Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Regnurile lumii vii

in Biologie

Lumea vie este divizată în următoarele Regnuri:

Regnul Eubacteria – cuprinde aşa-numitele ”bacterii adevărate”, incluzând Cyanobacteria şi spirochetele. Nu sunt metanogene; în structura peretelui conţin peptidoglican.

Regnul Archaebacteria – cuprinde atât microorganisme aerobe cât şi anaerobe. Multe sunt metanogene. In structura peretelui nu contin peptidoglicani.

In unele sisteme de clasificare aceste 2 regnuri sunt unite într-un singur regn – Monera. O caracteristică comună a acestor 2 regnuri o constituie faptul că grupează organisme procariote.

Regnul Fungi – cuprinde ciupercile.
Regnul Protista – eucariote unicelulare cu nutritie heterotrofă, dar şi autotrofă.
Regnul Plantae (Metaphyta) – eucariote pluricelulare autotrofe.
Regnul Animalia (Metazoa) – eucarioate pluricelulare heterotrofe.

Regnul Protista:

Denumirea de protozoare a fost introdusă în ştiinţă pentru prima dată de Goldfuss în 1817. Protozoarele cuprind organisme unicelulare eucariote. Sunt considerate cele mai simple animale, corpul lor fiind reprezentat printr-o singură celulă, care îndeplineşte toate funcţiile vieţii.

Sunt întâlnite cu preponderenţă în mediul acvatic, dar se cunosc şi numeroase specii care trăiesc în pămînt umed, precum şi specii care trăiesc în sau pe alte organisme. Diversitatea habitatelor a dus la o diversificare specifică foarte mare în cadrul acestui grup, în prezent fiind cunoscute aproximativ 60000 de specii.

Studiul protozoarelor a început după anul 1674, după perfecţionarea microscopului de către Leeuwenhoek. Acesta este primul cercetător care observă protozoarele şi le numeşte animalcule (animale mici), motiv pentru care este considerat părintele protistologiei.

Dimensiuni: majoritatea speciilor sunt microscopice. Cea mai mică specie cunoscută este Anaplasma marginale cu dimensiuni de aproximativ 1 micrometru (10-6 m), parazită în hematii la bovine.
Porospora gigantea are dimensiuni de până la 10 mm şi parazitează în intestin la homari.
Unele specii de numuliţi pot atinge dimensiuni de până la 10 cm în diametru.

Structura corpului: este deosebit de simplă, corpul fiind alcătuit din: membrană, citoplasmă şi nucleu.

Membrana: în unele cazuri conţine constituienţi tari, motiv pentru care forma corpului la reprezentanţii acestor clase este aproximativ constantă. În alte cazuri, aceşti constituienţi lipsesc, iar forma corpului este într-o continuă schimbare, deoarece în permanenţă sunt emise pseudopode.

La nivelul membranei are loc un intens schimb de substanţă între citoplasmă şi mediu. Membrana este cunoscută şi sub denumirea de membrană plasmatică (plasmalemă). În unele cazuri, alături de membrană poate exista şi un înveliş secundar de natură celulozică, chitinoasă, silicioasă, calcaroasă sau proteică.

Citoplasma: este constituită din 2 zone:

– o zonă subţire situată chiar sub membrană, numită ectoplasmă. Aceasta este lipsită de granulaţii şi privită la microscop este translucidă, motiv pentru care a fost denumită şi hialoplasmă.

– o zonă situată în interiorul celulei, înconjurând nucleul, numită endoplasmă. Conţine numeroase granulaţii, motiv pentru care e numită şi granuloplasmă. Granulaţiile pot fi vii (organitele celulare) sau moarte (substanţe de rezervă, incluziuni etc.).

Nucleul – este individualizat. La exterior prezintă anvelopa nucleară.

Celula care reprezintă în cazul protozoarelor întreg organismul îndeplineşte toate funcţiile acestuia:
– funcţia de relaţie
– funcţia de nutriţie
– funcţia de reproducere

Deplasarea: se realizează cu ajutorul flagelilor, pseudopodelor şi al cililor.
Nutriţia: – o parte dintre protiste se hrănesc autotrof (holofitic), iar altele se hrănesc heterotrof (holozoic). Protozoarele heterotrofe se pot hrăni prin: fagocitoză, pinocitoză, osmoză, acest din urmă mod fiind întâlnit cu precădere la speciile parazite. În cazul acestora substanţele nutritive din gazdă intră în parazit pe întreaga suprafaţă a corpului.

Respiraţia: – schimbul de gaze are loc pe întreaga suprafaţă a corpului.

