Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Raspunsul la acuzatii in cazul profesorului de 53 de ani banuit de o relație cu o elevă de 17 ani

in Articole

Mai jos prezentam scrisoarea pe care domnul profesor o trimite redactiei noastre in urma articolului „Caz revoltator! Profesor de 53 de ani, în relație cu o elevă de 17 ani.”

E revoltator sa vad cum presa din Romania nu s-a maturizat deloc si inca foloseste metode comuniste de denigrare a oamenilor pe care nici nu ii cunoaste, facand foarte mult rau unor institutii si persoane (cel mai grav ca denigreaza persoane minore, care cu greu isi fac imagine in randul colegilor din ziua de azi). altceva mai bun nu gasiti, decat sa distrugeti viata unei eleve, care si asa a trecut printr-o groaza de traume? nici nu ar fi trebuit sa va scriu, ci direct sa va dau in judecata pt asemenea nemernicie.
Sunteti inumani! Despre comentarii, ori altceva ce v-ar imputernici cumva sa credeti ca ati facut o fapta buna, cred ca singuri va puteati da seama ca exista suficienti psihopati pe lumea asta care sa se alature bolnavei familii, care nu vrea chipurile sa renunte la copil, si culmea, il abuzeaza si in afara familiei, prin influenta demonica asupra calailor din centrul de plasament unde fata s-a refugiat in speranta ca va fi aparata, pentru ca ar ramane fara obiectul abuzurilor. In afara de vehementii sustinatori (oare ce hram poarta acestia?) intotdeauna se alatura catei latratori, carora le plac barfele si cu ocazia asta au cu ce-si umple timpul. nici nu puteti sa va dati seama cat de mult rau ati facut (si fiti siguri, in lumea asta exista un echilibru, candva raul vi se va intoarce), publicand minciuni sfruntate, nimic verificat (desi era foarte simplu sa gasiti adevarul), in speranta ca veti obtine un rating (pica-v-ar ratingul acolo unde va doare mai tare, bolnavilor care ucideti copii!).
Eu am fost constient si mi-am asumat de la inceput ca ajutand un copil bun, aflat intr-o situatie groaznica, se vor gasi destui carora sa li se para altceva si sa improaste cu noroi. imaginea mea se va spala, ca inca nu am terminat cu procesele aflate pe rol (si fiti siguri sunt inreptatit sa le castig, in favoarea fetei, prin condamnarea celor care au abuzat-o si inca o abuzeaza), pentru ca, evident, aceasta mizerie nu e facuta de acum, ci are un istoric.  Sa va fie rusine, monstrilor care va credeti oameni! puteati macar sa asteptati rezultatele cercetarilor si hotararile judecatoresti, daca nu aveati rabdare sa cautati voi adevarul, povestea trista din spatele acestei stiri de senzatie! lipsa totala de profesionalism! Raman la convingerea ca nu exista presa in Romania!
Oricum veti plati scump, am facut print screen-uri ale site-urilor voastre, cu aceasta stire, nu aveti cum sa va ascundeti! nici motive de clementa nu veti gasi, chiar daca veti pretinde ca ati preluat! trebuia sa verificati inainte!
DI
ps. nu v-ati dat seama inca despre ce articol aberant e vorba? mai cautati!
Articolul la care face referire domnul profesor este: Caz revoltator! Profesor de 53 de ani, în relație cu o elevă de 17 ani.
MAI JOS SCRISOAREA FETEI CATRE REDACTIA NOASTRA:

Buna ziua! Mă numesc Bălan Marinela-Gabriela (MB – în articolul defăimător). Sunt elevă (într-adevăr peste 3 luni împlinesc 18 ani) și am întâlnit în anii de liceu un om extraordinar, căruia mi-am destăinuit o parte a vieții mele, care l-a impresionat foarte mult și a decis să-mi fie alături, într-o adevărată luptă pentru supraviețuire, deși era conștient că implicarea dumnealui îi putea compromite întreaga carieră și viața (ceea ce și este pe cale de a se întâmpla). Abuzurile la care am fost supusă în timpul vieții, suprapuse peste lipsa de afecțiune, m-au determinat să caut înțelegere în persoane bune, sufletiste, cum este dl. prof. DI, spre supărarea celor care nu îl cunosc și care își permit să arunce noroi, bucurându-se că au un subiect atât de savuros (mă întreb, unde este omenia? Cum se pot bucura oamenii de distrugerea vieții altor oameni?)

