Reproducţia la albine

in Agronomie

Pentru apicultor reproducţia albinelor reprezintă un mijloc tehnic de primă importanţă. Dacă este cunoscut şi dirijat, conduce la realizarea celor mai importante performante. Pentru aceasta, se impune ca în toate stupinele de producţie, creşterea şi reproducţia albinelor să se facă dirijat.

Prin creşterea dirijată se urmăreşte mărirea numărului de indivizi în cadrul familiei de albine, încât acestea să aibă capacitatea maximă de cules, atunci când natura oferă cantităţi abundenţe de nectar şi polen. Una din verigile principale ale activităţii de creştere şi reproducţie a albinelor, prin care se realizează dezvoltarea maximă a familiilor şi implicit creşterea producţiei, o reprezintă munca de selecţie se ameliorare creşterea dirijată a reproducătorilor din părinţi de mare valoare biologică.

 

După cum este cunoscut, reproducţia la albine este sexuală şi parto-genetica. Pe cale sexuală, din ouă fecundate iau naştere matca şi albinele lucrătoare, iar din ouă nefecundate se dezvoltă trântorii.

Pentru a realiza dezideratele amintite (familii puternice şi producţii mari), este necesar să cunoaştem bine elementele esenţiale din procesul complex de reproducţie, şi anume: formarea celulelor sexuale (gametogeneza), împerecherea, fecundaţia şi mai ales metamorfoza cu durată pe stadii evolutive (ou, larvă, prenimfa şi adult) la cele trei caşte ale familiei de albine.

1. Gametogeneza reprezintă totalitatea proceselor ce au loc în interiorul gonadelor, în urma cărora rezultă gameţii femeli şi masculi – ovulele şi spermatozoizii. Ovogeneza are loc în ovariole, ovogoniile primare se dezvoltă şi dau naştere la ovocite, care prin multiple diviziuni se transformă în ovul matur, apt pentru fecundare.

2. Spermatogeneza se produce în testicule, spermatogoniile prin evoluţie (spermatocite şi spermatidii) se transformă în spermatozoizi. Spermatozoizii sunt celule vii, mobile, care înoată şi se hrănesc cu anumite componente ale lichidului spermatic. La trântori spermatozoizi se formează începând cu a 6-a zi a stadiului larvar, iar la trei zile de la eclozionare migrează în veziculele seminale, fiind complect mature şi apţi pentru fecundarea ovulelor.

3. Împerecherea reprezintă actul sexual dintre trântori şi matca prin care se realizează depunerea spermei în organele genitale femele. Desfăşurarea actului de împerechere are loc în afara stupului, la o înălţime de peşte 10 m, pe o rază de 1,5-2 km, o dată cu atingerea maturităţii sexuale, care la matca se realizează la vârsta de 7-10 zile de la eclozionare, iar la trântor la 9-14 zile de la eclozionare. Zborul nupţial are loc pe timp cald, cu temperatura de 20-25 grade Celsius şi cer senin, între orele 12-17, la care participă matca împreună cu un grup de 100-300 de trântori. Trântorii sunt atraşi de mătcile tinere prin feromonul (substanţa de matcă) produs şi eliberat de acestea, care are efecte pe un diametru de cârcă 100 m.

 

În mod obişnuit, matca se împerechează cu 7-14 trântori într-un singur zbor de împerechere sau în 2-3 zboruri repetate.

La împerecherea cu ultimul trântor, organul sexual al mătcii (camera actului) se contractă, acţiunea prin care trântorul este deposedat de penis, cu care matca se întoarce în stup. Apicultorii numesc acest fenomen “semnul de împerechere”, care atestă finalitatea zborului nupţial al mătcii. Ulterior, semnul de împerechere este îndepărtat de către albine cu ajutorul mandibulelor.

Spermatozoizii, în număr de cârcă 100 milioane, sunt colectaţi în spermateca mătcii, unde îşi păstrează viabilitatea 3-4 ani.

La 2-3 zile de la împerechere mătcile încep să depună ouă, în medie 1.500-2.500 pe zi, iar cele recordiste depun peşte 3.000 de ouă în 24 de ore.

