Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Reprezentarea aparatului Golgi

in Biologie/Chimie

Reprezentarea aparatului Golgi

Funcţii:
•intervine în formarea fragmoplastului şi a lamelei mediane a celulei în cursul citocinezei;

• în celulele tinere, veziculele golgiene se grupeazã în lomazomi, localizaţi între plasmalemã şi perete (ulterior, poliholozidele lor se integreazã în celuloza peretelui);

•veziculele golgiene participã la formarea lizozomilor primari;

•membrana veziculelor golgiene intervine în reînnoirea plasmalemei.

4. Lizozomii

•La animale, numeroasele enzime hidrolitice conţinute (hidrolaze), produse de aparatul Golgi, sunt capabile de degradarea majorităţii polimerilor în subunităţile lor monomerice; ei joacă un rol important în economia celulară, monomerii putând fi utilizaţi pentru noi sinteze.

•La plante, aceste activi¬tăţi sunt legate în special de vacuole, compartimente limitate de asemenea de o membrană simplă (tonoplastul).

•După starea lor funcţională se clasifică în lizozomi primari şi secundari.

•Lizozomii primari sunt organite neoformate, care n-au intervenit încă în fenomenele de degradare a diferitelor substanţe macromoleculare, reprezentând doar granule de depozitare a hidrolazelor acide, care nu con¬ţin substraturi de digerat sau reziduuri ale digestiei.

•Lizozomii secundari sunt organite ce provin din vacuole fagocitare (fagozomi sau heterofagozomi) sau din părţi ale citoplasmei delimitate de o membrană (autofagozomi), în care sunt deversate enzimele lizozomului primar; deci reprezintă granule în activitate, conţinând hidrolaze acide, substraturi de digerat şi reziduuri ale digestiei .

•În funcţie de origine, se disting:
– heterolizozomi sau vacuole digestive, ce rezultă din fuziunea unui heterofagozom şi a unui lizozom primar.
– citolizomi sau vacuole autofagice care rezultă din fuziunea unei regiuni citoplasmatice circumscrise de o membrană ( autofagozomi ) şi a unui lizozom primar.

Lizozomi văzuţi la microscopul electronic

5. Microcorpii. Sferozomii. Corpii paramurali

Microcorpii sunt organite veziculiforme limitate de o membrană simplă, lipoproteică ce caracterizează numai celulele vegetale. Au conţinut enzimatic şi sunt de două categorii:

-peroxizomi, ce conţin enzime oxidative ce descompun apa oxigenată;
-glioxizomi, ce conţin enzime ce intervin în transformarea lipidelor în glucide; sunt caracteristici pentru seminţele oleaginoase în timpul germinării acestora.

Sferozomii sunt organite sferice, cu membrană simplă, lipoproteică şi în care se sintetizează ulei vegetal. Reprezintă dilataţii terminale sau periferice ale RE, fiind precursorii granulelor lipidice libere, lipsite de membrană, aflate în citosol.

Corpii paramurali sunt organite veziculiforme sau tubuliforme cu membrană simplă, lipoproteică, prezente numai în celula vegetală. După localizare pot fi: – lomazomi, localizaţi între plasmalemă şi peretele celular, având rol în sinteza şi depunerea substanţelor ce intră în structura peretelui celular şi plasmalemazomi, localizaţi sub plasmalemă, în pătura periferică a citosolului, cu rol în acumularea de polizaharide ce vor fi utilizate în formarea peretelui celular.

6. Mitocondriile

•La microscopul fotonic apar ca mici granule, bastonaşe de 0,5 micrometri în diametru şi de 0,5-1,5 micrometri lungime, uneori sub formă de filamente flexuoase, lungi de 20-30 micrometri, provenite prin bipartiţia sau înmugurirea mitocondriilor preexistente; se pot forma şi din evaginări ale RE sau prin fragmentarea anvelopei nucleare. Numărul lor variază de la câteva sute la câteva mii / celulă.

•În citologia vegetală, pentru evidenţierea mitocondriilor se utilizează reactivi speciali: verde Janus B, care le colorează în verde; hematoxilina ferică, care le colorează în negru; fucsina, care le conferă culoare roşu-purpuriu (după fixare cu aldehidă formică, bicromat de potasiu sau tetraoxid de osmiu).

•La microscopul electronic, mitocondriile, indiferent de formă se prezintă sub forma unor complexe structurale delimitate de o anvelopă, ce închide un spaţiu numit stromă (matrice, matrix).

•Anvelopa (membrana dublă), groasă de 25 nm, este formată din două membrane simple de câte 7,5 nm, separate de un spaţiu intermembranar, clar, de 10 nm.

•Membrana externă este netedă, permeabilă pentru aproape toate moleculele mici şi conţine proteine, fosfolipide şi fosfoaminolipide.

