Piaţa mierii în UE

in Agronomie

Piaţa mierii în UE, se caracterizează prin existenţa în sistemul cerere/ofertă a două produse bine delimitate :

– mierea pentru masă ( consumată ca atare ), utilizarea  acesteia realizându-se prin consumarea de către om. Cea mai mare parte din consumul de miere corespunde acestui acestui tip şi se poate estima la cca 85% din totalul mierii comercializate;

– mierea industrială ( pentru consumuri tehnologice ), are destinaţia de utilizare pentru industria alimentară  ( panificaţie, cofetărie, băuturi ) ca îndulcitor, aromatizant sau pentru asigurarea prospeţimii produselor şi în industria farmaceutică şi cosmetică, de asemenea, în industria tutunului. Partea pieţei privind mierea industrială este estimată la 15% din totalul mierii consumate în UE. Acest nivel procentual variază de la un stat membru al UE la altul. De exemplu, Italia are un nivel procentual foarte ridicat de 40% miere industrială din totalul miereii comercializate pe teritoriul acestui stat.

 

 

Cu toate că permanent există o concurenţă indirectă în cadrul pieţei prin apariţia înlocuitorilor la preţ scăzut, comerţul cu miere a continuat să fie la un nivel ridicat.  Existenţa acestei situaţii se datoreşte utilizării mierei în unele produse alimentare atât pentru savoarea particulară pe care o conferă alimentului, cât şi pentru plusul de valoare pe care îl asigură menţionarea pe etichetă a mierii ca ingredient.

În cadrul pieţei mierea este concurată de alte produse ca siropul de zahăr invertit, zahărul lichid (hidrolizat enzimatic ) pe bază de porumb etc.

Calitatea mierii pepiaţa de destinaţie şi situaţia economică a ţărilor exportatoare au condiţionat importurile de miere. Unele din ţările exportatoare practică o ofertă de miere la preţuri scăzute pentru nevoia de devize forte a economiei naţionale. Exportul de miere, îndeosebi către ţările UE, a ridicat, în ultimii ani, probleme referitoare la alinierea la normele de calitate ( Directivele Comunităţii Europene 06/23 şi 97/747 referitoare la conţinutul în antibiotice ). În vederea rezolvării acesor probleme, s-au stabilit măsuri de suraveghere şi control de substanţe şi reziduri în mierea de albine.

 

 

Existenţa unei supraproducţii la nivel european şi preţurile de dumping practicate de China au determinat reducerea preţurilor de achiziţie pe piaţa externă. În anii 1998 şi 1999 China, Argentina şi Mexicul au furnizat o cantitate totală ( cumulat ) ce a reprezentat 70% şi respectiv 66% din totalul meirii importate de UE. În cursul ultimilor ani, concurenţa între mierea produsă în ţările membre UE şi mierea de import, s-a intensificat. Anumite tipuri de miere “neutre” ( fără individualizare ) uşor de amestecat, importate la preţuri scăzute, au influenţat preţurile comunitare de producţie, mai ales la mierea polifloră.

Ca principale etape în cadrul filierei se pot delimita: extracţia mierei ( efectuată în 2-3 perioade ), filtrarea, maturarea ( efectuată în principal prin decantare ), condiţionarea, ambalarea, depozitarea, livrarea. În cadrul filerei mai pot interveni şi alte tehnici prin care se ameliorează calitatea comercială  şi cele organoleptice ale produsului cum sunt, cristalizarea şi încălzirea dirijată. Mierea ajunge la consumator fie prin cumpărarea directă de la producător, fie prin filierele normale de distribuţie a alimentelor.

În cadrul filierei pieţii europeane a mierii sunt prezenţi producători, condiţionatori , importatori şi reprezentanţi ai sectoarelor de industrializare. Un  număr crescând de condiţionatori preferă să importe direct o parte din cantităţile de miere. În ce priveşte condiţionatorii aceştia pot fi încadraţi în următoarele categorii:

– condiţionatori-producători, care sunt reprezentaţi prin apicultorii care dispun de instalaţii pentru condiţionarea mierii. Aceştia vând mierea direct consumatorilor şi agenţilor economici ( detailişti ). Condiţionatorii-producători aparţin în general artizanilor şi nu comercializează miere importată;

– cooperativele de condiţionare, sunt constituite din grupe de apicultori asociaţi care produc dar şi cumpără miere, pe care o condiţionează şi apoi o comercializează în mod ferecvent sub marcă proprie. Sunt situaţii în care aceşti agenţi economici achiziţionează miere importată;

– condiţionatorii, care cumpără miere atât de la producători cât şi de la importatori. Condiţionatorii posedă o marcă proprie, dar condiţionează miere şi pentru alte firme. Livrarea mierii se face atât prin comerţul en-detail, cât şi ca destinaţie sectorului industriei alimentare.

 

 

Pentru arealul teritorial al UE se poate spune că în majoritatea statelor membre a UE, cu excepţia Spaniei, jumătate sau mai mult din mierea produsă este vândută de către apicultorii producători, direct consumatorilor.

Ca destinaţii principale în vânzarea cu amănuntul a mierii se poate distinge consumul ca atare, în patiserie, cofetărie etc., iar ca utilizări secundare: în paste, conserve, în farmacie, produse de fermentaţie, produse de tutun, produse cosmetice etc.

Ambalajele pentru miere variază în funcţie de cantitatea şi destinaţia acestora. Astfel, la transportul cantităţilor mari în vrac se folosesc containere mari, din tablă inoxidabilă, cu o capacitate de 300 kg. Pentru comerţul en detail majoritatea ambalajelor sunt confecţionate din metal, sticlă, carton, orientarea actuală fiind către materialele plastice (opace şi transparente) şi sticlă.

 

În fluxul de valorificare a mierii poate exista livrarea şi sub formă de fagure în care sunt ambalate bucăţi sau secţiuni din fagure în pungi de polietilenă sau borcane cu gura largă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play