Importanţă destul de mare din punct de vedere biologic şi fiziologic în viaţa albinelor are fenomenul de poliandrie şi heterospermie, întâlnit în procesul de împerechere. Acesta constituie cea mai perfectă şi completă hibridare, ştiind că trântorii sunt liberi să circule de la o familie la alta şi de la o stupină la alta. Distanţa de zbor a trântorilor este de 8-10 km, iar zborul de împerechere se produce numai în afara stupului. Fenomenul respective (poliandria şi heterospermia) asigură prolificitatea şi vitalitate crescută produşilor.

Heterospermia activează procesul de fecundare a ovulelor, participând la fecundarea unui ovul 5-10 spermatozoizi, din care la contopirea cu gametul femel ia parte unul singur, acela fiind cel mai viguros.

Aceste însuşiri naturale specifice albinelor explică menţinerea capacităţii de fecundare pe o perioadă de câţiva ani a spermatozoizilor depozitaţi în spermatecă, precum şi prevenirea degenerării speciei prin consangvinizare.

 

Avantajul acestor fenomene întâlnite la albine a determinat specialiştii să aplice heterospermia şi la alte specii de animale, ca metoda tehnică de mare eficientă în reproducţie.

4. Fecundarea reprezintă un proces complex de contopire, asimilare şi dezasimilare reciprocă între elementele sexuale (spermatozoid şi ovul), în urma cărora rezultă celula ou (zigotul).

Mecanismul fecundaţiei este următorul: ovulul ajuns la maturitate trece în ovariola, în oviductul par şi apoi în cel median, unde prin canalul spermatecii sunt eliberaţi 5-10 spermatozoizi pentru fiecare ovul. La întâlnirea cu ovulul, spermatozoizii pătrund prin micropilul acestuia, iar cel mai viguros ajunge în protoplasmă ovulului şi se contopeşte cu acesta. Electivitatea spermatozoizilor, care are loc în procesul de fecundare, constituie pentru noii produşi izvorul vitalităţii.

Vitalitatea este determinate de gradul de deosebire dintre celulele sexuale materne şi paterne, fiind cu atât mai mare cu cât originea părinţilor este mai îndepărtată.

Elementele descrise mai sus trebuie să stea în atenţia tuturor celor care cresc mătci şi, în mod special, la apicultorii care produc şi valorifică mătci împerecheate.

 

5. Metamorfoza cuprinde totalitatea transformărilor morfologice şi fiziologice ce se desfăşoară în cadrul unui ciclu complex evolutiv, care trece prin stadiile de ou, larvă, prenimfa şi adult. Stadiul de ou durează trei zile la toate cele trei caşte, în care au loc intense procese de diviziune celulară, ducând la apariţia larvei.

La trei zile de la depunerea oului în celulă, eclozioneaza tânăra larvă, dar înainte cu câteva ore de eclozionare, albinele doici depun în jurul oului cantităţi mici de lăţişor care înmoaie carionul şi facilitează eclozionarea.

Larva ieşită din ou se aşează îndoită cu parte dorsală spre pereţii celulei, consumă treptat lăptişorul pe care lucrătoarele doici îl depun continuu şi efectuează mişcări circulare în celulă.

Indiferent de castă căreia îi aparţine, în primele trei zile de viaţă larvele sunt hrănite cu hrană glandulară (lăptişor de matcă). Începând cu ziua a treia de stadiu larvar Albinele diferenţiază hrănirea astfel:

  • larvele secţionate de albine pentru creşterea de mătci vor fi hrănite din abundenţă în tot stadiul numai cu lăptişor de matcă;
  • larvele din care urmează să se dezvolte albine lucrătoare şi trântori, din ziua a treia vor fi hrănite cu lăptişor comun (amestec de miere, polen şi apă)

Diferenţierea prin hrănire la larvele femele face să apară diferenţe esenţiale morfologice, fiziologice, de durată a ciclului evolutiv, de comportare, activitate şi durată a vieţii.

Larvele de albine nu au picioare, se mişcă înotând prin lăptişor. Hrănirea se face prin cavitatea bucală, iar discontinuitatea dintre intestinul mediu şi cel posterior face ca acest stadiu (larvar) să nu se elimine reziduuri alimentare (fecale).

