a324

Povestea de viata STRANIE a unei femei parasita de iubit pentru mama acesteia

in Diverse de

Este posibil ca tatăl copilului tău să-i fie și bunic, totodată? Ciudată idee și stranie poveste, veți gândi, și, totuși, se poate. Pregătiți-vă, așadar, să citiți ceva ce nu ați mai citit decât, poate, în cărți sau nu ați mai văzut decât în telenovele!

Am avut viață grea cât am fost mică. Nu cred că vă puteți imagina ce viață grea am avut. Am asistat la scene de neînchipuit, tata nu a fost prea blând cu mama. Fire violentă și autoritară, zilele în care sărea la ea făceau parte pentru mine dintr-un scenariu familiar. Până în ziua în care mi-am luat inima în dinți și m-am băgat între ei.

— Dacă nu o lași în pace, acum, pe mama, nu știu ce fac! Nu mai dețin controlul!

— Ia uite ce am crescut la sânul meu! mi-a replicat tata.

— Da, ia uite! Nu îți vine să crezi, nu-i așa? i-am întors eu vorba.

Nu mai suportam să văd cum face el pe cocoșul, iar mama se retrage într-un colț și așteaptă ca el să-și țină „repertoriul”. Ajunsesem la vârsta la care nu mai puteam suporta, în general, nimic. Vârsta adolescenței. Mi-era ciudă, pe de altă parte, și pe mama. Mi-aș fi dorit-o mai luptătoare. O încurajam permanent să îl lase pe tata.

— Nu pot, Lidia, nu pot!

— Nu vrei, mamă! Ce te ține legată de el?

— Mă gândesc că e greu să crești fără tată!

— Tu nu vezi că mai greu este să crești cu tată?

— Of, nu știu cu cine semeni, de ai atâta curaj!

— Cu cine semăn?! Cu cei care m-au făcut, cu tine și cu tata! Eu cred că e cazul să nu mai pui atâtea întrebări, dacă nu…

— Dacă nu, ce? a tresărit mama brusc.

— Dacă nu, eu plec de-acasă. Fug în lumea mea!

— și eu rămân a nimănui?

— Ce exemplu îmi dai tu prin acest răspuns? Ce exemplu îmi dă tata prin comportamentul lui? am încheiat eu discuția care, se pare, nu ducea niciunde.

Tata avea ce avea cu mama, pe mine mă lăsa în pace. însă din ziua în care m-am băgat între ei, parcă s-a declanșat în el un soi de ură. Ca și când ar fi existat în stare latentă și nu a mai fost nevoie decât de un impuls ca să-și scoată colții la suprafață. Mă gândesc că a fost și din cauză că, în mod neașteptat, semănam din punct de vedere fizic perfect cu mama. E posibil ca el să fi văzut în mine o proiecție a ei, deși teoria mea pare un pic paranoia. Niciun tată nu ar trebui să-și vadă copilul astfel! Simțeam că voia să se răzbune, căuta motive să se ia de mine, ce mai, mă hăituia de-a dreptul!

Aveam 18 ani împliniți, mă chinuiam să termin școala cu bine și să plec cât mai repede la casa mea, deși aș fi vrut să se liniștească lucrurile în familia mea. Dar când l-am văzut venind spre mine, într-o banală zi de miercuri, când tocmai mă întorsesem de la liceu și învățam pentru bac, am știut că va ieși cu scandal. Nici nu mai știu ce mi-a zis și, sinceră să fiu, nici nu vreau să îmi amintesc. Cert e că mi-am părăsit „cuibul părintesc”.

— Lidia, vino acasă! mă implora mama la telefon.

Am sunat-o pe ea să îi spun că sunt bine și că imediat ce iau bacul, plec din țară.

— Nu am la ce! Nu vreau să mai trăiesc în teroare!

— și-a cerut iertare, nu mai e cel pe care îl știi!

— Eu nu prea mai cred în miracole, mamă! Ce-am omorât, omorât rămâne!

— Adică ce vrei să spui? a continuat ea.

— Vreau să spun că am de gând să-mi văd de viața mea și punct! i-am răspuns foarte sigură pe mine.

Dacă la partea fizică eram leit mama, la hotărâre și determinare, eram tata. Numai că, din fericire, în cazul meu se manifestau altfel. în sensul cel bun, constructiv. Sigur că mă durea sufletul, sigur că inima mea plângea știind că o las pe mama acolo, în calvarul acela. Doar nu mai era un copil, nu? De ce nu acționa? De ce nu lua o decizie? Ei bine, aflați că, mai repede decât mi-aș fi imaginat, la puțin timp după ce am plecat din țară, mama mi-a dat o mare veste.

