Proprietatile curative ale mierii

in Agronomie
Recomandări terapeutice şi dietetice
Mulţumită acţiunii bactericide şi cicatrizante, mierea se utilizează în tratarea plăgilor supurate şi al acelora care se cicatrizează greu. Se aplică, în acest scop, ca atare sau în amestec cu ulei vegetal, menţinându-se în permanenţă o igienă riguroasă a locului afectat.
Ca urmare a proprietăţilor antibacteriene, anestezice şi cicatrizante – efecte demonstrate ştiinţific, mierea prezintă efecte benefice în arsuri, ulcere varicoase, răni profunde (Bojor O., Popescu O).
Leziunile mucoasei bucale, se vindecă repede dacă din 3 în 3 ore se ţine în gură, un timp mai îndelungat, câte o linguriţă de miere.
Mierea diluată cu apă călduţă (1 lingură de miere  la 100 ml de apă) administrată cu 1 oră înaintea meselor, ameliorează aciditatea gastrică, calmează durerea, se comportă ca un pansament, contribuind şi la cicatrizarea ulceraţiei, în cazul celor care suferă de ulcer gastric. Această diluţie de miere în apă călduţă, se poate utiliza şi în completarea tratamentelor specifice în cancerul gastric. Apa, se poate înlocui cu laptele, mai ales în caz de ulcer.
În constipaţie, mierea în apă călduţă, sau mai bine într-un ceai laxativ răcit, dă rezultate bune, mai ales dacă este luată seara, înainte de culcare. În constipaţia cronică, mierea este adesea mai eficientă decât laxativele şi purgativele farmaceutice, care sunt prea iritante.
În afecţiuni urinare, mierea dă rezultate bune, fiind indicată în cistite, pielite, pielonefrite şi litiază renală. Mierea de albine naturală, ca produs dietoterapeutic, se recomandă în mod deosebit în glomerulonefrita acută poststreptococică.
Mierea se foloseşte ca adjuvant şi în tratamentul anghinei pectorale şi a infarctului miocardic.
Comunicările simpozioanelor de apiterapie relevă eficienţa mierii se albine în tratamentul bronşitelor cronice şi alergice (Dumitru R, Dumitru E).
Ceaiurile îndulcite cu miere, se utilizează cu eficienţă în bolile respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronşită, viroze respiratorii, gripă).
• Atenţie!

Îndulcirea infuziilor sau a decocturilor cu miere, se realizează doar după ce temperatura lichidului extractiv a scăzut suficient de mult.
Mierea devine toxică atunci când este adăugată lichidelor mai calde de 40ºC (Gh. Mencinicopschi). De asemenea mierea încălzită, de obicei în scopul pasteurizării (mierea pasteurizată), nu mai este dietetică şi cu atât mai puţin curativă, pierzându-şi toate enzimele şi o mare parte din vitamine şi acumulând, în acelaşi timp, compuşi toxici, în urma degradării unor substanţe. De altfel, o miere veritabilă, naturală, nu are nevoie de pasteurizare, deoarece pe lângă concentraţia mare de monoglucide, conţine inhibină (substanţă naturală antibiotică), împreună determinând un puternic efect antiseptic asupra întregului produs apicol.

Recomandări în funcţie de sortiment

Mierea autohtonă, provenită de la plantele indigene, este deosebit de valoroasă şi variată, întrecând de cele mai multe ori similarele din import, mai superioare doar prin faptul că sunt bine promovate, atrăgând uneori şi prin exotism, aşa cum este cazul mierii de Manuka.
Pe lângă recomandările generale expuse mai sus în funcţie de nectarul sau „mana” din care provine, mierea autohtonă se indică şi în alte afecţiuni.
• Mierea extraflorală (de mană) de brad sau de molid, este indicată în special în bronşită (mai multe).
• Mierea de salcâm, se utilizează ca antiseptic, dar şi pentru calmarea sistemului nervos (mai multe).
• Mierea extraflorală (de mană) de mojdrean sau de frasin prezintă proprietăţi laxative şi antiinflamatorii asupra mucoaselor intestinale.
• Mierea de trifoi stimulează diureza şi expectoraţia (mai multe).
• Mierea polifloră, în care predomină roiniţa (Melissa officinalis), prezintă efect antispastic şi sedativ. În general, mierea polifloră de munte, prezintă efecte antiseptice şi tonice asupra căilor respiratorii, iar cea de câmpie sau de deal se dovedeşte a fi benefică tubului digestiv.
• Mierea de tei, calmează sistemul nervos, combate insomnia, reduce spasmul digestiv şi pulmonar, tratează bronşita, calmează tusea şi stimulează metabolismul.
• Mierea de floarea soarelui combate febra şi ajută la normalizarea tensiunii arteriale atât în hipertensiune cât şi în hipotensiune.
• Mierea de mentă se dovedeşte utilă în dischineziile biliare. De asemenea combate balonarea şi prezintă efect antiseptic asupra aparatului urinar. Se cunosc de asemenea, de mult timp, efectele analgezice, antispastice şi antidiareice ale mierii de mentă.
• Mierea de flori de pomi fructiferi (cireş, măr, păr, castan, prun, corcoduş, etc.) prezintă efecte favorabile în afecţiunile renale. Totodată acest sortiment se dovedeşte util în bolile vaselor de sânge, în special ale venelor (varice, flebite, etc.).
• Mierea în faguri, prin conţinutul mare de vitamină A şi ceară, asigură o bună igienă a cavităţii bucale şi întăreşte vederea. Ca emolient şi dezinfectant, ceara din fagurii cu căpăceală, se recomandă în afecţiunile bronhopulmonare (Bojor O., Popescu O).
Mierea în faguri, prin conţinutul de acizi graşi cu lanţ foarte lung, care se comportă ca fibrele vegetale, stimulează tranzitul intestinal, iar prin enzimele şi vitamina A din conţinut, prezintă acţiune antioxidantă.
O puternică acţiune inhibantă asupra radicalilor liberi, prezintă orice sortiment natural de miere în care se adăugă seminţe măcinate de negrilică sau de negruşcă.
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play