René Descartes, parintele filozofiei moderne

in Articole/Filozofie

Se spune despre filozofia moderna ca a inceput cu Rene Descartes (1596-1650). El a fost matematicianul francez care a insistat asupra autonomiei gandirii sale si a refuzat sa accepte teoriile filozofiei religiei. El a investigat functionarea mintii in relatie directa cu lumea exterioara si a subliniat diferenta dintre perceptie si gandire. Metoda sa de a se indoi sistematic este introspectiva si autobiografica, dar si categoric obiectiva si logica.

”Toate convingerile trebuie sa fie mai presus de orice indoiala. Eu caut o filozofie care sa stabileasca, pe baze garantate, cunoasterea.”

 

Descartes a fost foarte impresionat de ceea ce putea face matematica in stiinta. El si-a scris cam toata filozofia sa in toleranta si linistita Olanda protestanta. In lucrarea ”Discurs asupra metodei”( 1637 ), Descartes incearca sa descopere un nou tip de cunoastere stiintifica precisa prin urmarirea unor reguli procedurale simple. In ”Meditatii” (1641) el se intreaba daca exista un tip de cunoastere care poate fi aprofundata cu adevarat. Aplicand o tehnica a indoielii si a scepticismului radical, el a descoperit ca-si poate distruge convingerile

”Simturile ma inseala. Ele imi spun ca in apa vaslele se-ndoaie. Nu exista posibilitate de a dovedi ca experientele mele nu sunt simple halucinatii.”

Descartes-s-w

Chiar si gandurile sale abstracte pot fi iluzorii sau gresite. Un demon nevazut il poate hipnotiza in asa fel incat sa creada ca este treaz si ca face niste calcule matematice.

COGITO ERGO SUM

Indoiala carteziana este neinduratoare. Descartes sugera ca nici o cunoastere nu este absoluta. El nu era sigur nici ca trupul lui este real. Dar era convins ca gandurile lui exista. Indoiala este o modalitate de gandire, asa incat nu te poti indoi de faptul ca gandesti. Din aceasta perspectiva Descartes a descoperit celebrul ”Cogito”.

”Pentru ca gandesc, inseamna ca exist. Cel putin in sens abstract. Cogito ergo sum. Gandesc, deci exist.”

2012-philosophy-philosophers-quotes-reyty-37-638

Pornind de la aceasta descoperire, Descartes a dovedit ca oamenii sunt niste fiinte dualiste. Minti sau suflete spirituale in trupuri materiale. Trupurile sunt ca niste masinarii care in final dispar, dar mintile sunt nemuritoare, desi nu este prea clar cum interactioneaza cele doua.

Descartes credea ca Dumnezeu ar garanta gandirea rationala abstracta care este la fel de ”clara si distincta” precum initialul Cogito. Asta inseamna ca gandirea noastra matematica asupra lumii este corecta, dar experientele noastre senzoriale sunt subiective si pline de cusururi.

”Putem fi siguri de dimensiunea si greutatea unei portocale, dar nu si de culoarea, mirosul sau gustul ei.”

Rene-Descartes-Facts

Astfel, in final, scepticismul lui Descartes este un fel de joc filozofic pe care il foloseste pentru a stabili ce modalitati sigure de cunoastere exista. Sunt numeroase indoieli in legatura cu tipul de cunoastere subiectiva al lui Descartes. Pare ciudat sa credem ca simturile noastre ne-ar ”insela”. Noi credem ca o vasla introdusa in apa se indoaie pentru ca asa o vedem. Este ciudat sa ne bazam pe cunoasterea divina pentru a avea certitudini.

Gandirea lui Descartes pare a fi personala si inviolabila, dar se bazeaza tot pe cuvinte care respecta niste reguli gramaticale si care au in spatele lor o intreaga istorie culturala. Poate ca orice cautare omeneasca a unei certitudini obiective, total neomeneasca, este in sine o idee gresita. Si totusi, multumita lui Descartes, filozofii de mai tarziu au avut un intreg set de intrebari de care sa se minuneze…

CE ARE UNIC CONSTIINTA UMANA ?

CARE ESTE RELATIA DINTRE MINTEA SI TRUPUL NOSTRU ?

POT OARE OAMENII SA AIBA CERTITUDINI ?

Filozofia lui Descartes a tratat cu respect si dogma conform careia adevarata cunoastere nu poate deriva decat din ratiune, adoptand totodata si declaratia conform careia cunoasterea empirica este inferioara, ceea ce a dus la o dezbatere filozofica ce a continuat in urmatorul secol.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.