— Poți să vii acasă, Lidia!

— Acum, după ce mi-am găsit de muncă?

— E liniște, iar eu mă simt foarte singură!

— Cum e liniște? Ce vrei să spui?

— Taică-tău a fost denunțat la Poliție, a făcut scandal mare într-o seară și acum e acolo unde trebuia să fie de mult…

— Cine l-a denuntat?

— Eu!

— și de ce nu ai spus așa, din prima? Doar nu ți-e teamă de decizia ta?

— E ceva ce nu am crezut că voi face vreodată, de asta am zis așa, „a fost denunțat” și nu „l-am denunțat eu”…

— Bine, și după ce scapă, unde se întoarce?

— Păi, mă gândeam că dacă ești și tu lângă mine…

— E cel mai bun moment să dai divorț! Acum, cât ai curaj! Nu lăsa frica să te domine din nou! O faci spre binele tău! am încurajat-o eu pe cea care mi-a dat viață.

A făcut întocmai, deși nu a fost chiar atât de simplu. Acum era o femeie liberă, eu, la rândul meu, mă așezasem destul de binișor în Spania. Cunoscusem un bărbat, mai mare decât mine, dar plin de bani și, în plus, așteptam un copil.

Nu ne căsătoriserăm, pentru că nu puneam mare preț pe acte. Atât timp cât mi-era bine și avea grijă de mine, nu aveam de ce să îmi fac griji.

Bărbatul acesta nu era spaniol, ci tot român stabilit acolo cu ceva timp în urmă. Cum se apropia termenul nașterii, mi-am dat seama că nu o să mă descurc singură și că voi avea nevoie de ajutor. și-atunci, mi-a venit o idee.

— Dinu, am o idee! știi că am vorbit noi să găsim o bonă pentru pitic, îți amintești? i-am zis iubitului meu, amintindu-i un dialog mai vechi.

— Da, ai găsit?

— Nu, dar e posibil să găsesc! Fără să mă coste nimic! Mi-a venit o idee genială de-a dreptul!

— Ia spune! Cine e?

— Păi… mama! Dacă tot e singură în țară, de ce să nu aibă grijă de pitic?

— într-adevăr, bună idee! Dar crezi că ea vrea? a reluat Dinu.

— Nu știu până nu îi spun!

— Păi, atunci, sun-o, ce mai stai? Aștepți să-ți dea ea telefon?

Gând la gând cu bucurie! Părea încântat de propunerea mea. Bine, cred că mai mult l-a bucurat faptul că nu o vom fi plătit. Era foarte calculat! Mama știa că Dinu e de vârsta ei, dar nu mi-a zis nimic. S-a bazat pe alegerea mea. și până la urmă, ce putea să îmi mai spună?! Am sunat-o, i-am făcut propunerea și a zis da din prima.

Am rugat-o să vină la o săptămână după naștere, perioadă în care mi se părea că este cel mai greu. Nu îmi pu-team imagina că pot să mă descurc singură. Iar Dinu nu mai avusese nicio-dată un copil, era la prima lui experiență de genul acesta. Cât despre posibilitatea de a o fi chemat pe mama lui pica din prima. Biata de ea murise de mult…

— Camera oaspeților? De ce camera oaspeților? O mutăm în casa de vară, să aibă confortul ei! mi-a zis Dinu după ce mama sosise la noi.

Eu voiam s-o am cât mai aproape de mine, în camera oaspeților, care se afla la etaj, în aceeași casă în care locuiam cu Dinu, dar iubitul meu a venit cu altă propunere. Aș putea spune că s-au înțeles de la prima întâlnire. Că a fost și dragoste de la prima vedere aveam să aflu cât de curând.

Cum s-a întâmplat, puțin contează. Cert e că mama și Dinu s-au îndrăgostit unul de altul. șocul nu a fost prea mare pentru mine când am aflat, eram cumva călită de experiența pe care o avusesem cu tata…

Cred că la o lună după ce s-a mutat mama la noi, a avut loc romanticul rendez-vous. Ei mi-au zis că merg la cumpărături în oraș, eu am crezut. Deh, aveam și eu încredere în cea care m-a născut… De atunci, Dinu își făcea mereu drum la ea, în căsuța de vară. Cred că l-au apropiat de mama vârsta, răbdarea și obediența ei.

Vă întrebați ce am făcut eu? Am plecat din nou. Le-am lăsat copilul, pe care și l-a dorit mai mult el decât mi l-am dorit eu, și mi-am văzut de drum. Lor le-am oferit posibilitatea unei vieți noi. Cu tot cu nepot la pachet.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.
loading...

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Ultimile din Diverse

Close
Mergi SUS

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web