Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Psihosociologia familiei

in Pedagogie/Psihologie

familie

Probabil că multe ghiduri sau materiale de formare încep cu o introducere, adesea prea oficială şi plictisitoare, în care sunt prezentate motivele pentru care s-a scris acel text sau care este cea mai potrivită modalitate de a-l utiliza. Ghidul de faţă nu va începe astfel, ci printr-un exerciţiu, să-i spunem de imaginaţie, prin care vă invităm să vă închipuiţi că ne aflăm faţă în faţă şi pe parcursul unor ore petrecute împreună vom găsi răspunsuri, dar şi întrebări legate de cunoaşterea elevilor noştri.

Să cunoaştem elevii şi familiile lor

Iată întrebările asupra cărora ne vom opri pentru început:

  • În prima zi de şcoală, atunci când vă întâlniţi cu elevi noi, cum vă prezentaţi? Ce spuneţi despre dumneavoastră?

  • Cum vă place să se prezinte elevii dumneavoastră? Ce anume vă interesează cel mai mult?

  • Din experienţa avută până în prezent, ce anume vă ajută să vă cunoaşteţi elevii?

Primul pas fiind făcut, vă vom spune că ne apropiem de cele mai importante răspunsuri la întrebarea „Cum să ne cunoaştem elevii?” doar pe măsură ce ne asigurăm că putem răspunde onest şi direct la întrebări legate de noi înşine, de cât de mult ne cunoaştem pe noi şi, mai ales, cât de mult suntem dispuşi să-i lăsăm pe ceilalţi să ne cunoască.

Aşa cum vă invitam mai devreme, vă propunem să acceptaţi pe parcursul acestui modul o abordare complexă şi atractivă a celei mai importante provocări pentru un cadru didactic: cunoaşterea fiecărei eleve/ a fiecărui elev.

Vom parcurge acest drum împreună respectând deopotrivă promisiunea faţă de noi înşine că, odată cunoscut stilul de învăţare sau tipul de inteligenţă dominant sau care este motivaţia pentru învăţare a unui elev, urmează să dezvoltăm materiale de învăţare adecvate lui şi să dezvoltăm noi abilităţi care să-i fie utile în timpul şcolii, dar mai ales după aceea.

Cât despre motivaţia acestui demers, adăugăm că avem responsabilitatea cunoaşterii elevilor pentru a le descoperi şi dezvolta potenţialul şi pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască. Vor fi uşor de atins etapele necesare dacă îi vom aborda ca individualităţi şi nu ca parte a unui grup.

Reflectaţi asupra listei de mai jos cu valori şi atitudini necesare profesorilor care vor să îşi cunoască elevii.

  • încredere,

  • empatie,

  • conştientizarea şi eliminarea prejudecăţilor,

  • interes autentic egal pentru elevi,

  • respect pentru toţi elevii,

  • creativitate,

  • disponibilitate pentru învăţare continuă.

Adăugaţi şi altele pe care le consideraţi importante acum:

Cum puteţi grupa ideile identificate? Care ar putea fi criteriile de grupare?

Amintiţi-vă din experienţa de elev/elevă, cine a fost profesoara / profesorul preferat?

  • Enumeraţi calităţile sau caracteristicile prin care puteţi descrie persoana aleasă.

Veţi putea selecta din următoarele exemple de activităţi pe cele care se potrivesc cel mai bine clasei dumneavoastră, fie că este nou formată sau cu o experienţă comună de 2-3 ani. În alegerea activităţii, vă propunem să ţineţi cont de:

  • nevoile elevilor,
  • obiectivele propuse,
  • situaţiile noi, evenimentele clasei,
  • istoria şi cultura grupului.

De dumneavoastră depinde să asiguraţi un mediu securizant, de încredere, în care fiecare să se simtă acceptat, valorizat şi nu judecat. În astfel de ocazii, se solicită elevilor propunerea şi respectarea unor reguli (de exemplu, „să ascultăm fără să întrerupem”).