M-am săturat de atâta răutate din partea unor ne-oameni, care au luat de bune minciunile spuse de o femeie nebună, care se crede mama mea și le-au transformat într-o știre de senzație, pe care mai mult de 10 publicații de știri au preluat-o, fără absolut nicio verificare de la stiridebuzau.ro. Adevărul este cu totul altul, în realitate este o poveste de suflet, foarte complexă, în care personajele principale sunt văzute ca negative. Nimic din ceea ce spune respectiva ne-mamă nu este adevărat, indiferent ce spun cei de la știri de Buzău, că ar fi confirmate de numeroasele comentarii publicate de alții pe marginea acestei știri. Până nu citiți tot ce am de spus, să nu comentați de ce am folosit un cuvânt atât de greu – ne-mamă, pentru că vă veți convinge că nimeni din universul acesta nu ar fi putut concepe, dar să și pună în aplicare, ceea ce mi-a făcut respectiva persoană.

Ne-oamenii care au publicat nu știau și partea aceasta, că am avut o copilărie grea, în care am fost neglijată și târâtă de colo-colo. Da, de la vârstă foarte mică, din capriciile foștilor părinți (zic capricii, pentru că am văzut cu ochii mei cauzele, nu cum au tot argumentat ei) am fost mutată din Padina, la Petrila, unde un timp am locuit împreună, însă o perioadă am fost îngrijită de rude, apoi luată de tată (cu poliția) de la rude (practic am fost abandonată pentru o perioadă de către fosta mamă, certată atunci cu tata și plecată de una singură în străinătate), adusă din nou în Padina, unde am fost practic lăsată în grija unor bunici care niciodată nu m-au iubit (nici acum nu au în casă vreo poză a mea, cum alți bunici au) și tot timpul acela s-au purtat urât cu mine, pentru că eram cineva în plus pe capul lor. Am fost lăsată la bunici deoarece tata lucra toată săptămâna și numai în weekenduri venea acasă. După ce a revenit fosta mamă în țară, am fost dusă la București pt. o perioadă de timp și apoi ne-am mutat cu toții la Padina, unde am locuit până când nu am mai suportat abuzurile făcute în special de fosta mamă.

După cum vă puteți da seama ușor, în familia mea au fost numeroase neînțelegeri de-a lungul timpului, cu certuri și violențe, la care am fost și martoră și victimă. Pentru ca lucrurile să nu degenereze în cine știe ce am fost nevoită chiar să mă bag între ei în unele cazuri. Mama a fost bătută foarte violent, inclusiv pe când era însărcinată cu un frate al meu mort (am fost afectată puternic, deoarece acesta a făcut hidrocefalie și i se tot umfla capul…). De multe ori m-am sacrificat la propriu, pe mine, pt. a îi ține uniți, pt. a avea și eu o familie, ca toți copiii.

Trebuie să știți că, la rândul ei, fosta mamă este o ființă foarte violentă, eu primind de mică bătăi uneori cu bestialitate (arunca cu ce-i venea la mână în mine), inclusiv am fost împinsă violent pe un scaun, de  era să mor (vânătăile rămase de la acea căzătură au fost văzute și de dl. prof. precum și alte semne ale violențelor, abuzului emoțional și exploatării la care am fost supusă din scurta perioadă în care mi-a fost prof. de pregătire suplimentară). Eu am tot încercat să o înțeleg și am tot iertat-o, știind că și ea a avut o copilărie grea, am suportat și nu m-am plâns, pt. a nu crea noi certuri în casă. Aceste violențe extreme au fost văzute de multe ori de vecini și chiar de bunici (care locuiesc lângă noi), care deși nu mă iubesc, mi-au spus să nu mai stau așa și să plec de acasă, că altfel o să mă omoare. Ca orice copil, știu că unele bătăi au fost cauzate de greșeli, însă nu pe măsura celor ce le pățeam, iar de multe ori le-am primit și fără motiv, ceea ce era insuportabil.

