Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Produsul: arta si industrie

in Arta

Succedanee artistice :inlocuitori tehnici si industriali in arta

Încă din antichitate a existat preocuparea de a multiplica anumite forme artistice greu accesibile, astfel încât rezultatul să fie capabil de aproximativ aceleaşi efecte (fiindcă exista totuşi şi atunci conştiinţa faptului că acest rezultat nu prezintă un “interes estetic” similar cu originalul).
Sunt cunoscute astfel copiile romane realizate după capodopere ale sculpturii şi picturii greceşti, atât în perioada clasică, cât şi în Evul Mediu şi mai ales în perioada Renaşterii. Pentru aceste perioade, există copiile şi replicile, considerate drept succedanee sau înlocuitori de artă.

-Copia artistică reprezintă lucrarea ce se realizează după original (de către cineva înzestrat cu talent, el însuşi un creator), pe care îl respectă, de la procedeele tehnice până la mici particularităţi de formă, culoare, materie şi spaţiu. Uneori, dimensiunile copiei variază uşor faţă de cele ale modelului original.
-Replica este exemplarul realizat manual de către un artist după o operă existentă, în condiţiile în care datele, coordonatele şi eventual subiectul acesteia nu sunt respectate întocmai, ci devin doar pretext pentru noua formă.
Odată cu apariţia “erei industriale”, pe baza noilor cunoştinţe tehnice şi ştiinţifice, încep să se realizeze în serii mai mari sau mai mici aşa numitele reproduceri.
-Reproducerea este forma obţinută cu mijloace mecanice, chiar în condiţii industriale, ce reconstituie, mai mult sau mai puţin fidel, exemplarul unei opere existente, la nivelul elementelor vizuale principale.
Se apreciază că succedaneele artistice îndeplinesc o funcţie pozitivă în cadrul vieţii sociale contemporane, permiţând accesul tot mai larg al oamenilor, de cele mai diverse categorii, la adevăratele valori.

Surogate sau obiecte kitsch:
Pe lângă succedanee, întâlnim în producţia curentă o altă categorie de forme, îndeplinind o funcţie negativă, numite surogate.
Prin surogat, la nivelul vorbirii curente, se înţelege produsul realizat industrial, din materiale necostisitoare, prezentând totuşi asemănări cu cele scumpe, chemat să înlocuiască pe piaţă un alt produs, de calitate superioară, care ori nu se găseşte, ori, dacă se găseşte, nu este accesibil tuturor cumpărătorilor datorită preţului său ridicat.
Cauzele acestei expansiuni ar putea fi :
-ascensiunea vieţii burgheze, dobândirea conştiinţei de sine a acestei societăţi, care şi-a impus normele ei producţiei estetice. Abundenţa materială a acestei clase, excesul de mijloace faţă de necesităţi, dorinţa de promovare vizibilă se materializează în mărfurile surogat.

Şi aceasta pentru că noua clasă în curs de emancipare nu dispune de o scară valorică fundamentată cultural;
-dezvoltarea rapidă şi impetuoasă a producţiei industriale.Lărgirea şi diversificarea
producţiei, automatizarea acesteia, perfecţionarea tehnologică, eficienţa economică maximă sunt fenomene pozitive din punctul de vedere al societăţii contemporane, având însă efecte negative asupra personalităţii umane şi jucând un rol important în proliferarea surogatelor;
-modificarea relaţiei creaţie – producţie – consum. “Multiplicarea” în masă a produselor a
depersonalizat munca detaşând omul de procesul de fabricare, în condiţiile în care “modelul” era creat de alţii; de obicei, actul creator rămâne privilegiul unei elite. În acelaşi timp condiţionarea omului de către obiectele ce-l înconjoară denaturează întrebuinţarea normală a acestora, generând relaţii de afecţiune, dependenţă.
-dezvoltarea vieţii economice din jurul vechilor nuclee de viaţă urbană – cetăţile – şi apariţia noilor cartiere de la periferia oraşului. Această categorie de cauze are implicaţii deosebit de profunde. Populaţia eterogenă aflată în discuţie, provenită de obicei din lumea satului, nu mai menţine legătura cu valorile civilizaţiei rurale, dar nu este capabilă să asimileze nici valorile civilizaţiei urbane, fiind insuficient instruită. Speculând asemenea stări de dezorientare estetică, surogatele urmăresc să epateze prin coloritul strident, anecdotica subiectelor, gesturile, poziţiile sau atitudinile personajelor.

