Pirul este considerat de multa lume doar o buruiana obisnuita. El creste la marginea sau in lanurile de grau sau orz, la mrginea potecilor si drumurilor, langa garduri, pe terenurile virane. Acesta poate atinge inaltimi de un metru, infloreste in lunile iunie-iulie, se culege planta in lunile martie-august. De la aceasta planta foarte utila este radacina. Pirul contine glicozide, triticina, albumine, uleiuri si eterice, vitaminele A si B. Planta se foloseste in special ca ceai in bolile de vezica urinara si cele de rinichi. Are o proprietate remarcabila, aceea ca favorizeaza o transpiratie abundenta ceea ce a facut ca din vechime sa fie utila in tratamentul starilor gripale si al racelilor. Fiind depurant al sangelui, pirul este folosit si in tratamentul afectiunilor ficatului, fierei si plinei. Are si efect diuretic, ceea ce recomanda pirul in trtamentul hidropiziilor si al bolilor de piele (eczeme). De asemenea, pirul se recomanda pentru bolnavii de guta, reumatism si hipertensiune arteriala, datarita efectului diuretic puternic pe care il detine.
Aceasta planta este considerate ca un tonic si remineralizant datorita continutului important in siliciu. Din radacina de pir bine spalata si uscata se prepara un ceai (trei linguri la un litru de apa clocotita) ceea ce ajuta in tratamentul pleureziilor, ca tonic al sistemului nervos, in tratamentul leucoreei si al hemoragiilor dupa o nastere.
Utilizare:
Ceai (infuzie) – o lingura de rizom maruntit de pir se opareste cu 250 ml apa clocotita, se lasa un minut, apoi se strecoara. Se beau trei cani de ceai zilnic.
Ceai (macerat) – patru lingurite varfuite cu radacina de pir tocat marunt se pune intr-o cana cu apa rece, se lasa 12 ore la macerat, apoi se strecoara. Se beau doua cani zilnic.