  1. Exerciţii de prezentare a elevilor

  • Istoria prenumelui. Începeţi dumneavoastră prin a vă spune de unde aveţi prenumele, a cui preferinţă a fost (a mamei/ a tatălui), ce semnificaţie are numele, dacă v-a plăcut întotdeauna sau cum altfel v-ar fi plăcut să vă cheme, dacă aveţi un alint preferat /nepreferat, chiar porecla, dacă o cunoaşteţi. Acest prim pas va sparge sigur gheaţa şi veţi numi o elevă sau un elev care v-a continua în acelaşi mod. Se vor numi între ei până când ne vom asigura că s-au prezentat toţi elevii participanţi. Este şi o modalitate pentru a-şi reţine numele (chiar puteţi folosi ecusoane desenate de ei) şi de a sesiza anumite preferinţe ale lor pentru unii colegi. Atenţie! Dacă cineva nu se simte pregătit să răspundă, nu insistaţi. Eventual, reveniţi cu delicateţe la final.

  • Activităţile preferate (interese, pasiuni). Fiecare elev(ă) îşi va realiza, de preferat pe o hârtie colorată, o „carte de vizită” originală prin care va putea face cunoscute celorlalţi colegi preferinţele sale de petrecere a timpului liber. Odată prezentate cărţile de vizită, ele pot fi expuse. O modalitate mai atrenantă poate fi şi afişarea acestora pe unul dintre pereţii clasei, urmând ca, pe rând, să descopere despre cine este vorba în acea carte de vizită. Opţional, copiii pot crea şi colaje autoportret din diferite materiale: textile, plastice, cartoane etc.

  • Galeria fotografiilor. Solicitaţi anterior copiilor să aducă pentru această activitate o fotografie preferată, prin care ei se pot face cunoscuţi cel mai bine colegilor. Pot fi fotografii de la evenimente semnificative pentru ei, cu o persoană anume, cu familia, din prima zi de şcoală sau… prima lor fotografie. În cazul în care copiii doresc, puteţi reveni la această activitate periodic. De asemenea, propuneţi-le un spaţiu care să devină special destinat acestor expoziţii de fotografii. Nu uitaţi fotografia dumneavoastră!

  1. Exerciţii de autocunoaştere şi intercunoaştere

  • Cum mă văd eu? Cum mă văd ceilalţi? Cum aş vrea să fiu? Exerciţiul se poate realiza verbal sau grafic. Puteţi să le solicitaţi copiilor să-şi dezvăluie răspunsurile la aceste întrebări mai întâi în perechi. Cine va dori, va prezenta şi întregii clase. Discutaţi cu copiii la ce întrebare le-a fost mai uşor să răspundă şi la care cel mai dificil.

  • Ce avem în comun cu ceilalţi? Ce ne deosebeşte? Se oferă copiilor un set de întrebări (de exemplu, „Cine are doi fraţi?”, „Cui îi place culoarea roşie?”, „Cui îi place să danseze?”. Pentru fiecare întrebare, copiii observă şi notează cu cine au răspunsuri comune şi cu cine au răspunsuri diferite.

  • Ce primim şi ce oferim? Fiecare copil primeşte o petală împărţită în două şi notează răspunsurile. Apoi, pe rând, vor lipi petalele pe o foaie de hârtie sau poster pe care este desenată o floare uriaşă, în al cărei centru se scrie: „Când suntem uniţi, înflorim”. O altă variantă este scrierea pe frunzele unui copac a numelui şi a unei calităţi a fiecărui copil. Ideea este ca fiecare simbol al clasei, fie floare, copac sau altceva să fie ceva original şi distinct pentru fiecare clasă.

  • Discurs pe covoraşul roşu. Prezentaţi covorul roşu (sau de altă culoare) ca fiind al persoanelor importante. Fiecare copil are maxim 5 minute pentru a pregăti un discurs convingător pentru colegi, urmând să-l rostească pe covoraş, în faţa clasei. Opţional, se poate vota cel mai apreciat discurs „Sunt o persoană importantă pentru că…”

Cum colaborăm cu familiile elevilor?

Dacă părinţii îi predau plăcerea de a învăţa,

acest lucru poate face diferenţa în lumea copilului lor.”