Excreţia: are loc în cea mai mare măsură pe întrega suprafaţă a corpului. Substanţele de excreţie sunt eliminate şi cu ajutorul vacuolelor excretoare, numite şi vacuole pulsatile. Totuşi, principalul rol al vacuolelor pulsatile este cel osmoregulator.

Reproducerea: poate fi asexuată şi sexuată.

Reproducerea asexuată se poate realiza prin:
– diviziune binară longitudinală la Euglena
– diviziune binară transversală la Paramaecium
– diviziune multiplă – la majoritatea protozoarelor (este reprezentata prin schizogamie si prin sporogamie).
Reproducerea sexuată: este reprezentată prin:
– conjugare (caz în care organismele implicate fac schimb doar de material nuclear)
– formare de gameţi urmată de copulare.

Clasificare: Regnul Protista cuprinde următoarele încrengături:
1.Increngătura Euglenozoa
2.Increngătura Chlorophyta
3.Increngătura Choanoflagellata
4.Increngătura Retortamonada
5.Increngătura Axostylata
6.Increngătura Opalinida
7.Increngătura Caryoblasta
8.Increngătura Heterolobosa
9.Increngătura Amoebozoa
10.Increngătura Foraminiferea (Granuloreticulosa)
11.Increngătura Actinopoda
12.Increngătura Apicomplexa
13.Increngătura Ciliophora

1. Increngătura Euglenozoa grupează specii la care forma celulei este menţinută constantă de o peliculă rezistentă, întărită de microtubuli aranjaţi regulat. Majoritatea speciilor prezintă 2 flageli inegali.

Membrana nucleară nu se continuă cu reticulul endoplasmatic. Reproducerea asexuată are loc prin diviziune binară longitudinală. Rezervele nutritive sunt reprezentate prin granule de paramilon.

Cuprinde clasele: Euglenoidea şi Kinetoplastida

Clasa Euglenoidea: cuprinde specii cu nutriţie autotrofă, mixotrofă, cât şi specii heterotrofe. În cazul speciilor autotrofe, cloroplastele sunt delimitate de 3 membrane şi nu de 2 aşa cum se cunoaşte la plante şi la alge.

Reprezentant caracteristic: Euglena gracilis.
-este un flagelat care se hrăneşte mixotrof
-dimensiunile corpului cuprinse între 0,1 – 0,2 mm
-forma corpului – naviculară (ascuţită la ambele capete)

Corpul este delimitat la exterior de o membrană bine dezvoltată care menţine forma corpului aproximativ constantă. La nivelul acestei membrane se pot remarca nişte îngroşări cu o dispoziţie spiralată. Între aceste îngroşări există mici şanţuri la nivelul cărora se deschid numeroşi saci mucoşi (secreţia lor uşurează deplasarea prin apă şi secretă membrane chistului atunci când condiţiile de mediu devin neprielnice).

În partea anterioară a corpului poate fi remarcată o invaginaţie (un intrând) cu aspect de pâlnie. Partea dilatată a acestei invaginaţii se numeşte rezervor, iar partea îngustă citofaringe. La baza rezervorului există 2 corpusculi bazali (blefaroplaşti – blefaris – cil, flagel; plastis – a forma). De la fiecare corpuscul bazal pleacă câte un flagel. Un flagel din cei 2 este lung, bine dezvoltat, celălalt este foarte scurt, vârful său fiind sprijinit pe rădăcina primului flagel.

Lângă rezervor mai pot fi remarcate numeroase vacuole contractile (pulsatile). În 1/3 bazală a corpului se poate observa un nucleu sferic, bine dezvoltat. În granuloplasmă, alături de nucleu mai pot fi observaţi cromatofori şi diverse incluziuni. Lângă corpusculii bazali, la baza rezervorului se găseşte o pată de culoare roşie ce conţine un pigment carotenoid şi care este cunoscută sub numele de stigmă (sensibilă la lumină).

Înmulţirea: se reproduce asexuat prin diviziune binară longitudinală. Iniţial se divide nucleul. Acesta se divide după un plan perpendicular pe axul longitudinal, apoi se divid şi blefaroplaştii. Flagelii nu se divid. În urma diviziunii vor rezulta 2 euglene fiecare cu câte un flagel, dar cu câte 2 blefaroplaşti. În faza imediat următoare, fiecare euglenă îşi va forma câte un flagel scurt. Flagelul scurt de la individul intrat în reproducere se lungeşte.

