Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Repere ale dezvoltarii psihice a fiintei umane

in Pedagogie/Psihologie

parapsihologia-psihologia-m-XH104745UZ

Problematica devenirii psihice a fiinţei umane a înregistrat de-a lungul timpului numeroase abordări, promotorii dezvoltării de tip stadial demonstrându-se a fi , totuşi, cei mai numeroşi. Cunoaşterea şi înţelegerea dezvoltării umane prin prisma stadialităţii are la bază câteva aspecte importante:

  • O mai mare concordanţă între autori în acceptarea conţinutului psihic al fiecărui stadiu al dezvoltării, decât în ceea ce priveşte cauzele şi mecanismele care susţin acest conţinut;
  • prezenţa stadialităţii atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii psihice, deci la nivelul procesualităţii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, acţionate etc.) – STADII GENETICE, cât şi în perspectivele transversale interesante de unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o etapă anume – STADII DE VÂRSTĂ;
  • decalajul existent între cele două planuri, atât timp cât un stadiu de vârstă poate cuprinde” aspecte’ ce ţin de două stadii genetice diferite ale aceleiaşi procesualităţi psihice. Ca urmare, stadiul de vârstă nu este identic şi nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice;
  • decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice, datorat ritmurilor diferite de dezvoltare. Ca urmare, la o vârstă dată, un individ poate fi într-un stadiu genetic adult, din perspectiva maturizării procesului psihic respectiv, dar în stadii în curs de maturizare pentru alte dimensiuni psihice (exemplu : situaţia decalată a maturizării cognitive, afective şi morale la vârsta adolescenţei). Deci, vârsta cronologică nu corespunde totdeauna cu vârsta biologică şi nici cu cea psihică, iar cea din urmă poate fi diferită, pentru aspecte psihice diferite, chiar dacă momentul cronologic (19 ani) este acelaşi; modalităţile de definire a stadiului genetic şi a stadiului de vârstă sunt diferite. Prima comportă reunirea unui ansamblu de condiţii, a doua, un ansamblu de caracteristici, generate de anumite dominante;
  • stadiul, în perspectivă genetică, presupune :

a)ordinea diverselor achiziţii este neschimbată. Spre exemplu, conservarea volumului este achiziţionată totdeauna după cea a greutăţii sau, în adolescenţă, afilierea homofilă (covârstnicii de acelaşi sex) o precede pe cea heterofilă (cei de sex opus) etc. ;

b)există o structură proprie stadiului şi nu doar o juxtapunere de proprietăţi ;

c)această structură reconverteşte achiziţiile anterioare care nu dispar, ci se manifestă doar în altă formă, iar în situaţii regresive pot apărea din nou;

d)fiecare stadiu comportă un moment de pregătire şi unul de închegare ;

e) fiecare stadiu reprezintă un moment de echilibru al vieţii psihice, echilibru însă relativ, care conţine în sine germenii trecerii la un nou stadiu;

  • de regulă, referitor la reperele cronologice, ele tind să fie diferite la autori diferiţi, mai ales după depăşirea stadiilor de creştere (copilărie, adolescenţă);
  • ordinea stadiilor psihogenetice şi psihodinamice este considerată aceeaşi, diferite fiind însă reperele cronologice, forma, intensitatea şi durata lor;
  1. Dezvoltarea cognitivă (J. Piaget)

Sfera cognitivă a dezvoltării fiinţei umane se referă la totalitatea proceselor şi funcţiilor psihice pe care le utilizăm pentru a cunoaşte lumea, adică pentru a recepta, prelua şi prelucra informaţia despre lume şi viaţă (în această categorie intră gândirea, memoria, limbajul etc.).

Jean Piaget a constituit un reper în psihologia copilului de la sfârşitul secolului douăzeci. Conform teoriei lui Piaget dezvoltarea cognitivă a fiinţei umane se concentrează pe procesul de adaptare permanentă la noile solicitări din partea mediului. Esenţa teoriei lui Piaget se reduce la ideea conform căreia dezvoltarea intelectuală se poate realiza doar prin interacţiunea dinamică şi continuă dintre copil şi mediu. Astfel, putem spune că ne dezvoltăm din punct de vedere cognitiv din nevoia firească de a reuşi să ne descurcăm în situaţii noi, de a găsi răspunsuri cît mai adecvate la cerinţe sau probleme inedite de viaţă, la sarcini cu grad sporit de complexitate etc.