Mai trebuie să știți că am fost tot timpul tratată ca o ființă inferioară, inclusiv de tata, care, deși nu a aplicat forța împotriva mea, nu prea m-a băgat în seamă. În toată copilăria am fost văzută ca urâtă și proastă, comparată permanent cu vecinele și verișoarele de vârstă apropiată, care erau deștepte și frumoase. Niciodată nu am fost crezută dacă mă durea ceva. Mi se spunea că nu am nimic, până când chiar apăreau semne grave de boală. Întotdeauna erau bani pt. haine și încălțări pt. mama, niciodată pt. consulturile și intervențiile medicale necesare (măselele de minte au crescut pe sub gingii, perpendicular pe celelalte măsele, împingând și deformând arcadele dentare și chiar spărgând măsele sănătoase). Chiar dacă am acuzat dureri mi se spunea, că mai poate să aștepte…

Așa-zisa poveste amoroasă este o născocire a unor elevi invidioși și bârfitori, împreună cu diriginta mea, care a convins-o pe fosta mamă că dl. prof. DI este un monstru, care are antecedente și care urmărește să-mi facă felul și chiar să mă omoare. Prin urmare, cele două, transformate în adevărate justițiare, au adunat probe, cu ajutorul elevilor (posibil și fabricate), în cele din urmă ajungându-se la reclamații și plângeri depuse la școală, poliție și procuratură. Am fost, efectiv, umilită de către propria mamă, de asemenea și dl. prof., despre care aceasta îmi declara la un moment dat că este al doilea om care mă susține necondiționat, care este mai presus de tatăl meu, căruia, spunea ea, nu-i pasă de mine. Mama mea ținea legătura telefonică cu domnul profesor, considerându-l un sprijin pentru mine, înainte de a-i spune doamna dirigintă că i se pare ca noi avem o relație nepotrivită.

Este drept că am fost văzuți împreună, dar în locuri publice și am colaborat, dl. prof fiind, cu acordul părinților prof. pt. pregătire suplimentară, însă începând cu noiembrie 2015, nu din clasa a 10-a cum susține acum (în a 10, au fost doar câteva ședințe de îndrumare înaintea olimpiadei de biologie, împreună cu alți colegi, ca și o parte din cele din a 11-a). Ce-i drept, colegii mei nu știau că am ales să fac pregătire pt. admitere cu dl. prof., iar întâlnirile, de aceea le păreau suspecte, deși știau că, eu m-am implicat și în alte activități propuse de dl. prof. (crucea roșe, tot felul de voluntariat-e, cu alți colegi din clasă și liceu). E drept că am fost un pic băgată în seamă, după ce-i relatasem o parte a poveștii vieții mele și deja câștigasem cel mai mare punctaj din liceu la olimpiada de bio faza județeană și un premiu 3 la faza națională a unui concurs de proiecte de mediu.

Drept pedeapsă, că am avea o relație, conform spuselor dirigintei, confirmată de unii elevi, am ajuns să fac naveta, Padina – Buzău, trezindu-mă de la 4:30 A.M, plecând la scoală la 5:15 A.M, fiind nevoită să vorbesc cu ne-mama tot timpul, mai ales când ajungeam în oraș. După ce scăpam de la cursuri, trebuia să alerg spre stația de autobuz, care este la o distanta destul de mare de școală, pentru a nu pierde autobuzul (aveam la dispoziție cca. 15 minute). Niciodată, nu am ajuns acasă mai devreme de 3-4 P.M. Eram foarte obosită, nemaiavând timp și puterea de concentrare asupra temelor. Ne-mama îmi impunea să mă pun în pat la ora 10 P.M, ca să fie sigură de acest fapt, eram cumva obligată să dorm cu ea și cu fratele meu, toți în același pat.