În momentul în care condiţiile de mediu devin neprielnice, Euglena se închistează. În aceste condiţii flagelul dispare, iar forma corpului devine aproximativ sferică. Acest stadiu poartă numele de palmella. În această fază se poate hrăni şi reproduce. În cazul în care se reproduce, o face printr-o diviziune multiplă. Există şi euglenide la care se întâlneşte reproducerea sexuată. În acest caz, 2 indivizi identici joaca rolul de gameţi.

Deoarece gameţii sunt reprezentaţi prin indivizi întregi, această înmulţire se numeşte hologamie. Deoarece indivizii sunt identici, gameţii se numesc izogameţi. Nucleul rezultat în urma hologamiei se numeşte sincarion. Acest tip de înmulţire este întâlnit la Scytomonas pusilla. Un astfel de proces sexuat se numeşte copulaţie.

Clasa Kinetoplastida – cuprinde flagelate heterotrofe din care unele duc o viaţă liberă, iar unele sunt parazite. Caracterul definitoriu al acestui grup îl constituie prezenţa unei mari cantităţi de ADN într-o mitocondrie situată chiar lângă corpusculii bazali. Această mitocondrie cu o cantitate mare de ADN poartă numele de kinetoplast.

Bodo saltans – specie liberă întâlnită în ape dulci, bogate în substanţe organice, sau în excremente. Contribuie la epurarea apelor. Este prevăzută cu 2 flageli.

Costia necatrix: specie parazită pe peşti. Aspect piriform, faţa ventrală este uşor scobită. De pe faţa ventrală plecă 2 flageli. S-au observat şi forme cu 4 flageli, dar se consideră că acestea reprezintă doar stadii din procesul de diviziune. Când atacul este puternic, produce mortalitate îndeosebi la puiet.
Familia Trypanosomatidae – grupează specii în majoritate parazite. Prezintă 1 flagel.

Corpul este subţire, alungit, răsucit în spirală (trypanon – spirală; soma – corp). Blefaroplastul poate ocupa diverse poziţii faţă de nucleu. În cazul în care blefaroplastul este situat posterior faţă de nucleu, flagelul este orientat spre partea anterioară a corpului şi este unit de peretele corpului printr-o membrană foarte fină, formând o membrană ondulantă.

Trypanosoma gambiense – parazită în sânge, lichidul cefalo-rahidian, sau în ganglionii limfatici. La om provoacă “boala somnului”. Dimensiuni cuprinse între 16 – 31 micrometri. Este transmisă de “musca ţeţe” (Glossina palpalis). În tubul digestiv al muştei, parazitul suferă numeroase diviziuni longitudinale rezultând numeroşi indivizi foarte subţiri. Din tubul digestiv, parazitul ajunge în glandele salivare. Aici, după numeroase alte diviziuni se transformă într-un stadiu numit critidie. Acest stadiu se deosebeşte de tripanosoma prin poziţia blefaroplastului, care este situat în spatele nucleului.

După alte diviziuni, parazitul se transformă în metatrypanosomă (stadiu infestant). Parazitul se găseşte şi la antilopă fără însă să-i provoace vre-un rău. Este întâlnit în Africa tropicală şi ecuatorială.
Trypanosoma equiperdum – parazitează la cal, provocând boala numită durină. Dimensiuni de 25 – 28 micrometri. Se transmite pe cale sexuală. În primă fază boala se manifestă prin edeme, noduli şi ulceraţii, apoi prin paralizii, urmate de moarte.

Trypanosoma cruzi – parazitează în sânge, în diverse umori, dar şi intracelular (în celule glandulare, musculare şi conjunctive). Provoacă boala numită Chagas care se manifestă prin distrugerea celulelor nervoase si ganglionare de la nivelul tractului digestiv, leziuni in sistemul de conducere din cord. Când parazitul este intracelular devine rotund, iar flagelul este foarte scurt. Acest stadiu poartă numele de Leishmania. Parazitul se transmite prin excrementele ploşniţei Triatoma megista. Boala se întâlneşte din sudul SUA până în sudul Argentinei. Parazitul se întâlneşte şi la câine, pisică, şobolani, tatu, fără ca la aceste animale să le provoace vre-un rău.

Încrengătura Choanoflagellata – reprezintă un grup soră al Metazoarelor (Regnului Animalia). Cuprinde atât specii marine cât şi specii dulcicole cu dimensiuni ce de regulă nu depăşesc 10 micrometri, fixate de substrat sau libere, solitare sau coloniale. Prezintă o deosebită importanţă filogenetică, constituind o verigă de legătură intre flagelate şi spongieri.