ADAPTAREA = ASIMILARE + ACOMODARE ( în viziunea piagetiană, procesul de interacţiune permanentă dintre copil şi mediu, având drept scop adaptarea acestuia la solicitările mediului, este susţinută de cele 2 procese mentale – asimilarea şi acomodarea)

Asimilarea =încorporarea în lumea noastră interioară (în acest caz în planul nostru mental) a informaţiilor privind lumea exterioară (astfel apar reprezentările noastre asupra aspectelor din realitatea înconjurătoare, ce structurează schemele mentale ale acţiunilor şi evenimentelor sau se integrează celor deja existente)

Acomodarea = reprezintă procesul de modificare, transformare a schemelor mentale( structurilor mentale) deja existente cu scopul de a încorpora noi informaţii (ex. o informaţie nouă poate modifica schema din mintea noastră în raport cu un eveniment, astfel încât să înţelegem mai bine o problemă sau să putem oferi o soluţie mai eficientă).

Schemă mentală = structură cognitivă fundamentală, bazată pe acţiunea senzorio-motorie sau pe gândurile pe care le folosesc persoanele pentru a oferi sens experienţei lor de viaţă

Una dintre particularităţile importante ale teoriei lui Piaget este cea care exprimă credinţa autorului asupra progresului de tip stadial al dezvoltării. Astfel, nu se consideră dezvoltarea cognitivă doar ca o creştere cantitativă a cunoaşterii, ci reprezentând mai degrabă o serie de paşi (de etape, secvenţe), în care fiecare pas constituie o modalitate specifică de a gândi despre lume, fiind calitativ diferită de stadiul anterior şi de cel următor.

Copiii variază din punct de vedere al vârstei la care ating aceste etape de dezvoltare şi nu toţi indivizii umani ating stadiul final al evoluţiei cognitive. Cu toate acestea traseul este similar majorităţii fiinţelor umane, un copil nereuşind să funcţioneze la un nivel superior de cunoaştere decât dacă a parcurs stadiile anterioare de dezvoltare.

Piaget consideră că dezvoltarea cognitivă presupune 4 stadii principale:

  1. Stadiul senzorio-motor ( 0-2 ani)

– acest stadiu corespunde dezvoltării şi coordonării capacităţilor senzoriale şi motorii pe care copilul şi le dezvoltă în primii 2 ani de viaţă;

– gândirea copilului la această vârstă este “guvernată” de principiul aici şi acum;

în jurul vârstei de 8 luni apare una din principale achiziţii din acest plan: permanenţa obiectului (acest lucru semnalează un progres în plan mental. Altfel spus, până la această vârstă ceea ce nu exista în câmpul său vizual nu exista nici în mintea sa. Începând cu vârsta de 8 luni în mintea bebeluşului obiectul există, rămâne ca prezenţă, chiar dacă dispare din câmpul său vizual);

apar conduite inteligente (ex. “conduita suportuluicopilul descoperă că se poate folosi de un alt obiect pentru a ajunge la cel dorit: trage de faţa de masă pt. a ajunge la ceva de pe masă sau utilizează o jucărie pentru a apropia un obiect mai îndepărtat);

posibilitatea combinării mentale a schemelor (spre sfârşitul celui de-al 2 lea an de viaţă);

– în acest stadiu inteligenţa copilului rămâne strâns legată de acţiunea efectivă cu obiectele. Abia spre sfârşitul perioadei inteligenţa se desprinde de acţiune şi începe să se manifeste şi la nivel simbolic = copilul poate găsi soluţii la nivel mental, fără a mai apela la numeroase încercări practice.

  1. Stadiul preoperaţional ( 2 – 6/7 ani)

– se concentrează pe funcţia semiotică (simbolică), esenţială pentru interiorizarea acţiunilor la nivel mental. Pentru a realiza operaţii mentale (acţiune interiorizată, reversibilă şi structurată) copilul trebuie să înveţe să redea o realitate “palpabilă” prin intermediul unui simbol, al unui substitut evocator (cuvânt, desen, imagine mentală ş.a.);

– achiziţiile de limbaj şi desenul, jocul simbolic au impact major la această vârstă asupra acestei funcţiei semiotice (deoarece “traduc” în plan mental realităţi din lumea înconjurătoare );

gândirea copilului, în acest stadiu, are câteva caracteristici definitorii:

  1. egocentrismul – copilul nu poate percepe şi interpreta lumea decât din punctul său de vedere. Nu este capabil să înţeleagă că pot exista şi alte opinii;
  2. animismul – tendinţa copiilor în această perioadă de a “însufleţi” tot ceea ce este în jurul lor (se comportă cu obiectele “ca şi cum acestea ar avea suflet şi minte, capacitatea de a comunica cu ei”);
  3. centralitatea – orientarea atenţiei şi concentrarea acesteia asupra unui singur aspect (trăsături) a realităţii şi ignorarea celorlalte, indiferent de relevanţa pe care o au;
  4. ireversibilitatea – imposibilitatea copilului la aceste vârste de a realiza operaţii reversibile în plan mental (imposibilitatea conservării în plan mental a cantităţii şi volumului)
  1. Stadiul operaţiilor concrete (6/7 – 11/12 ani)
  • principalele achiziţii ale acestui stadiu:

  1. reversibilitatea operaţiilor – copilul se convinge că acţiunile au şi un corespondent invers, ce face posibilă revenirea la etapa anterioară (acum reuşeşte sa conserve la nivel mental cantităţi şi volume);
  2. abilitatea de decentrare – creşterea mobilităţii structurilor mentale face posibilă luarea în considerare şi a altor puncte de vedere;
  • operaţiile mentale rămân încă dependente de materialul concret (de aici şi numele de stadiu al operaţiilor concrete);
  • trecerea de la gândirea de tip funcţional la cea de tip categorial (operează în minte cu categorii, dar acestea sunt încă dependente de aspectele concrete cu care intră în interacţiune).
  1. Stadiul operaţiilor formale (11/12 – 17/18 ani sau niciodată)
  • acest stadiu se poate încheia în jurul vârstei de 17/18 ani sau poate să nu apară niciodată la unele persoane, în funcţie de istoricul personal de dezvoltare;
  • pe lângă operaţiile cu clase de obiecte şi cu relaţiile dintre acestea (formate în stadiul anterior), acum devin posibile operaţiile cu operaţii;
  • principala achiziţie este raţionamentul ipotetico-deductiv = gândirea funcţionează acum şi de la posibil la real.
  1. Dezvoltarea psihosocială (E. Erikson)

Erikson lansează ideea conform căreia dezvoltarea personalităţii reprezintă un proces stadial, desfăşurat pe tot parcursul vieţii, având semnificaţia trecerii de la nediferenţiat la diferenţiat, de la simplu la complex, de la aspecte separate ale existenţei la integrarea acestora întro perspectivă coerentă.

Această teorie prezintă 8 stadii de dezvoltare, fiecare dintre ele conţinând o criză (un moment critic în dezvoltarea personalităţii).

Criza este generată de conflictul ce se naşte între posibilităţile de moment ale persoanei şi solicitările mediului social restrâns (familie, grup de prieteni) sau extins (societatea în ansamblul său). Modul în care individul uman depăşeşte aceste crize depinde atât de nivelul său de dezvoltare, cât şi de suportul social de care acesta dispune şi, în acelaşi timp, generează un anumit specific evoluţiei noastre individuale.

Tabelul următor sintetizează perspectiva lui Erikson asupra dezvoltării noastre psihosociale:

Criza de viaţă

Rezultat

favorabil

Rezultat

nefavorabil

Stadiul infantil (0-1 an)

Încredere vs. neîncredere

Copilul are nevoie de ocrotire consecventă şi stabilă pentru a-şi dezvolta sentimentele de securitate

Încredere în mediul înconjurător şi speranţa de viitor. Suspiciune, insecuritate, teama de viitor.
Copilăria mică (1-3 ani)

Autonomie vs. ruşine şi îndoială de sine

Copilul caută independenţa faţă de părinţi. Tratamentul parental nu trebuie să fie prea rigid sau aspru.

Un simţ al autonomiei şi aprecierii. Sentimente de ruşine şi îndoială despre propria capacitate de autocontrol.
Copilăria mijlocie (3-6 ani)

Iniţiativă vs. vinovăţie

Copilul explorează mediul şi planifică noi activităţi. Curiozitatea sexuală poate fi rezolvată dilpomat de către părinţi.

Abilitatea de a iniţia activităţi şi bucuria de a participa la ele. Teama de pedeapsă şi vinovăţia cu privire la sentimentele personale.
Copilăria mare(6 – 12 ani)

Eficienţă vs. inferioritate

Copilul dobândeşte noi informaţii importante şi deprinderi.

Simţul competenţei şi achiziţiei. Încredere în propria abilitate de a elabora şi îndeplini sarcini, de a realiza activităţi. Reacţiile nefavorabile din partea celorlalţi pot cauza sentimente de inadecvare şi inferioritate, reprezentarea incapacităţii personale.
Adolescenţa (12-18/20 ani)

Identitate vs. confuzia rolului

Adolescentul caută o identitate personală şi profesională coerente.

Abilitatea de a se vedea pe sine ca fiind o persoană cu o identitate personală puternică. Confuzie cu privire la cine şi ce este adolescentul (el ca persoană) prin raportarea la modelele de viaţă şi la grupul de covârstnici.
Vârsta adultă tânără (20-30/35 de ani)

Intimitate vs. izolare

Adultul caută relaţii personale profunde şi durabile, în special cu un partener de sex opus.

Abilitatea de iubire şi dăruire, de împărtăşire a unor legături bazate pe mutualitate afectivă. Experimentarea inconsecvenţei sau a lipsei de reciprocitate afectivă în relaţiile de cuplu sau de prietenie (semnificativă) consolidează tendinţa retragerii sociale şi a izolării personale.
Vârsta adultă mijlocie (35-50/60 de ani)

Progres vs. stagnare

Individul caută să fie productiv şi creativ şi să-şi aducă o contribuţie în societatea ca întreg.

