Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

PREMISELE EMPATIEI ŞI CREAŢIEI ARTISTICE

in Arta

Este un fapt bine cunoscut că personalitatea, în existenţa sa, iniţiază şi săvârşeşte diferite demersuri specifice cu finalitate adaptativă pentru a Înţelege, cunoaşte, anticipa, realitatea înconjurătoare în care un rol aparte îl ocupă ceilalţi indivizi cu care intră şi rămâne în contact social.

În scopul realizării unor astfel de demersuri, personalitatea se foloseşte de calitatea sa specifică şi specializată care este empatia şi care prin mecanismul retrăirii stărilor, gândurilor şi acţiunilor celorlalţi asigură adaptarea necesară faţă de parteneri printr-o activitate psihică de comunicare implicită.

Deoarece activitatea umană tinde să asigure un nivel eficient de adaptare a personalităţii la mediu, empatia se va înscrie, ca şi trăsături, de altfel, într-un complex de factori interni mijlocitori ai unor activităţi specifice, ce asigură niveluri de comunicare optimă eu ↕-↕ celălalt, iar în anumite împrejurări chiar condiţionează performanţial eficienţa acestor activităţi.

Viaţa de relaţie, întreţinută printre altele şi de variabila empatică de personalitate, fixează termenii adaptativi ai individului la mediul său ambiant, material şi spiritual, individual şi social, acţionai şi performanţial. lată de ce ni se pare că, pentru a înţelege unele activităţi specific umane implicate în exercitarea eficientă a unor profesii cum ar fi cele didactice, medicale, psihoterapeutice, artistice, sau în comunicarea optimă interpersonală, tebuie să ne referim cu precădere la fenomenul empatiei ca variabilă de personalitate.

Secţiunea de faţă încearcă o lărgire a spaţiului de referinţă în problematica empatiei prin deplasarea centrului de preocupare din sfera personologiei în planul activităţii psihice mentale şi comportamentale; empatia maximizează anumite tipuri de raporturi interpersonale proprii unor profesiuni în care fără un anume nivel supramediu de transpunere în psihologia altora, competenţa specifică ar fi de neatins.

Schimbarea accentului în analiza ştiinţifică nu anulează în nici un fel acumulările anterioare ci, dimpotrivă, le valorifică, pentru că dezvăluie, în fond, relaţia directă dintre fenomenul empatic, devenit variabilă aptitudinală de personalitate şi activitatea concretă, manifestată în anumite tipuri de profesiuni ca expresie a obiectivării unei conduite empatice antrenate.

Empatia ca trăsătură comună de personalitate surprinsă în activitate suferă o dublă condiţionare:

1. una de ordin intern, care reproduce mecanismul psihologic „standard” al fenomenului în discuţie, şi

2. una de ordin circumstanţial, extern, dependentă de factori cultural-valorici, sociali şi chiar individuali, proprii partenerilor cu care persoana interacţionează.

Fireşte, surprinderea anumitor specificităţi ale manifestării fenomenului empatic în diferite împrejurări de viaţă, în condiţiile exercitării unor activităţi profesionale, trebuie să se întemeieze pe delimitarea unor criterii care să permită diferenţieri.

Abordarea pe care o intenţionăm va avea în vedere raportarea la următoarele criterii apreciative şi anume: criterii/modalităţi specifice de modelul de empatizat (perceptuală, reprezentaţională imaginativă);

b) mecanismul psihologic implicat preponderent;

c) tipul de empatie considerat (cognitiv, afectiv, motivaţional-acţional; conştient-neconştient; poziţional faţă de identificare şi faţă de detaşare etc);

d) valenţele performanţiale ale empatiei în funcţie de specificul activităţii depuse (aptitudinea empatică şi caracterul unimodal, bimodal sau trimodal al conduitei respective);

e) valoarea, adaptativă, f) funcţionalitatea şi eficienţa socială a empatiei în acţiune (locul şi rolul pe care-l ocupă în structura de personalitate competentă) etc. Aceste criterii vor fi evocate în legătură cu fiecare dintre activităţile menţionate în care se manifestă fenomenul empatie, permiţându-ne, în acest fel, descrieri diferenţiate şi, totodată, surprinderea unor caracteristici ale manifestării specifice a fenomenului empatie în diverse împrejurări de viaţă şi profesiuni. Este, din punctul nostru de vedere, un pas înainte în evidenţierea funcţiei adaptative a personalităţii umane prin mijlocirea trăsăturii empatice.

Una dintre activităţile specific umane care presupune cu necesitate implicarea fenomenului empatic este creaţia artistică. Fie ea scenică, literară, plastică şi chiar muzicală, activitatea creatoare care vizează îndeosebi raportarea la personaje umane antrenează ca modalitate aptitudinală starea empatică.

În cazul activităţii artistice şi literare, emaptia capătă unele caracteristici particulare dependente de transformarea acesteia într-o însuşire instrumental-operaţională, fără de care activitatea creatoare nu s-ar putea împlini performanţial, dar şi dependente de amplificarea convenţionalului (specific
fenomenului empatic obişnuit) în activităţile menţionate.

Caracteristicile aptitudinii empatice capătă de asemenea valenţe speciale în cadrul fiecărui tip de creaţie, putându-se astfel formula unele specificităţi necesare adâncirii fenomenului în discuţie manifestat tipic.

Avem, deci, în vedere, trei condiţii, de abordare a empatiei în raport cu manifestarea creaţiei în artă şi literatură, şi anume:

•empatia ca fenomen psihic care păstrează principalele caracteristici generale în orice tip de activitate relaţională;

•empatia ca însuşire generală a personalităţii creatorului în artă şi literatură;

•empatia ca aptitudine specială, prezentă diferenţiat în una sau alta dintre activităţile artistice.

Ca urmare, empatia artistică nu reproduce identic, prin simplul transfer, problematica genera|ă, proprie psihologiei diferenţiale sau psihologiei sociale, ci vizează aspecte caracteristice dependente de specificul activităţii. În care se manifestă cu pregnanţă.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web