•Membrana internă se invaginează în stromă, formând criste mitocondriale sau tubuli dispuşi mai mult sau mai puţin perpendicular pe suprafaţa organitului; numărul cristelor mitocondriale creşte o dată cu vârsta şi specializarea celulelor. Această membrană conţine 80% proteine şi 20% lipide; ea este impermeabilă pentru toate moleculele şi necesită obligatoriu participarea transportorilor activi.

•Membranele mitocondriei sunt asimetrice, adică proteinele de pe cele două feţe sunt diferite ca structură şi funcţie. Feţele interne ale cristelor mitocondriale sunt tapisate de sfere de 9 nm în diametru (susţinute de câte un pedicel), numite oxizomi sau particule elementare. Fiecare particulă elementară este formată din ansamblul proteinelor responsabile de sinteza ATP; acest complex enzimatic este cunoscut şi sub numele de ATP-ază.

•Stroma sau matrixul este un gel care conţine 50% proteine (mitoribozomi, ADN mitocondrial – liniar sau dublu helicoidal).

•Analiza chimică globală a mitocondriilor cuprinde: apă (66%), proteine (22%), lipide (11%), nucleotide (ADP şi ATP), coenzime acceptoare de hidrogen, ioni minerali (potasiu, calciu, sodiu, mangan, fier), ADN, ARN.

Funcţiile mitocondriilor sunt variate:

•membrana externă are transportori de electroni;

•spaţiul intermembranar are doar enzime care realizează reacţia ATP +AMP® 2 ADP;

•membrana internă îndeplineşte funcţii legate de transportul de electroni ai lanţului respirator, precum şi la nivelul sferelor feţei sale interne, în formarea de ADP; în plus, ea are numeroşi transportori transmembranari ce controlează foarte exact intrările şi ieşirile compuşilor stromei;

•în stromă se derulează lanţurile reacţiilor de dehidrogenare, producătoare de energie (ciclul Krebs).

•La nivelul mitocondriilor sunt degradate substanţele şi rezultă ATP; această sinteză conferă mitocondriei un rol de centrală energetică. Este motivul pentru care mitocondriile sunt localizate în apropierea structurilor celulare consumatoare de energie (de exemplu, în celulele anexe, responsabile de furnizarea energiei necesare circulaţiei sevei elaborate în tuburile ciuruite ale plantei).

7.PLASTIDELE (plastidomul celular)

•Sunt organite proprii celulei vegetale. Se disting: cloroplaste, care elaborează clorofilă şi amidon; amiloplaste sau leucoplaste, care elaborează amidon; cromoplaste sau carotenoidoplaste, care conţin pigmeţti carotenoizi; proteoplaste, care acumulează proteine; oleoplaste, care conţin lipide.

•Toate categoriile de plastide din celulele adulte provin din proplastide; acestea au formă sferică, diametrul de 1 micrometru şi sunt limitate de o anvelopă (membrană dublă) ce izolează de citosol un compartiment intern numit stromă.

•Cloroplastele poartă pigmentul verde numit clorofilă, cu ajutorul căruia realizează fotosinteza, ceea ce conferă plantelor rol de producători primari. Clorofila este concentrată în mici granule lenticulare numite grana, dispuse mai mult sau mai puţin regulat şi dând cloroplastului o structură granulară. Ansamblul regiunilor clare, nepigmentate, ce separă grana se numeşte stromă (matrix).

Morfologie

•La alge, cloroplastele se numesc cromatofori;

•Forma acestora variază şi este utilizată în taxonomie pentru a diferenţia speciile, genurile şi grupele între ele: la Chlamydomonas şi Chlorella, alge unicelulare, are aspect de cupă sau de clopot; la Ulothrix, algă pluricelulară, are aspect de inel ecuatorial, cu marginile dantelate; la Cladophora, algă pluricelulară ramificată, este reticulat; la Spirogyra, algă pluricelulară filamentoasă, are aspect de panglică spiralată.

•În ceea ce priveşte numărul de cromatofori / celulă, acesta poate fi: între 1-6 la Spirogyra, 2 în formă de stea la Zygnema, mai multe zeci cu aspect lenticular la Bryopsis.

•Majoritatea cromatoforilor au una sau mai multe granule proteice numite pirenoizi în jurul cărora sunt granule de amidon. Pirenoizii sunt corpusculi sferici, având 1-10 micrometri în diametru. La algele verzi şi la unele alge roşii, pirenoizii sunt intraplastidiali, iar la algele brune, extraplastidiali, fixaţi în afara cromatoforului cu ajutorul unui pedicel. Corpul central al pirenoidului este de natură lipoproteică şi se numeşte pirenozom. La unele alge verzi, pirenoizii mai conţin ADN şi clorofilă .

•La plantele superioare, cloroplastele sunt lenticulare, mari, vizibile la microscopul fotonic. Dimensiunile lor variază cu specia, organul analizat, tipul de ţesut vegetal (la frunze, cloroplastele din celulele ţesutului palisadic sunt de 2,5 ori mai mari decât cele din ţesutul lacunos).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web