, cu trei pui,

Gură ca la badea nu-i!

Sărută-mă bade-amu

Că-s în rând cu bărbatu’

Şi nu m-a spune la altu’!

 

La ieşirea horei din casă mirele cu mireasa împreună cu naşii se opresc în prispa casei. Naşa rupe colacul în patru de-asupra capului miresei. Mireasa ia câte o bucată de colac şi aruncă în mulţime după semnul crucii. Nuntaşii încearcă să apuce din pâinea miresei.

Obiceiul ruperii colacului îşi are originea în epoca antică. Acesta este un simbolv al îndestulării casei, al bogăţiei celor tineri. Fiecare bucată de colac este aruncată spre câte un punct cardinal, începând cu răsăritul.

Iertăciunea

 

Se fac pregătirile pentru iertăciune. În mijlocul curţii se aşază o masă şi două scaune. Se joacă în jurul lor. Sunt chemaţi socrii mici care iau loc pe scaune. Nunul cheamă pe cocănaş care rosteşte iertăciunea.

Mirii stau în genunchi în faţa părinţilor având de o parte şi de alta pe nuni. După terminarea iertăciunii, mirii îţi cinstesc părinţii cu vin. Aceştia la rândul lor îi cinstesc pe miri.

Se mai joacă o horă.

 

Iertăciunea

Cules în Bereşti, 1997, Mitrea Trandafir

 

Ascultaţi dumneavoastră cinstiţi mesaşi,

Cinstiţi nuni mari,

Cinstiţi socrii mari,

Se ruga fiica dumneavoastră

Cu plecăciune

Ca să daţi iertăciune

Că mari-‘s puterile lui Dumnezeu.

Luni-întâi a făcut cerul şi pământul,

Marţi-l-a împodobit cu stele şi cu toţi luceferii,

Miercuri-a făcut Soarele şi Luna,

Joi-a făcut pe strămoşul nostru, Adam,

Cu trupul şi asemănarea sa.

Sculându-se Adam din somn

A văzut pe strămoaşa Eva

Domnul i-a spus:

Nu te-nspăimânta, Adame

C-acesta este trup din oasele tale

Şi carne din carnea ta

Şi se cheamă ţie soţie

Precum Domnul i-o blagoslovit

Ca să se-nmulţească

Ca stelele cerului

Ca florile câmpului

Ca nisipul mării

Mulţi şi mulţi crescură

Şi se înmulţiră

Până a venit vremea şi la aceşti doi tineri

Care se dau cu genunchele plecate

Cu feţele ruşinate

Precum l-a certat Dumnezeu şi pe Adam

De i-a-nfrunzit toiagul

Fiind de 99 de ani

Tot aşa i-a blagoslovit şi pe aceşti tineri

De le-a-nfrunzit cununile pe capul lor

Că dumneavoastră cinstiţi părinţi

De la Dumnezeu orânduiţi

Să-i iertaţi

Să-i binecuvântaţi

Precum l-a binecuvântat Dumnezeu şi pe Adam

De i-a-nfrunzit toiagul la 99 de ani

De la nunul cel mare un bacşiş mare

Iar de la cinstita mireasă

O batistă de mătasă

Şi-un pahar de vin

De la Cristos, Amin.

 

Nuneasca

 

Bine-mi pare, nune mare,

Că ai tineri ca o floare,

Să-ţi trăiască, nuna mare,

Finişorii dumitale!

Bine şade doi cu doi

Şi noi mândro, d-amândoi!

Inelul bătut de-argint,

Amândoi v-aţi potrivit.

Şi la ochi şi la sprâncene

Şi la buze subţirele

Şi la stat şi la purtat,

Şi la dulce sărutat.

Ce mai Soare luminos,

Ce mai ginere frumos;

Ce mai Lună luminoasă,

Ce mai mireasă frumoasă.

 

După acest cântec se trece la încărcarea zestrei. Zestrea este pregătită din timp şi aşezată într-o încăpere s-o vadă toţi nuntaşii.

Flăcăii iau lucrurile şi le joacă la ieşire spre căruţe. Jocul este însoţit de strigături şi chiuituri.

 

Hai la nunta cea din vale

 

Foaie verde salbă moale

Hai la nunta cea din vale,

Hai la nunta cu plocoane

Să jucăm zestrea Ioanei.

I-iu-iu! Şi bine-mi pare

Să beau la masa cea mare

Dar mai bine-i dimineaţa

Când ne cântă săltăreaţa.

Şi-o prădat soacra cea mare

De perne şi de ioorgane

Iaca hoţii la furat

Tare bine-o mai umflat

Cinci căruţe-o încărcat,

Cai frumoşi cu zurgălăi

Înspre mire dau bătăi.

Ce mai cântă lăutarii

Că degrabă le dă banii

Şi nuntaşii în sus sar

Cu prosoape de la dar.

 

Când ies căruţele cu zestrea din curte, soacra mică aruncă după ele cu un pahar cu vin, o felie de pâine şi sare, acestea semnificând urare de belşug în noua casă.

Nunta pleacă la cununie. (ies din scenă)

 

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Turism

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web