Richard W. Riley,

fost ministru al educaţiei

Ştiaţi că …

  • 20-25% dintre elevi spun că părinţii lor nu au venit deloc la şcoală să vorbescă cu profesorii lor?

  • părinţii care nu sunt implicaţi în educaţia copiilor nu sunt mai interesaţi nici de alte aspecte ale vieţii acestora?

  • atunci când părinţii sunt implicaţi în viaţa şcolii, copiii lor învaţă mai bine?

  • atunci când familia este implicată în educaţia copiilor, aceştia obţin rezultate mai bune, nu lipsesc de la şcoală, îşi fac mai bine temele şi au o atitudine pozitivă faţă de şcoală?

  • familiile care primesc mesaje frecvente şi pozitive din partea şcolii tind să devină mai implicate în educaţia copiilor decât acele familii care nu primesc astfel de mesaje?

  • mai importantă decât ocupaţia părinţilor sau nivelul lor de educaţie este atitudinea lor faţă de şcoală?

  • implicarea părinţilor poate preveni diferite dificultăţi, deşi cei mai mulţi asociază venirea la şcoală cu o problemă legată de copil?

  • doar 17% dintre profesori sunt mulţumiţi de implicarea părinţilor, în timp ce 83% nu sunt?

  • există situaţii când părinţii nu ştiu cum să colaboreze cu profesorii, se tem să vină la şcoală sau situaţii când profesorii nu ştiu cum să abordeze familiile?

  • pot interveni aşteptări sau credinţe greşite: profesorii cred că părinţii nu sunt interesaţi de situaţia copilului, iar pe de altă parte, mulţi părinţi consideră că profesorii sunt distanţi şi nu doresc să-i ajute?

Părinţii Cristinei o încurajează şi o susţin ori de câte ori ea doreşte să înveţe ceva nou. De curând s-a mutat în aceeaşi clasă Simi, doamna dirigintă l-a aşezat cu ea în bancă. În prima săptămână nici nu au vorbit, abia dacă se salutau. În ultimele zile însă, Simi i-a povestit despre divorţul părinţilor şi despre faptul că fratele lui mai mic a rămas în grija mamei. El s-a mutat din sat cu tatăl lui, şi acum stă mai mult cu bunicii. Tata lucrează pe şantier şi vine doar două zile pe săptămână acasă.

Cristina a rămas surprinsă când Simi i-a spus că nici unul dintre părinţii lui nu a mers vreodată la şcoală să se intereseze de situaţia lui. Mama ar fi vrut, dar cineva trebuia să râmână cu fratele lui mai mic… Dar Simi nici nu ar vrea acum să vină cineva la şcoală. Poate atunci când era la şcoala primară şi doamna învăţătoare îl lăuda în clasă pentru imaginaţia lui la compunere, dar acum. …

Implicarea familiei cere energie şi efort din partea ambilor parteneri şi trebuie considerat un element legitim al educaţiei care influenţează dezvoltarea elevilor şi învăţarea. (Connard, Novick, 1996)

Mituri despre implicarea părinţilor în viaţa şcolii

Exerciţiu

  • În prima etapă, identificaţi prin brainstorming cât mai multe mituri sau credinţe false despre implicarea părinţilor.

    • ….

  • Fiecare grup primeşte un mit prezentat mai jos şi este invitat să propună cât mai multe contraargumente.

  • Suplimentar, puteţi propune alături de contraargumente şi activităţi pentru părinţi, astfel încât să diminuaţi miturile descrise.

  1. Cea mai bună modalitate de a fi implicat ca părinte este prin intermediul comitetului de părinţi sau alte forme de asociere şi organizare a părinţilor.

Nu este suficient pentru un părinte să participe numai la întâlnirile lunare/ semestriale cu părinţii organizate în şcoală pentru a fi considerat implicat în educaţia copiilor. Pentru a sprijini real procesul de învăţare al copilului este nevoie să-i ofere oportunităţi de învăţare atât acasă, sprijinindu-l la teme, asigurându-i un spaţiu optim, cât şi pe stradă sau la magazin, ajutându-l să ia singur decizii şi să aplice în practică lucrurile învăţate. Chiar dacă nu face parte din comitetul părinţilor din şcoală are dreptul să se informeze în legătură cu activităţile acestuia.