Interesul şi grija faţă de ceilalţi într-un sens mai larg. Stagnarea dezvoltării, plictiseală şi un interes deosebit pentru propria persoană.
Vărsta adultă târzie (60+)

Integritate vs. disperare

Individul îşi revizuieşte şi evaluează ceea ce a îndeplinit în viaţă.

Satisfacţia de viaţă; un bilanţ existenţial pozitiv, dar şi capacitatea de acceptare a morţii, ca final existenţial firesc. Regret faţă de posibilităţile omise şi pierdute; nevalorizate , dar şi teama de moarte (percepută ca ameninţare a vieţii).
  1. Dezvoltarea morală (L. Kohlberg)

Dezvoltarea morală – reprezintă procesul prin care fiinţa umană îşi interiorizează normele şi valorile morale caracteristice comunităţii căreia îi aparţine, manifestând comportamente dezirabile social.

Dezvoltarea personalităţii umane implică şi structurarea şi dezvoltarea unui sistem atitudinal-valoric, a cărui specificitate reliefează modul în care fiecare dintre noi am rezonat la anumite norme, reguli şi valori sociale (le-am acceptat, ni le-am asumat şi le exprimăm ca aspecte ce ne caracterizează)

În cadrul teoriei sale Kohlberg s-a concentrat mai ales asupra procesului de constituire a judecăţii şi raţionamentului moral.

Potrivit acestei teorii, dezvoltarea judecăţii morale parcurge 3 niveluri şi 6 stadii:

  1. Nivelul premoral sau preconvenţional ( 4-10 ani )

– standardele după care se judecă la acest nivel sunt etichetele culturale ale anturajului: “bun/rău”, “cuminte/obraznic”, iar faptele sunt judecate după consecinţele lor.

  • Stadiul 1 – al moralităţii ascultării – pedeapsa şi recompensa sunt criterii foarte puternice. Evitarea pedepsei şi supunerea la normă apar ca avantaje personale imediate.
  • Stadiul 2 – al moralităţii hedonismului instrumental naiv – conformarea la normă este sursă de beneficii prin recompensare.
  1. Nivelul moralităţii convenţionale ( 10-13 ani )

conformarea la normele externe şi jucarea rolului de copil aşa cum este cerut de familie şi de grupul de apartenenţă

  • Stadiul 3 – al moralităţii bunelor relaţii – copilul respectă norma din dorinţa de a fi recunoscut ca “un copil bun”. Începe să se prefigureze judecarea faptelor după intenţia lor, nu numai după consecinţă.
  • Stadiul 4 – al moralităţii legii şi ordinii – respectarea autorităţii, a normei şi ordinii începe să apară ca necesitate ce reglementează conduita tuturor.
  1. Nivelul autonomiei morale sau al interiorizării şi acceptării personale a principiilor morale (după 13 ani, la tinereţe sau niciodată)

acceptarea normelor morale apare ca formă de identificare cu grupul de referinţă, prin împărtăşirea aceloraşi drepturi şi îndatoriri. Se intensifică efortul de definire în termeni proprii a valorilor morale (prin distanţarea de stereotipurile existente).

  • Stadiul 5 – al moralităţii contractuale – standardele morale sunt înţelese ca rezultat al unor decizii mutuale. Legile nu sunt intangibile şi pot fi schimbate pe considerente raţionale, vizând utilitatea lor generală.
  • Stadiul 6 – al moralităţii principiilor individuale de conduită – se cristalizează propriul sistem de valori morale, prin semnificaţiile personale acordate conceptelor de justiţie, reciprocitate, egalitate, demnitate. Judecata personală este percepută ca fiind mai puternică decât cea care vine din exterior.

Deşi modelul lui Kohlberg este creditat cu un mare grad de generalitate, el reclamă şi unele observaţii, printre care se numără şi următoarele

  • este valabil doar pentru dimensiunea judecăţii morale, nefiind obligatoriu reflectat şi în conduita morală;
  • eludează aspectul situaţional, care îşi pune amprenta atât pe judecată , cât şi pe conduita morală.

Rolul cunoaşterii şi înţelegerii dezvoltării umane pe diverse dimensiuni, din prisma stadiilor pe care le parcurgem, poate influenţa semnificativ maniera de abordare educaţională. Stilul de predare al cadrului didactic trebuie să ţină cont de particularităţile individuale şi de vârstă ale educabililor cărora li se adresează, aspect accesibil şi prin intermediul acestor stadii de dezvoltare, ce oferă repere pentru posibilităţile de receptare şi procesare a informaţiei, dar şi despre capacităţile şi specificul de relaţionale al diverselor vârste /etape de dezvoltare.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web