Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Raporturi dintre cauzalitate si finalitate

in Filozofie

Finalismul a interpretat finalitatea ca fiind de esenţă supranturală iar determinismul  mecanicist nu recunoaşte un asemenea fenomen pentru ca îl consideră incompatibil cu relaţia cauzală obiectivă . Cu timpul însă , finalitatea n-a mai putut fi exclusă din înţelegerea unor fenomene ; unele ştiinţe precum biologia , psihologia , ştiinţele sociale , trebuind să ţină seama de ea ca fiind un fenomen real .

Determinismul pobabilistic care s-a impus treptat in ştiinţă şi în filosofie a rezolvat presupusa antinomie dintre cauzalitate si finalitate , considerând-o şi pe aceasta din urmă la o formă specifică de cauzalitate . În primul rând înţelegerea şi explicarea fenomenelor umane si sociale cereau luarea în considerare a scopurilor urmarite de oameni în procesul muncii şi în întreaga lor activitate care sunt o formă specifică de finalitate .

Conştiinţa  l-a diferenţiat însă pe om , scopul fiind celula acesteia . Tot omul este cel care a introdus succesiunea de finalitaţi şi în maşinile complexe , făurite de el sub forma programului prevăzut in funcţionarea lor .

Conexiunile inverse proprii sistemelor cibernetice ne dezvăluie schema logică a finalităţii . Finalitatea nu mai are astfel nimic comun cu supranaturalul si cu predestinarea , ci este vorba de autodeterminare specifică sistemelor vii si socio-umane .

Destinul ni-l făurim fiecare atunci când dobândim prin educaţie simţul valorilor şi acţionam conform lor , dar şi pentru îmbogăţirea acestora . Destinul e deci legat de om ca fiinţă capabilă de creaţie , el nu e prescris , cum se spunea adeseori , el este scris pe măsură ce se împlineşte . Destinul nu e decât viitorul pe care ni-l făurim fiecare şi toţi împreună , dar care nu e înscris nicăieri .

Categoria de lege

Legea e un raport general , necesar , esenţial între fenomene sau între laturile interne ale acestora . Dacă principiul  cauzalitătii răspunde la întrebarea “De ce?” , legile ne arată mai ales cum se produc şi cum evoluează fenomenele.

Scopul ştiinţei nu e numai de a explica , cauzele fenomenelor , ci şi de a descoperi si formula legile .

Legile diferă în primul rând prin gradul de generalitate şi de aplicabilitate , unele fiind universale sau cu o arie foarte extinsă . Legile fizice şi chimice au o arie mai largă de acţiune decât cele biologice , iar acestea sunt mult mai generale decât legile sociale .

Legile dinamice actionează la nivelul fiecărui caz în parte ; astfel de legi sunt cele ale mecanicii newtoniene .

Raportul dintre necesitate si întâmplare

Necesar – e ceea ce nu are si nu poate avea alternativa , ceea nu poate să nu fie sau e imposibil să nu fie .

Întâmplător – ceea ce e posibil sa fie , dar şi să nu fie , adică ceea ce are alternative.

Necesitatea se referă la relaţii relativ constante si repetabile dintre fenomene . Legea este principala formă a necesitaţii in ştiinţă . Dimpotrivă , întâmplarea se referă la raporturi variabile , fluctuante , care nu sunt constante şi irepetibile între fenomene .

Întâmplarea este strâns legată de însuşirile individuale , esenţiale , fenomenale ale proceselor şi mai ales de caracteristicile structurale ale unor fenomene de masă .

Ştiinţa contemporana pune in evidenţă relativitatea distincţiei dintre necesar si întâmplător , dintre necesitate si hazard , ele trecând unul în altul , completându-se reciproc , formând o adevarată buclă ce se închide .

Posibilitatea si probabilitatea

În evoluţia si dezvoltarea lor , fenomenele parcurg diferite etape , trecând de la starea de posibilitate si potenţialitate la cea de realitate .

Posibilitatea se referă la stările virtuale ale unui sistem . Pâna la efectul care urmează să se produca cu necesitate in urma acţiunii cauzei va rămâne doar o simplă posibilitate , dacă sunt întrunite si anumite condiţii care favorizeaza si declanşază producerea lui . Viitorul însuşi constituie o suma de posibilităţi şi virtualităţi din care se realizeaza numai una si anume cea care are cele mai multe şanse şi pe care o ajută să se realizeze atât condiţiile interne si externe favorabile dar şi optiunea , voinţa si acţunea umana , când este vorba de fenomene sociale şi acţiuni ale omului .

Putem afirma că omul este fiinţa care sta cel mai mult sub semnul posibilului , şi deci al incertitudinii .

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Filozofie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web