  1. Profesorii sunt singurii experţi în educaţia copiilor, iar părinţii nu trebuie niciodată să întrebe sau să solicite informaţii despre ceea ce se întâmplă la şcoală.

Familia şi profesorii au roluri diferite în educaţia copiilor. Copiii au cele mai mari beneficii atunci când relaţia între părinţi şi profesori este bazată pe respect şi încredere. Părinţii pot iniţia discuţii cu profesorii copilului pentru a-şi clarifica diferite aspecte, iar profesorii le apreciază interesul şi îi văd ca parteneri în educaţia copiilor.

  1. Impactul implicării părinţilor asupra rezultatelor şcolare ale copiilor depinde de venitul financiar, nivelul de educaţie sau statutul profesional.

Cercetările confirmă că implicarea familiei în experienţele şcolare ale copiilor are efecte pozitive asupra atitudinii copiilor faţă de şcoală, indiferent de situaţia financiară a părinţilor sau de nivelul educaţional al acestora. Cel mai mult contează atitudinea părinţilor faţă de învăţare şi faţă de şcoală. Sunt părinţi care nu au mult timp pentru implicarea în activităţile şcolii, dar ei pot arăta cât de importantă este educaţia pentru copil şi cât de mult îi interesează progresele copilului.

  1. Cei care sunt responsabili de implicarea părinţilor sunt profesorii, părinţii/familia şi elevii.

Un parteneriat real între părinţi şi şcoală nu se rezumă doar la relaţia între părinţi şi profesori. Părinţii au nevoie să cunoască toate persoanele care sprijină educaţia copilului lor: profesorul diriginte, echipa de profesori a clasei, directorii şcolii, consiliul administrativ al şcolii şi autorităţile publice. Părinţii pot influenţa aceste persoane prin participarea la întâlniri, voturi şi dezbateri pe teme legate de educaţie şi drepturile copiilor.

Exerciţiu

  • Pe grupe, dezvoltaţi un scenariu pentru un joc de rol cu două etape: în prima să se reflecte neimplicarea părinţilor, iar în cea de-a doua, interesul şi implicarea părinţilor.

  • Fiecare grup prezintă în maxim 5 minute situaţia aleasă.

  • Analizaţi împreună:

    • Ce au în comun toate jocurile de rol în prima etapă, de neimplicare a părinţilor? Dar în cea de-a doua, dezirabilă?

    • Care era atitudinea cadrelor didactice în prima etapă comparativ cu cea de-a doua?

  • Listaţi minim 3 principii de respectat în lucrul cu părinţii.

Puţini profesori au participat la cursuri de formare pe tema relaţionării cu părinţii şi de aceea, ei au nevoie să ştie:

  • despre copil şi despre aşteptările familiei sale

  • cum să implice familia în procesul de învăţare

  • cum să vorbească cu părinţii, să răspundă intereselor şi nevoilor acestora

  • să-i sprijine pe părinţi pentru ca aceştia să ajute copilul la teme

  • să-i implice pe părinţi în activităţile din clasă şi din şcoală

  • să ia decizii agreate de părinţi

  • să respecte diferenţele de valori.

Exerciţiu

  • În paginile de mai jos veţi găsi un set de recomadări pentru cadrele didactice în lucrul cu părinţii şi recomandări pentru părinţi, utile în relaţia cu copiii lor şi cu profesorii copiilor.

  • Împărţiţi în trei grupuri, realizaţi sarcina astfel:

  • Grupul 1: pe baza recomandărilor pentru cadrele didactice de mai jos, la care vă rugăm să adăugaţi şi altele, realizaţi un pliant sau afiş prin care să le faceţi cunoscute şi altor cadre didactice. Folosiţi hârtie colorată pentru a realiza materiale cât mai atractive. Suplimentar, realizaţi şi o ghicitoare folosind cuvinte din pliantul realizat!

