Povestea doctorului Nicolae Minovici, singurul român care s-a spânzurat de 12 ori în scop științific

in Curiozitati de

„Fire încăpățânată, îndărătnică, dar voluntară”, așa a rămas descris medicul Nicolae Minovici printre mediciniști. Într-atât de „voluntară”, încât, de dragul științei, s-a spânzurat de 12 ori în scop științific.

Nu până la capăt, căci altfel nu ar fi scos de sub tipar în 1904, „Studiu asupra spânzurării”, singura lucrare de specialitate din România în domeniu.

Un medicinist cu „aplecări” de artist

„Prima oară când am încercat să-mi provoc moartea, zăceam în patul meu privind cerul”, este una dintre paginile de jurnal a „sinucigașului” Minovici. Atras de artă, inițial s-a înscris la Școala de Belle-Arte, cursuri pe care le-a urmat timp de un an. După 12 luni de studiu intens, fratele său, celebrul Mina Minovici l-a convins să urmeze Medicina, domeniu de care s-a îndrăgostit pe parcurs și pe care l-a ridicat la rang de artă.

În studenție, pentru a-și suplimenta veniturile, Nicolae a lucrat ca desenator și ca preparator al sălii de disecție, apoi al clinicii și Institutului de Chirurgie și Ginecologie din București. Pasionat de artă și de medicină, a reușit să le îmbine într-o lucrare unică în România, „Tatuajele în România”, publicată 1898.

S-a spânzurat de dragul științei

Dar adevărata provocare în numele științei avea să se concretizeze cinci ani mai târziu, atunci când în urma unor „spânzurări” succesive a reușit să publice „Studiul asupra spânzurării”, o lucrare în care a descris cu lux de amănunte senzațiile trăite în numele lui Hipocrate.

„Aprofundarea” a avut loc în special în Berlin, acolo unde și-a continuat studiile. Experiența din cadrul  Institutului de Anatomie Patologică și Spitalul „Moabit” l-a ajutat să-și ducă visul până la capăt, ajutat și de câțiva reputați profesori care i-au încurajat demersul tânărului temerar.

A devenit propriul său cobai

Astfel, legistul a ajuns să experimenteze pe propria piele efectele asfixiei prin autostrangularea mecanică. Cu alte cuvinte, Minovici şi-a pus „cu bună știință” și în numele ei ştreangul de gât. Atras de macabru, medicul a studiat inițial zeci de cazuri de sinucidere prin această metodă. După un timp, s-a gândit să facă ceva revoluționar, devenind propriul său cobai.

loading...

„Prima oară când am încercat să-mi provoc moartea, explică Nicolae Minovici, zăceam în patul meu privind cerul. Cu ambele mâini mi-am strâns cu putere gâtlejul în jurul mărului lui Adam. În secunda a cincea simţeam cum se coboară peste mine un val purpuriu şi apoi un val negru… Apoi am simţit ceva asemănător ca o cumplită decărcare electrică şi totul se făcu negru. Am pierdut simţul raţiunii„, este descrierea plastică a lui Minovici.

Nu a avut curaj de la început, așa că a progresat în „experimentul” lui. Iniţial, Minovici și-a construit un aparat de autoasfixiere, o saltea, un scripete atârnat de un tavan şi o funie care era trasă manual de către cercetător. După un timp, nemulțumit de faza cercetării, și-a luat doi asistenți care îl ridicau timp de câteva secunde, la o înălţime de aproximativ doi metri și apoi îl eliberau din laț.

„Curagiul căpătat din aceste şedinţe, a doua zi ne-a făcut să încercăm una mai lungă… de data asta şedinţa a fost prelungită până la 26 de secunde… şi ne-am putut da mai bine seama de mecanismele morții. Durerea ce laţul ne provoacă în dreptul osului hioid era aşa de mare încât cu bună voinţa ce aveam, ne-a fost cu neputinţă a prelungi experimentul”, a completat Nicolae Minovici.

A murit la 73 de ani, de moarte bună

A supraviețuit de fiecare dată și a murit de „moarte bună” în 1941, la 73 de ani. Fatal i-a fost un cancer de laringe, pe care a încercat să îl trateze în țară și la Viena.

Artist, medicinist, profesor, Minovici a fost în lunga sa existență chiar și primar  în București, când a preluat funcția de primar al sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăvești, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Șerban Vodă. A fost iubit de studenți și de cetățenii pe care i-a ajutat de fiecare dată.

Surse: Wikipedia, Vice, Andrei Oişteanu, Narcotice în România. Istorie, religie şi literatură

loading...
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.