Specificul experimental al abordarii psihologice a artei – perioade:
• Sfarsit de secol XIX: Fechner intentiona o „estetica psihologica” bazata pe experiment. Metodele fechneriene: alegerea, constructia, observarea obiectelor uzuale. Contributia cea mai relevanta: evidentierea rolului sectiunii de aur in perceptia estetica.
• Inceputul sec. XX, o noua orientare numita „psihologie obiectiva” (vezi: R. Muller-Freienfels, Psihologia artei; L. S. Vigotski, Psihologia artei; S. Rappaport, Arta si emotie). Acest mod de cercetare psihologica in arta nu-si propune sa conchida asupra autorului sau publicului, ci – dorind sa ramana „psihologie personala si impersonala a artei”, cercetaza forma si materialul operelor de arta.
Metoda obiectiv analitica porneste de la opera ca sistem de stimuli (Vîgotski). „Aşadar, direcţia generală a metodei psihologice adecvate unei cercetări estetice moderne, obiective poate fi formulată astfel: de de la forma operei de artă, prin analiza funcţională a elementelor şi structurii ei, la reconstituirea reacţiei estetice şi stabilirea legilor el generale” (Vîgotski, p. 32).
MARI ÎNTREBĂRI ALE PSIHOLOGIEI ARTEI:
Activitatea artistică (creaţia) se conturează la confluenţa a trei instanţe: a)personalitatea artistului (inclusiv procesul de creaţie); b)opera da artă; c)spectatorul (percipientul, contemplatorul).
1. Care sînt însuşirile psihice ale creatorului?
• aptitudinile artistice – psihogeneză, structură, evoluţie
• înzestrarea artistică – niveluri ierarhice
• etapele creaţiei artistice şi interacţiunea proceselor psihice în creaţie
2. Poziţia operei între creaţie şi receptare este aparentă sau reală?
• conţinut şi formă (structura psihologică a conţinutului – sentimente şi idei; formă şi expresie);
• expresia formală a componentelor, expresia artistică.
• dinamica opereii, încheiere a procesului premergător şi deschidere finalistă în receptare: opera si autor, opera si proces, opera si criteriu valoric.
• funcţia de comunicare a operei.
3. Receptarea ca instanţă finalistă a creatorului si a epocii
• pregătirea generală şi specifică;
• procese psihice implicate în receptare;
• etapele receptării;
• nivelurile receptării – creatorul ca prim spectator, contemplatorul comun, activitatea criticului de artă;
• percipientul nu instituie legi creatorului – cerinţele sociale;
• educaţia artistică
PSIHOLOGIA ARTEI – disciplina care studiază structura artistului şi procesul de creaţie în artă, valenţele operei de artă (creatul) şi con templarea artistică într-o viziune teoretico metodologică interdisci plinară şi experimentală.