  • Grupul 2: pe baza recomandărilor pentru părinţi în relaţia cu copii lor de mai jos, la care vă rugăm să adăugaţi şi altele, realizaţi un pliant sau afiş prin care să le faceţi cunoscute părinţilor. Folosiţi hârtie colorată pentru a realiza materiale cât mai atractive. Suplimentar, realizaţi şi o ghicitoare folosind cuvinte din pliantul realizat!

  • Grupul 3: pe baza recomandărilor pentru părinţi în relaţia cu profesorii de mai jos, la care vă rugăm să adăugaţi şi altele, realizaţi un pliant sau afiş prin care să le faceţi cunoscute părinţilor. Folosiţi hârtie colorată pentru a realiza materiale cât mai atractive. Suplimentar, realizaţi şi o ghicitoare folosind cuvinte din pliantul realizat!

  • Fiecare grup primeşte un perete din spaţiul de formare şi îşi expune produsele realizate.

  • Realizaţi un „tur al galeriei” şi pe post-it-uri diferit colorate, oferiţi feedback celorlalte grupuri.

Recomandări pentru cadrele didactice

Din ce în ce mai mulţi profesori sunt convinşi de faptul că implicarea părinţilor în educaţie trebuie să aibă loc atât la şcoală, cât şi acasă.

  • Comunicaţi părinţilor misiunea, valorile, politicile şcolii. Pentru a încuraja implicarea părinţilor, şcolile au nevoie să comunice frecvent şi clar cu părinţii şi să le ceară părerile în deciziile care-i privesc pe copiii lor (de exemplu, disciplinele opţionale sau regulamentul şcolii).

  • Dacă toţi copiii au şanse egale pentru succes, atunci şcolile trebuie să aibă aşteptări înalte pentru toţi elevii. Acest mesaj va fi explicat părinţilor şi elevilor de către directori şi profesori.

  • Solicitaţi părinţilor să vă comunice:

    • nevoile lor de informaţii (despre şcoală, clasă, profesori, comportamentul copilului lor, progrese obţinute de copil etc)

    • date despre copil: cum se comportă acasă, relaţiile cu alţi copii, cum învaţă acasă, regulile de disciplină pe care le respectă şi cele pe care nu le respectă.

    • temerile pe care ei le au în legătură cu şcoala.

  • Practicaţi politica uşilor deschise. Invitaţi părinţii la activităţi variate, nu doar la „şedinţele cu părinţii”. Vor înţelege mai uşor obiectivele şi practicile dumneavoastră. Explicaţi-le părinţilor cum şi când pot veni la şcoală să vă întâlnească; vorbiţi-le despre modul cum faceţi anunţurile pentru părinţi şi despre regulile clasei.

  • Elaboraţi calendarul activităţilor şcolare ale elevilor, dar şi un calendar cu activităţi la care pot participa părinţii. Oferiţi-l la începutul anului şcolar şi retrimiteţi-l şi la începutul semestrului al II-lea. Imaginaţi activităţi care să-i surprindă plăcut pe părinţi şi mai ales, care să le dea posibilitatea să-şi pună în valoare calităţile personale sau pe cele de părinte. Creativitatea dumneavoastră va provoca orice părinte, indiferent cât va fi de ocupat! La sfârşitul semestrului sau al anului şcolar nu premiaţi doar elevii, ci şi părinţii cei mai activi. Acordaţi diplome acelora care s-au implicat.

  • Creaţi un mediu confortabil în timpul întâlnirilor cu părinţii, astfel încât aceştia să se simtă liberi să îşi exprime opiniile, să vă adreseze întrebări, să facă recomandări şi să împărtăşească informaţii.

  • Asiguraţi-vă că părinţii ştiu cum să-şi ajute copilul acasă. Discutaţi cu ei despre cum stabilesc regulile, oferiţi-le informaţii despre dezvoltarea psihică a vârstei copilului, despre spaţiul de învăţare etc. Realizaţi împreună cu elevii pliante, afişe cu informaţii utile pentru părinţi!

  • Folosiţi periodic un chestionar privind interesele părinţilor, de exemplu pentru subiectele următoarei întâlniri. Astfel, puteţi planifica împreună următoarea întâlnire.

  • Asiguraţi părinţii de respectul şi încrederea acordate; esenţială este şi asigurarea confidenţialităţii.