Caracterul nociv al surogatelor este evident.Intervine astfel:
– mai întâi, problema confuziei dintre arta autentică şi produsul ce se pretinde drept echivalent al acesteia, fără însă a poseda aceleaşi calităţi estetice;
– în al doilea rând, problema mentalităţilor şi comportamentului subcultural, cu implicaţii
morale negative vehiculate prin intermediul compoziţiilor specifice surogatelor de artă;
-în al treilea rând, problema deformării sau alterării sensibilităţii estetice la mase de milioane şi milioane de oameni, absorbiţi de astfel de preocupări ce nu mai au nimic comun cu sensul artei adevărate.

Fenomenul kitsch

Numeroase definiţii şi interpretări pornesc de la etimologia termenului consacrat pentru
denumirea acestui fenomen.

Conform Dicţionarului de estetică generală (1972) “kitsch-ul este un cuvânt german
intraductibil, intrat ca atare în fondul de termeni internaţionali ai esteticii şi utilizat pentru a desemna arta de prost gust, pseudo-arta, precum şi toate acele produse estetice concepute în spiritul exploatării doar a unuia sau a unora dintre grupurile de stimuli ce intră în compunerea artei: stimuli de ordin biologic, de ordin etic (sentimentalismul), de ordin magic sau ludic”
Esteticianul francez Abraham Moles, în lucrarea sa “Psihologia kitsch-ului”, precizează:
“<<kitsch>> este un cuvânt foarte cunoscut în germana vorbită în sud; cu sensul modern, el apare în München, în 1860, verbele <<kitschen>> şi <<verkitschen>> însemnând <<a face ceva de mântuială>> şi, respectiv, <<a degrada, a măslui>>”
Kitsch-ul este pseudo-artă sau artă surogat, dar nu numai atât. El poate să apară în numeroase alte ipostaze care nu au de-a face cu arta.
Datorită alterării gustului estetic (în condiţiile industrializării producţiei de artă sau a celei artizanale) apare şi un public kitsch, cu gusturi estetice kitsch, predispus a fi receptiv la vulgaritate, la gregar sau melodramatic.
Kitsch-ul, în toate ipostazele sale, constituie un fenomen surogat. El înlocuieşte autenticul, care lipseşte sau este inaccesibil din motive financiare, materiale sau de altă natură;
Definitoriu, mai ales în zilele noastre, este caracterul de masă al fenomenului kitsch; kitsch-ul reprezintă un produs de masă şi pentru mase, este expresia cercetării, stabilirii şi satisfacerii preferinţelor şi aşteptărilor masei neinformate. Putem spune că este, în esenţă, un sistem estetic de comunicare pentru mase largi.
Există două mari perioade importante ale dezvoltării kitsch-ului:
a) prima este legată de triumful burgheziei celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea şi este cuprinsă între anii 1860-1900.
b) a doua perioadă este cea care se conturează sub ochii noştri, un neokitsch al consumabilului, al obiectului văzut ca produs, al mulţimii de elemente tranzitorii.
Pe măsură ce s-a depăşit kitsch-ul romantic al perioadei ascensiunii burgheziei, încheiată cu “epoca 1900″ şi ca urmare a dezvoltării şi înfloririi funcţionalismului şi a mişcării de estetică industrială, începe să se construiască un kitsch modern, simbolizat prin apariţia magazinelor cu preţ unic (totul costă 1$) şi a supermagazinelor care împânzesc viaţa noastră cotidiană. A apărut prima dată în SUA, în perioada 1900-1920, fiind inaugurat de Woolworth şi, ulterior, s-a răspândit în Europa anilor 1925-1930.

După Abraham Moles, obiectul kitsch se defineşte prin următoarele trăsături exterioare :
-contururile obiectelor şi componentelor în general sunt complexe, încâlcite;
-obiectele kitsch comportă rareori suprafeţe neîntrerupte, în general suprafeţele fiind umplute sau îmbogăţite cu reprezentări, simboluri, ornamente;
-contrastele de culori pure complementare, tonalităţi de alb, în special trecerile de la roşu la roz-bombon, la violet sau liliachiu lăptos, ca şi combinaţiile între culorile curcubeului, care se amestecă unele cu altele, reprezintă caracteristici ale coloristicii kitsch;
-materialele încorporate arată rareori ceea ce sunt de fapt: lemnul este vopsit ca să imite marmura, suprafeţele de plastic sunt ornamentate cu motive de fibre încorporate, obiectele de zinc sunt alămite, statuile de bronz aurite, materialele sunt deci deghizate. Şi toate acestea în opoziţie cu produsele a căror valoare estetică se defineşte prin echilibru, armonie, claritate, ordine.
Estetica industrial trebuie sa posede o intelegere clara a necesitatilor consumatorului.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web