După 3 săptămâni de chin serios, am reușit să mă calific la etapa naționala a unui concurs de mediu, în care am avut coordonatori 2 profesori, dintre care și profesorul la care fac referire. Cealaltă profesoară mi-a făcut reproșuri precum că, i-am făcut destul rău, eu și cu ceilalți oameni răi, care nu-l cunoaștem deloc, că eu l-am denigrat și îmbolnăvit fizic și psihic. În realitate, reacția se datora unei plângeri mincinoase a ne-mamei mele, făcute la direcția școlii, de aceea am încercat a-i explica mamei realitatea, am încercat s-o determin să realizeze că nu face altceva decât să se facă de rușine în fața unui liceu întreg, întrucât oamenii cunosc omul acesta, care lucrează în învățământ de peste 25 de ani, iar ea, ca răspuns, m-a alungat de acasă, spunând să rămân cu „psihopatul meu”, să nu ajung acasă, că mă omoară.

Acest lucru nu se putea, pentru că nu sunt nici eu un monstru, pentru că am o coloană vertebrală, pe care continui să mi-o mențin și astăzi, și de aceea am apelat la domnul profesor, în intenția de a mă descărca sufletește și de a mă asigura că nu consideră și dumnealui că eu l-am denigrat, cerându-i totodată sprijin în această problemă. Până la urmă, singura soluție, pe care am putut-o gândi în a mă proteja de așa-zisa mamă, a fost să apelez la telefonul copilului, prin intermediul domnului profesor, care m-a și dus la sediul DGASPC Buzău, unde le-am explicat cu lux de amănunte, toate abuzurile pe care le-am suferit în familie (nicidecum cum susține fosta mamă, lucru care putea fi verificat la sursă, nu publicate minciuni).

Din păcate, aceștia nu m-au protejat deloc, din contră, am fost supusă unor abuzuri insuportabile, majoritatea la îndemnurile ne-mamei, care a venit cu aceeași poveste mincinoasă, ticluită împreună cu diriginta, ceea ce, m-a determinat, după aproape 2 luni de chinuri, să renunț la acuze și să mă întorc acasă.

Vă trimit atașate niște documente, dintre care primul cuprinde o parte din abuzurile, pe care le-am suferit (este o plângere pe care am depus-o și la DGASPC Buzău și la Minister).

Întoarsă acasă, abuzul psihic făcut asupra mea, de către părinți, nu a încetat, observând că din tot ce eu am făcut, ei n-au tras nici măcar o concluzie, ci doar au rămas la ideea că eu am, sau dacă nu am, voi avea ceva cu acest fost profesor al meu. De aceea, de data aceasta am plecat de acasă de tot (îi spusesem si d-nei. judecător că voi face asta dacă nu este totul bine acasă) și am apelat la ajutorul singurului om care, cu adevărat, m-a înțeles și respectat, pe care, din nou, l-am pus în situația de a fi acuzat, deși nu este acesta adevărul.

În nebunia ei, ne-mama mea a reluat plângerile și, în plus, a făcut o declarație la acel ziar local, în care, toată povestea mincinoasă publicată, ne umilește. Chiar dacă numele nu sunt trecute întregi, ci doar prescurtat, aceștia nu vor scăpa nepedepsiți, pentru aberațiile care ar putea să nască interpretări, care să ne pună amândurora probleme mari  sociale și profesionale (și mie, în viața de liceu și facultate, ce sper că va urma, deși lupta asta nesfârșită, mi-a mâncat foarte mult timp pe care l-am pierdut în defavoarea pregătirii).

Al doilea document este mesajul de despărțire când am plecat de acasă, care nu am vrut să fie atât de incisiv și de aceea nu cuprinde acuzații grave.

După ce am plecat de acasă, mai întâi am depus o cerere, care conținea și o declarație, la IPJ Buzău, personal (am fost filmată de camerele de supraveghere de acolo). Declarația era pentru faptul că nu sunt răpita, sechestrată și nicidecum dispărută, prin urmare am și ținut legătura permanent, telefonic, deși telefonul meu a fost blocat de către fosta mamă, cu cei de la poliție și cu cei de la DGASPC, chiar și cu fosta mamă, care m-a dat dispărută cu toate că știa de mine.