  • Vă este util să reţineţi în minte faptul că orice părinte doreşte ce este mai bun pentru copilul lor. Părinţii sunt cei mai puternici apărători ai copilului, fiind fundamental pentru rolul de părinte. Informaţi-l despre drepturile părinţilor!

Recomandările practice prezentate în continuare pot fi transmise părinţilor elevilor dumneavoastră fie la întâlnirile cu ei, fie sub forma unor afişe lucrate cu elevii, pliante sau chiar în revista şcolii. Puteţi avea un număr al revistei dedicat părinţilor sau rubrici permanente. Mijloacele moderne pe care le vom avea la dispoziţie în următoarea perioadă de timp, ne pot ajuta să realizăm şi un site al şcolii cu pagini dedicate părinţilor. De ce nu?

Chestionar pentru învăţători şi profesori
  • Enumeraţi nevoile dumneavoastră în legătură cu părinţii elevilor.

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

  • Apreciaţi punctele tari şi punctele slabe ale relaţiei pe care o aveţi cu părinţii elevilor.

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

  • Atunci când întâlniţi un părinte, despre ce discutaţi?

…………………………………………………………………………………..

  • Imaginaţi-vă şedinţa cu părinţii pe care v-o doriţi. Care sunt aspectele importante? Care sunt detaliile de care trebuie să ţineţi cont pentru reuşita întâlnirii?

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

  • Cum puteţi ajuta părinţii să vină pregătiţi la întâlnirile cu dumneavoastră?

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

  • Formulaţi 3 obiective, priorităţi şi acţiuni necesare dezvoltării unei relaţii eficiente cu părinţii elevilor.

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………

Recomandări pentru părinţi

„Îţi doreşti ce este mai bun pentru copilul tău?

Atunci intră în şcoala în care învaţă şi… conectează-te!”

Melanie Moore, părintele anului 2004

Aceste recomandări se adresează ambilor părinţi, mamei şi tatălui deopotrivă, pentru a le fi utile atât în relaţia cu copilul, cât şi în relaţia cu profesorii copilului. Studiile din ultimii ani dovedesc că atunci când un copil îşi vede ambii părinţi interesaţi de el şi se implică în viaţa sa şcolară, rezultatele lui sunt mult mai bune şi beneficiile lui sunt mai evidente.

…în relaţia cu copilul

  • Explicaţi-i cu răbdare copilului despre aşteptările ridicate pe care trebuie să le aibă în legătură cu şcoala. Fă-l să înţeleagă că şcoala reprezintă prima prioritate pentru el.

  • Dedicaţi-i minim 15 minute pe zi în care să vorbiţi despre şcoală, despre cum se simte, despre ce-i place şi ce nu, despre nevoile lui etc. În orice caz, aceste minute să le petreceţi făcând ceva plăcut împreună.

  • Arătaţi-i copilului că vă interesează ce face la şcoală. Atunci când se întoarce de la şcoală şi-l veţi întreba „Cum a fost azi la şcoală?”, cel mai probabil, la fel ca în fiecare zi, vă va oferi un răspuns de tipul „Bine…”. Iar dacă pentru dumenavoastră această întrebare este una automată, de ce răspunsul copilului nu ar fi la fel? Aşa că, dacă vă veţi dori alt răspuns… începeţi cu o altă întrebare. Mai trebuie să ştim că şi momentul şi tonul vocii sunt la fel de importante.

  • Oferiţi copilului un loc liniştit unde să poată învăţa. Asiguraţi-i condiţii minime pentru învăţat: amenajaţi-i un spaţiu personal şi implicaţi-l în aranjarea lui.
  • Ajutaţi-vă copilul la teme. Asta înseamnă nu să i le faceţi dumneavoastră, ci să fiţi acolo pentru a-i răspunde la întrebări, să-i oferiţi exemple.

  • Atunci când nu agreaţi metodele de predare sau deciziile vreunui profesor, asiguraţi-vă că nu vă exprimaţi nemulţumirea în termeni duri, în prezenţa copilului. Sunt multe exemple când copilul adoptă aceeaşi atitudine faţă de respectivul profesor, iar acest lucru poate perpetua o situaţie dificilă, nicidecum nu o rezolvă. Este mai eficient să abordaţi cu tact profesorul respectiv.