Codonosiga botrytis: specie liberă colonială. Coloniile sunt fixate de substrat prin intermediul unui peduncul neramificat. Corpul fiecărui individ din cadrul coloniei este învelit într-o lojă gelatinoasă. În jurul bazei flagelului se poate remarca un guleraş alcătuit din microfibrile. În cazul speciilor genului Proterospongia, indivizi din cadrul unei colonii sunt uniţi între ei printr-o masă gelatinoasă comună.

Încrengătura Retortamonada

Grupează flagelate care posedă cel puţin 4 flageli. Când sunt mai mulţi, aceştia sunt grupaţi câte 4. Intotdeauna, cel puţin 1 flagel este orientat către parte posterioară a corpului, fiind numit “flagel recurent”. Acest flagel este folosit pe post de cârmă. Nu prezintă aparat Golgi şi nici mitocondrii.
Ex: Lamblia (Giardia) intestinalis – parazitează în duoden la om, dar se găseşte şi la şoarece, şobolan, câine, pisică. Parazitul are dimensiuni de 10 – 20 micrometri, aspect piriform, cu partea anterioară rotunjită şi cu cea posterioară ascuţită. Pe partea ventrală poate fi remarcată o ventuză foarte bine dezvoltată. Parazitul se transmite sub formă de chisturi în special din apă.

Boala produsă se numeşte giardioză şi se manifestă prin diaree, flatulenţă, dureri abdominale. La copii se manifestă prin intoleranţă la lactoză, lipsa poftei de mâncare, vărsături. În stadiul cronic, boala se manifestă prin: insomnie, dureri de cap, tulburări de atenţie, ameţeli etc.

Încrengătura Axostylata – grupează specii ce au caracteristic faptul că prezintă un mănunchi de microtubuli, cunoscut sub numele de axostil. Axostilul joacă rolul unui schelet, sau este utilizat în deplasare. Nu posedă mitocondrii, dar au aparat Golgi.

Trychomonas vaginalis – patogenitatea acestuia este problematică. Este întâlnit în căile genitale la femei, iar la bărbaţi la nivelul uretrei şi al prostatei. Se manifestă printr-un prurit vulvo-vaginal intens, însoţit de o secreţie hipertrofiată. Se transmite pe cale sexuală, dar şi prin intermediul obiectelor contaminate.

Ordinul Hypermastigina: – grupează flagelate de dimensiuni mari. Unele pot atinge 0,5 mm. Prezintă numeroşi flageli. Trăiesc în simbioză cu termitele, fiind găsite în intestinul acestora, unde digeră celuloza. În unele cazuri, greutatea hipermastiginelor reprezintă 20 – 30% din greutatea termitei.
Ex: Trichonympha chattoni la termite.
Lophomonas blattarum – în intestinal gândacului de bucătărie.

Încrengătura Opalinida – reprezintă un grup cu o sistematică incertă. Unii autori încadrează acest grup între flagelate, alţii între ciliate, dar există şi autori care le consideră ca fiind o categorie aparte dintre ciliofore.

Au corpul acoperit în totalitate cu cili, însă nu prezintă peristom. Hrănirea se realizează prin osmoză sau prin pinocitoză pe întreaga suprafaţă a corpului. În interiorul corpului pot fi observaţi numeroşi nuclei care însă sunt identici, nefiind diferenţiaţi în micro, respective macronuclei. La ciliate reproducerea sexuată are loc prin conjugare, iar la opaline prin formare de gameţi, urmată de copulaţie.

Ex: Opalina ranarum: – trăieşte parazită în intestinul posterior şi în cloac la Rana ridibunda şi la Rana temporaria. Are dimensiuni de aproximativ 0,3 mm. S-a remarcat o corelaţie între ciclul de reproducere al parazitului şi dezvoltarea gazdei. Primăvara, probabil sub influienţa unor hormoni ai gazdei, parazitul se înmulţeşte prin diviziune din ce în ce mai des, apoi se închistează, chisturile fiind eliminate la exterior odată cu depunerea pontei. Mormolocii înghit în acelaşi timp cu hrana şi chisturi de Opalina. În interiorul mormolocului din chist ies indivizi de Opalina.

Aceştia continuă să se dividă prin plasmotomie (diviziunile nu sunt precedate de diviziunea nucleilor). Aceste diviziuni continuă până când vor rezulta indivizi cu un singur nucleu. Aceşti indivizi joacă rolul unor gameţi şi sunt de 2 tipuri: mari (macrogameţi) şi mici (microgameţi). Gameţii copulează 2 câte 2 rezultând zigotul. Acesta se va dezvolta mai departe într-o Opalină.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web