Sunt multe de spus, inclusiv despre minciunile umflate din articol. Va rog, citiți cu atenție și documentele trimise și veți vedea că adevărul ne e cel relatat de ne-mama mea, cu ajutorul căreia  am fost și continui să fiu supusă la o teroare de nedescris (hărțuita de presă, de poliție și într-o oarecare măsură de cei de la DGASPC). Toți cei cu care am vorbit, cunoștințe, rude, avocați, auzind numai despre abuzurile la care am fost supusă în centrul de plasament (multe la cererea ne-mamei și cu semnătura ei, deși legea prevede explicit că un copil ce a împlinit 16 ani nu poate fi supus niciunei proceduri fără să își dea acordul) și umilința pe care am suferit-o în școală, la centru și acum prin știrile la nivel național au replicat: “aceasta nu e om!”, „cum poate o mamă să-i facă așa ceva propriului copil?”. O mătușă de-a mea (rudă din partea ne-mamei), chiar a plâns, cunoscând-o „pe nebună.

Nu m-am mutat la dl. prof. (cei de la poliție au fost acasă la dumnealui și au constatat acest lucru – deci nu e nebună, dacă zice că poliția m-a luat de acolo? Iar ne-oamenii care comentează, mai bine întrebau la sursă). Din păcate, a trebuit să răspund apelurilor poliției, dată fiind în urmărire, iar poliția m-a obligat din nou să aleg, ori plasamentul, ori reîntoarcerea acasă, așa că, iată-mă din nou într-un centru de plasament (de data asta, de tip apartament rezidențial), unde iarăși nu îmi găsesc locul, unde iarăși văd minciunile spuse de fosta mamă împotriva mea și a domnului profesor, datorită cărora din nou au început anchete, și datorită unor comentarii mincinoase la articolul din presa locală, mai sus menționat, în care „oameni de bine”, după ce că dau numele noastre defăimându-ne astfel fățiș, susțin respectivele aberații, cu argumente / dovezi fabricate special (pe unii comentatori îi recunosc după stil, sunt aceeași persoană, fosta mea mamă).

Niciodată nu am înțeles răutatea umană și ce ar avea de profitat cei care se bucură aruncând noroi și denigrând tocmai pe acele persoane pe care, în primul rând nu le cunosc cu adevărat, iar în al doilea, nu le-au făcut lor personal nici un rău, și culmea, aceștia știu, măcar din auzite, că sunt persoane cu suflet și calități morale și profesionale deosebite.

Atașez încă un document, și anume o scrisoare a mea, adresată domnului director al DGASPC Buzău, în urma audienței în care am fost primită, prin care am solicitat ordin de restricție pentru câteva persoane, inclusiv fosta mea mamă (aici nu am găsit argumente legale contra, în urma citirii rând cu rând a legii, de aceea nu apar comentarii în scrisoare) și plasarea la omul care (deși este și dumnealui hărțuit în toate felurile) nu a renunțat să mă sprijine (mulțumesc Lui Dumnezeu că am descoperit un asemenea om).

Menționez că la audiență, am avut cu mine foi scrise de mână din legea 272/2004, ca să îmi pot justifica cele spuse și, cu toate acestea, dl director mi-a tot dat răspunsuri argumentate cu ceva gen “mai lasă-mă cu legea asta, că mai sunt și alte interpretări în spatele ei și alte legi care reglementează ceea ce îmi spui, iar tu ești mică și nu înțelegi”.

Ceea ce se comentează și e scris relativ la intimitatea mea, sunt minciuni și veți descoperi ușor acest lucru dacă veți avea răbdare să citiți tot, inclusiv celelalte documente atașate. Acea răutate despre intimitatea mea, spusă în comentariu, nu putea fi știută de dl. prof. anterior controlului, deci, gândiți-vă singuri… Antecedentele, de asemenea mințite în articol, ale d-lui prof. pot fi foarte ușor verificate, direct la sursă, nu din bârfe (există documente oficiale și persoane responsabile de această mutare, ori altceva ce se insinuează).

De asemenea, eu susțin că îl cunosc destul de bine pe dl profesor (fostul meu profesor de biologie, deoarece de la începutul lunii mai, a fost nevoit să renunțe la clasa mea) și că atașamentul și susținerea de care am parte nu au nici un fel de conotație necuviincioasă, nici pentru prezent, nici pentru viitor (cei care îl cunosc cu adevărat, sigur vor susține această afirmație a mea). De asemenea, sunt conștientă că toate umilințele la care și dumnealui este supus, într-o măsură se datorează indirect mie și cu atât mai mult îi sunt recunoscător că nu a abandonat această „luptă cu morile de vânt”, de reușita căreia vor beneficia și alți copii abuzați (pentru că  ăsta este adevărul, în centrele de plasament în regim de urgență și cele cu regim special, au loc adevărate atrocități).