  • Încurajaţi-vă copilul să participe la activităţi şcolare sau extraşcolare inedite: concursuri, spectacole, cercuri etc. şi să colaboreze cu ceilalţi copii/adulţi atât la şcoală, acasă sau în comunitate.
  • Stabiliţi regulile de comportament în casă, explicaţi-le copiilor, asiguraţi-vă că ei le-au înţeles şi, mai ales, negociaţi-le cu ei. Limtaţi-i accesul la televizor şi dicutaţi ceea ce a văzut şi a înţeles. Acelaşi lucru este necesar şi cu accesul la alte jocuri video sau computer.

  • Încurajaţi orice efort al copilului, lăudaţi-l şi găsiţi motive pentru care să-i oferiţi feed back pozitiv. Nu-l faceţi să se simtă vinovat. Când greşeşte sau nu poate rezolva un tip de problemă, îi puteţi explica cu răbdare şi dragoste care sunt piedicile şi ajutaţi-l să găsească soluţii. Nu rezolvaţi dumneavoastră problemele în locul lui!

  • Arătaţi-vă interesul pentru orice se întâmplă cu copilul. Dezvoltaţi-vă o relaţie de încredere, grijă şi dragoste cu copilul.

  • Ţine-ţi legătura cu profesorii copilului. Dacă aveţi de întrebat ceva sau aveţi sugestii, solicitaţi o întâlnire în care să vorbiţi deschis. Este încă o cale prin care copilul ştie că este important pentru dumneavoastră. În plus, atitudinea dumneavoastră faţă de şcoală va fi imitată de copil.

…în relaţia cu profesorii

  • Prezentaţi-vă profesorilor. Aflaţi modul cum doresc aceştia să fie contactaţi (direct, telefon, anunţaţi dinainte) şi discutaţi despre cum percep activitatea copilului dumneavoastră în clasă.

  • Vorbiţi cu profesorii despre progresul copilului la diferite materii şi întrebaţi cum îl puteţi ajuta acasă.

  • Interesaţi-vă de eforturile şcolii:

    • Care sunt priorităţile stabilite pentru sprijinirea procesului de învăţare în acest an şcolar?

    • Şi-a propus echipa managerială derularea unor campanii de prevenire a abandonului şcolar, a violenţei, a consumului de tutun / alcool / droguri?

    • Cum este implicată şcoala în dezvoltarea unui angajament cu comunitatea?

    • Are şcoala o ofertă pentru educaţia adulţilor? Şcolile pot organiza cursuri de scurtă durată pentru părinţi sau pentru alţi adulţi din comunitate (limbi străine, computere, consilierea carierei etc.)

  • Organizaţi sesiuni, întâlniri cu invitaţi. Comitetele de părinţi sunt încurajate să identifice experţi în cadrul comunităţii care să vină şi să le vorbească părinţilor şi profesorilor pe diverse subiecte de interes pentru aceste grupuri ţintă.

  • Implicaţi-vă. Consideraţi voluntariatul pentru şcoală necesar pentru implementarea unui program de dezvoltare a parteneriatului dintre şcoală şi părinţii elevilor.

  • Organizaţi împreună cu alţi părinţi evenimente şi programe (de exemplu, pentru valorizarea diferitelor culturi existente în şcoală sau pentru implicarea ambilor părinţi în educaţia copiilor sau pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos).

  • Iniţiaţi discuţia, dacă şcoala nu are nici o intenţie de a dezvolta programe de implicare a părinţilor.

Centru pentru părinţi

O modalitate eficientă de implicare a părinţilor este crearea în şcoală a unui centru pentru părinţi. Le este foarte util părinţilor să întâlnească, într-un mod informal, alţi părinţi sau profesorii copiilor şi să facă schimb de informaţii, experienţe, să planifice împreună activităţi.

Este important ca acest centru să fie plasat într-un spaţiu accesibil şi să aibă un orar care să dea părinţilor posibilitatea de a-l vizita.

