Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

PSIHOLOGIA RECEPTĂRII ARTISTICE

in Arta/Enciclopedie/Psihologie

Comunicarea artistica este un proces complex si specific presupunând coactiunea sistemica a trei componente:

-creaţia artistica;
-opera de arta;
-contemplarea estetica.

În viziunea teoretică tradiţională, constituită fie în cadrul sistemelor filosofice de gândire, fie în estetica iniţiată de Baumgarten şi primii săi continuatori, atenţia era focalizata pe creaţie si opera.

A revenit filosofiei de la sfârşitul veacului trecut si inceputul celui actual, dar si psihologiei intemeiata pe metoda obiectiva, ca si ciberneticii, mai târziu, misiunea de a reinstantia funcţia particulara a receptării in comunicarea artistica.

Estetica fenomenologica (M. Dubienne, L. Pareyson, R. Jugarden etc.) a integrat contemplarea in preocuparea asupra experienţei estetice, ca trăire a universului operei in conştiinţa perceptiva, in care opera, din obiect pentru sine devine obiect pentru alţii

-obiect estetic; in aceasta perspectiva, se restabileşte rolul receptorului in calitate de „co-autor” al operei, de instanţa in afara căreia opera nu-si afla implinirea finalista (comunicativitatea) rămânând un ansamblu, eventual ordonat, de semne, o configuraţie care subzista ca potenţialitate.

Psihologia obiectiva, adică cea bazata pe metoda obiectiva, singura care poate inlocui metoda tradiţionala intuitiv-empirica introspectiva, a permis tipul de cercetare prin care s-a demonstrat varietatea raportărilor la opera si calitatea receptorului de participant activ si creator la fiinţa specifica a operei de arta; receptorul trebuie sa dispună de un repertoriu special de cunostinţe si abilitaţi inventive pentru a se ridica la universalitatea si perfecţiunea operei facilitând valorizarea sociala a ceea ce se afla in stare potenţiala.

Desigur, receptarea, din aceasta cauza, nu este reductibila la un set de procese, mecanisme si dispoziţii psihologice, dar ea nu poate fi abordata făcând abstracţie de acest corelat inalienabil fiinţei operei; explicarea, de pilda, a legităţii coactiunii intelectiv-afectiv, a empatiei in calitate de dispoziţie de speţa aptitudinal-atitudinala nu poate eluda perspectiva psihologica, chiar daca esteticitatea operei nu decurge din aspectul psihologic.

Perspectiva cibernetica, iar in prelungirea ei – viziunea ştiinţelor cognitive si a sociologiei artei, a lărgit si specificat aria factorilor estetici, psihologici si sociali care converg consonant la finalitatea umana a operei de arta in comunicarea artistica, redefinind in sens modern rolul privilegiat al rectorului in acest proces, înţelegerea receptării ca instanţa sine qua non a comunicării artistice presupune examinarea ei intr-un dublu raport: unul direct, nemijlocit – intre receptor si opera, precum si unul mijlocit, intermediat de opera – intre receptor si artist.

Ceea ce unifica cele doua raportări este faptul ca structural unul dintre termeni este constant acelaşi -receptorul, iar funcţional, relationarile sale iau forma specifica a unei activităţi sui generis, de esenţa psihica; altfel spus, cel puţin in perspectiva psihologica, comunicarea artistica in ansamblu ar putea fi inteleasa ca o consonanta caracterizata de un anumit izomorfism intre doua activităţi, aşa cum observa T. Vianu – una inefabila, premergătoare si constitutiva de opera (iar in acest sens, procesul creator si incheierea sa in opera – creatorul alcătuiesc o unitate imprescriptibila) si una consecutiva, observabila, „măsurabila”, inclusiv pe calea experimentului (iar in acest sens, receptarea apare ca incheiere finalista a comunicării artistice in care opera este consacrata ca obiect estetic iar percipientul devine coparticipant la creaţie).

In termeni personologici, consonanta si cvasi-similitudinea celor doua activităţi rezida in caracterul lor spiritual (creativ), pe când distincţia lor specifica sta in faptul ca prima are si o componenta expres practica (tocmai crearea operei, configurarea ei „materiala”), iar cea de a doua este esentialmente spirituala (implicatul practic luând o infatisare discreta, in executie-interpretare, de exemplu); prima este producerea de opera, cea de a doua este re-producere (re-creare) prin intermediul operei.

Coactiunea condiţiilor subiective si obiective ale comunicării artistice, diferita in cele doua activităţi, da specificitate producerii operei si receptării ei: un real univers de proprietati si funcţii psihice.

Cel de al treilea obiectiv major al psihologiei artei il reprezintă analiza comportamentului estetic si extraestetic al receptorului.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Arta

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web