SCRISOAREA CATRE PARINTI

Mai jos o poza cu tatal si fratele mai mic

 

Mamă / Tată

Îmi pare foarte rău că din nou sunt nevoită să plec de acasă, dar chiar nu vă mai pot suporta. Nu ați înțeles nimic din tot ce s-a petrecut în ultimul timp. Ori nu aveți deloc suflet, ori nu m-ați considerat și nu mă considerați copilul vostru. Comportamentul vostru de zilele astea se vede foarte clar că este fals, iar eu nu am nevoie de așa ceva.

E imposibil să nu fi văzut și voi tratamentul inuman la care am fost supusă timp de aproape două luni de adevărată pușcărie (știți că m-au reținut atât de mult în centru datorită intervențiilor voastre împotriva mea), mai ales că acolo am ajuns cerând eu să fiu protejată împotriva violenței de care dați dovadă (chiar și zilele astea, știți cum v-ați purtat cu Radu).

După suferința cumplită la care am fost supusă (o citez pe psihologă: „cum ai putut să reziști atât de mult la presiunea psihică la care te-am supus?”), de care sunteți răspunzători pentru că ați insistat să aruncați celor de la centru vorbe aiurea și să îi manipulați împotriva mea, mi-ați mai și zis așa, ca laudă, că v-ați plimbat la munte și că v-ați cumpărat altă mașină. Se vede cât de mult v-a păsat și vă pasă de mine.

Am îndurat umilințe, hărțuială, șantaj, au încercat să mă manipuleze, am fost obligată (nu cred că legea permite așa ceva) să fac tot felul de controale medicale, la care nu s-a respectat nicio regulă și despre care nu am fost niciodată anunțată în prealabil, și mai mult, am fost anchetată și intimidată, ca și când aș fi fost o infractoare periculoasă.

Știți că nu am meritat niciodată relele tratamente și pedepsele exagerate pe care le-am primit de la voi, de cele mai multe ori, fără motive întemeiate, inclusiv acea navetă extrem de obositoare (trezită la 4,30 și revenit acasă pt. odihnă și pregătire, după 15,30).

Ați văzut că la ședința de judecată nu am spus tot, ca să nu vă bag în închisoare (sunteți conștienți că aș fi putut-o face ușor, fără să îmi pese, cum nici vouă nu v-a păsat deloc), așa că măcar de aceea vă rog să încercați să mă înțelegeți și respectați, pentru că eu chiar am fost o fată cuminte, ați văzut asta și în toate controalele la care am fost supusă abuziv.

M-ați hărțuit și voi, m-ați amenințat, m-ați înjosit și la școală, în fața elevilor și profesorilor (inclusiv cu ocazia anchetei) și mai grav, că l-ați denigrat pe singurul om care îmi este alături, fără măcar să îl cunoașteți, zicând tot felul de aberații (pe care le-ați susținut și la centru), până și că ar fi criminal (că a mai ucis și că mă va ucide și pe mine).

V-am spus că puteți cerceta orice, inclusiv „probele” (chiloții găsiți), chiar insist să îi duceți la analize ca să vă faceți de râs, că nu este nimic, eu i-am cumpărat în grabă, din gresala. I-am zis și d-lui profesor că ai ca probe chiloți de ai mei și a zis că nu a mai auzit așa o ciudățenie (a și râs glumind: „tanga?”), ca și cea cu bonurile de carburant (nu știe de unde le scoateți și ce legătură pot avea cu el).

După tot ce am îndurat și la ce am fost supusă (și înainte de a-l cunoaște și acum), dacă veți mai încerca vreodată să ne faceți rău (inclusiv prin denigrarea d-lui profesor), amenința și hărțui, să nu uitați că încă nu e închis dosarul de judecată și că nu vă voi mai considera părinții mei și am să spun tot (știți că doamna judecătoare a fost mirată că am renunțat, chiar dacă erau motive clare să vă decadă total din drepturile părintești – o să îi explic care e treaba cu toate nenorocirile și abuzurile de la centru din cauza cărora am plecat – și știți că abia așteaptă să vă condamne).