În acest centru, părinţii vor găsi informaţii despre şcoală, materiale scrise sau video despre subiecte de interes pentru ei şi este util şi accesul la un computer, eventual cu Internet.

Exerciţiu

  • Împărţiţi pe grupe numite: clubul arhitecţilor, clubul juriştilor, clubul economiştilor, clubul actorilor şi clubul agenţilor de publicitate, realizaţi sarcina astfel:

    • Clubul arhitecţilor: creează un design al spaţiului destinat unui centru pentru părinţi, cu ajutorul materialelor necesare: foarfece, coli de flipchart, coli colorate, post-it, markere, lipici, sfoară.

  • Clubul juriştilor: concep un set de principii, reguli pentru părinţii implicaţi în activităţile centrului.

  • Clubul economiştilor: calculează costul necesar unui centru pentru părinţi, pe baza unei schiţe de buget (categorii de cheltuieli, costuri, sursa banilor).

  • Clubul actorilor: este format de fapt, din… părinţi care desfăşoară o activitate în centrul lor. Grupul listează câteva activităţi care se pot desfăşura în acest centru şi prezintă celorlalte grupuri o secvenţa de 3 minute, sub forma unui joc de rol.

  • Clubul agenţilor de publicitate: concepe cât mai multe mesaje promoţionale, ca argumente la centrele pentru părinţi. Pot realiza şi un spot publicitar, o sigla necesare unui astfel de centru.

  • Fiecare club îşi prezintă rezultatele şi primeşte feedback de la celelalte.

Părinţilor le este mult mai util acest centru când se implică în organizarea lui, chiar de la înfiinţare. Desigur, personalul didactic este invitat să colaboreze cu părinţii.

Etapele necesare de parcurs la început sunt:

  • identificarea nevoilor şi resurselor pentru acest centru,

  • realizarea unei prime întâlniri şi constituirea unei echipe de bază,

  • contactarea altor părinţi interesaţi,

  • stabilirea priorităţilor,

  • recrutarea părinţilor şi chiar organizarea pe departamente.

Proiecte sau cursuri pentru / cu părinţi

Părinţii pot propune derularea unor proiecte sau cursuri pentru şi cu părinţi în diferite domenii sau teme, de tipul:

Învăţare

  • Descoperiţi punctele tari în învăţare ale copilului

  • Stilul de învăţare al copilului

  • Cum motivăm copilul să înveţe

  • Cum ajut copilul să citească, să scrie şi să calculeze

  • Cum dezvoltăm memoria copilului

  • Învăţaţi copilul că îşi poate asuma riscuri

Şcoala

  • Cum întrebăm copilul despre profesori şi despre şcoală

  • Când decidem schimbarea clasei/ a şcolii

  • Cum ne pregătim pentru întâlnirea cu ceilalţi părinţi şi cu profesorii

  • Implicarea taţilor în educaţia copiilor,

  • Sprijinirea părinţilor singuri,

  • Părinţi tutori pentru elevi

  • Contacte cu parteneri din afara şcolii

  • Bază de date cu servicii pentru copii

Dezvoltarea fizică, sănătate

  • Dezvoltarea fetelor/băieţilor

  • Afecţiunile cronice ale copiilor

  • Stilul alimentar al familiei

  • Sportul în viaţa familiei

  • Cum dezvoltăm o imagine corporală sănătoasă copiilor

  • Cum vorbim despre sexualitate cu copilul: responsabilitatea părinţilor

Dezvoltarea comportamentală şi emoţională

  • Disciplina pozitivă

  • Autodisciplina

  • Cum învăţăm copilul să aibă încredere în sine

  • Cum recunoaştem dificultăţile emoţionale ale copilului

Resursele familiei: timp liber, bani

  • Cum ajutăm copilul să privească critic emisiunile TV

  • Jucării şi jocuri

  • Cum discutăm cu copiii despre bani

Comportamente cu risc, alcool, droguri

  • Cum învăţăm copiii să se comporte cu persoanele necunoscute

  • Cum explicăm copiilor dependenţa de alcool sau alte substanţe

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web