Corpul adipos la larve este foarte dezvoltat, reprezentând 65 % din masă corporală, şi posedă glande sericigene care servesc la ingogosare la sfârşitul acestui stadiu. Durata stadiului larvar este de 5 zile la matcă, 5 zile la albină lucrătoare şi 6 ½ zile la trântor. În această perioadă larva năpârleşte de 4 ori, iar învelişurile detaşate aderă la fundul celulei.

La sfârşitul acestui stadiu larvele nu mai sunt hrănite şi albinele căpăcesc cu un căpăcel poros din ceară, care permite pătrunderea aerului.

În celulele capacite larvele îşi ţes gogoaşa pe seama glandei sericigene, năpârlesc a 5 –a oară, trecând în stadiul de prenimfa şi nimfă, stadiu în care pierd 50% din greutate.

 

Nimfa la început are culoare albă şi formă asemănătoare cu cea a albinei adulte, lipsindu-i aripile. Transformarea larvei în nimfă începe la două zile după capacire. Ultima năpârlire, în mod obişnuit, are loc în ziua eclozionarii din celulă a albinei adulte.

Stadiul de ingogosare, prenimfa şi nimfa (puiet căpăcit) are următoarea durată: matca 7 ½ zile; albină lucrătoare 12 zile; trântorul 14 ½ zile. Centralizând cele trei faze distincte din metamorfoza celor trei caşte ale familiei de albine, rezultă datele următoare.

Tabelul 2.

Stadii de dezvoltare la albine

Stadiile de dezvoltare la albine

Matcă

Albină lucrătoare

Trântor

Ou

Larva (puiet necapacit)

Ingogosare, prenimfa şi nimfă

Total

3

5 ½

7 ½

16

3

6

12

21

3

6 ½

14 ½

24

Sursa: Petroman I., Sisteme de creştere şi exploatare a animalelor, Editura Mirton, Timişora 1998

 

Pentru dezvoltarea normală a puietului este necesar ca temperatura în cuib să se menţină constant la 34-36 grade Celsius. Condiţiile mediului de viaţă din cuib, în special temperatura şi hrana, au mare importanţă asupra procesului de dezvoltare a puietului. Prin ridicarea sau scăderea temperaturii cu numai 1-2 grade Celsius, durata de dezvoltare scade sau creşte cu 1-2 zile.

Cunoaşterea metamorfozei şi a condiţiilor de mediu prezintă o importanţă deosebită în tehnologia de creştere a reproducătorilor.

Un specialist în creşterea albinelor, la examinarea vizuală a unui fagure cu puiet, poate aprecia- prin poziţie, dezvoltare şi aspect exterior-varsta ouălor, a larvelor şi a puietului căpăcit la albine.

În ziua întâi oul are o poziţie verticală, lipit cu una dintre extremităţile de fundul celulelor. În cea de-a doua zi poziţia oului devine oblică, iar a treia zi acesta este culcat pe fundul celulei.

Larva, în prima zi, este de cârcă 1,5 mm, puţin mai vizibilă decât oul. Se recunoaşte după formă ei mai accentuate di fundul celulei care este uşor umectat cu lăptişorul.

În ziua a doua larva este dublată ca dimensiune, curbată şi ocupă jumătate din cercul format de celulă. Cantitatea de hrană este mult mai mare ca în prima zi (formată din lăptişorul de culoare albă-lăptoasă). În a treia zi ocupă jumătate din suprafaţa celulei, pe un suport abundent de lăptişor, fiind atât de curbată încât cele două extremităţi aproape se ating.

În a patra zi ocupă aproape întreaga suprafaţă a celulei, extremităţile se ating şi încep să se distingă formaţiunile aparatului bucal. În a cincea zi ocupă toată suprafaţa celulei, se disting uşor formaţiunile aparatului bucal, iar pe sfârşitul acestei zile larvele încep să-şi schimbe poziţia de la formă curbată pe plan orizontal la formă dreaptă amplasată de-a lungul celulei.

 

În a şasea zi, poziţia este complect alungită, iar în ziua a şaptea se produce capacirea celulei.

Începând a opta se distinge o conformaţie asemănătoare cu cea a albinei adulte, culoarea nimfei fiind însă albe.

Următoarele zile până la eclozionare se pot determina după gradaţia coloritului la nimfă şi desăvârşirea dezvoltării ei.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play