În plus, să știți că sunt în lucru plângerile noastre împotriva voastră făcute la procuratură (dl profesor, doar le-a amânat, să mă întrebe dacă mai e cazul să le dăm curs, sau ați devenit părinți normali, fără dorințe de abuz), la care putem renunța, sau nu, și avem probe împotriva voastră.

Mai mult, avem avocat (are dl profesor), care ne-a (i-a) spus că acum, și după plasarea mea în centru, în care am fost evaluată în toate felurile și în care se știe că am fost abuzată, legal nu ne mai puteți face absolut nimic (și evident că nici credibili nu mai puteți fi), chiar dacă nu are dumnealui datoria ori obligația să-mi fie ca un tată, însă poate fi alegerea dumnealui, că are dreptul și libertatea să o facă. Mai mult, nu aveți și nu puteți fabrica nicio probă care să fie împotriva vreunuia dintre noi deoarece (și puteți verifica în codul civil si codul penal):

1) am peste 17 ani (nu mai sunt minoră în sens sexual de la 15 ani și v-ați convins, măcar acum, că nici nu se pune problema) și a propos, legea și constituția îmi protejează dreptul la intimitate, la viața privată și la imagine;

2) nu se mai poate vorbi de corupție sexuală, că nu îmi mai e profesor din 7 mai (destul timp, în care nu ne-am văzut decât câte puțin, în 31 mai, 1 și 2 iunie) și nici în condițiile în care a fost, știți bine că nu a făcut-o;

3) răpire, sechestrare sau alte asemenea prostii, nu mai sunt posibile că deja am dat declarație înregistrată la poliție că este voința mea și psihiatrii m-au declarat sănătoasă și cu discernământ;

4) nimeni nu mă poate obliga, constrânge sau forța să mă întorc acasă dacă nu vreau, nici voi, nici poliția și nici cei de la centru, cu atât mai mult dacă s-ar apela la violență, inclusiv verbală asupra noastră, toate acestea fiind infracțiuni și, deci, penale (a propos de acest lucru, așa-zisul polițist la care ați apelat să ne sune și amenințe și care a sunat-o și pe d-na directoare de la liceu, deși serviciul 112 nu are treabă cu școala, ci cu cei implicați în răpirea și sechestrarea reclamate și niciodată nu face asemenea erori, este pasibil de pedeapsă penală – dl profesor a înregistrat convorbirea în care a fost amenințat și jignit și o poate chema martor și pe d-na directoare);

5) dl profesor nu are nicio obligație legală față de voi (nici față de mine), deci nu îi puteți pretinde sau cere absolut nimic, pentru că eu l-am solicitat, în condițiile în care dumnealui știe că nu de bine am plecat de acasă; suntem împreună prin acord consimțit bilateral (eu fugind de voi și nu pt. prima oară, nu mai are nici măcar obligația să vă anunțe, nicidecum să vă ceară vreun acord), fără pretenții de orice natură, între noi, sau de la voi, care va dura atâta timp cât vom considera că am eu nevoie de protecție și sprijin.

6) abuz emoțional, nu se pune problema – acum am văzut eu clar, pe pielea mea, ce înseamnă, cine și cum m-a abuzat emoțional (voi și cei de la centru); eu sunt cea care, mai degrabă l-am abuzat emoțional, prin toată povestea vieții mele, convingându-l să mă ia în grija dumnealui.

Oricum, după toate nenorocirile peste care am trecut, sper că v-ați convins că nu a fost și nu este monstrul creat în mintea voastră, ci un om cu principii, cu mult suflet, care vrea să mă ajute și protejeze, știind cât am suferit de-a lungul vieții, un om care nu vă vrea nici măcar vouă răul, deși nu poate accepta ce mi-ați făcut.

Dacă înțelegeți tot ce v-am spus, situația în care m-ați adus și vă veți purta omenește, în timp, îmi va trece (știți că pot ierta, deși am suferit enorm) și mă voi gândi și la voi ca la niște părinți. Până atunci, sper că măcar Radu să nu treacă prin ce am trecut eu.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Articole

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web