Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

SANGELE

in Biologie/Enciclopedie

Sangele ste un lichid roşu, circulant, care reprezintă o suspensie de elemente figurate in plasma sangvina. Reprezintă 8% din greutatea corpului.

Are rol in:

– asigurarea transportului gazelor in organism si a substanţelor organice sau a produşilor de dezasimilaţie rezultaţi din metabolismul acestuia.

– reglează temperatura corpului menţinând-o constanta prin difuzarea temperaturi ridicate de la nivelul organelor interne spre periferia acestuia.

– protejează organismul de factori patogeni din exterior prin prezenta leucocitelor.

– intervine in procesul de coagulare al sângelui.

– asigura homeostazia organismului(menţinerea constanta a caracteristicilor mediului intern al organismului:densitate, vâscozitatea, presiunea,volumul)

Este constituit din plasma 55-60% si elemente figurate 40-45%.

PLASMA

Este alcatuita din apa – 90% si reziduu uscat – 10%,in cadrul acestuia 9% sunt substante organice(glucide,lipide,proteine,produsi de metabolism ai acestora sau combinati) si 1% substante minerale(cloruri,fosfati,sulfati,bicarbonati).

Dintre substante organice cele mai importante sunt proteinele plasmatice care au rol in:

-schimburile dintre plasma si lichidele interstitiale

-mentinerea echilibrului acido-bazic

-transportor al diferitelor

-aparare infectioasa a organismului

-rezerva de aminoacizi

-coagularea sangelui,formarea elementelor figurate,controlul tensiuni arteriale.

Dintre substantele minerale cele mai importante sunt Na, Cl ,HCO3.

ELEMENTE FIGURATE

1.Eritrocite(hematii,globule rosii)
-celule anucleate, forma de disc biconcav
-5mil/mm3 barbat; 4,5mil/mm3 femeie

Contin o proteina – hemoglobina, care are rol in transportul oxigenul si CO2. Legarea O2 se face datorita celor 4 molecule de fier din cadrul grupări hem a hemoglobinei,dând naştere unei combinaţii labile – oxihemoglobina. CO2 este transportat sub forma de compuşi carbaminici.

Cu agenţi oxidanţi(nitraţi,cloruri,droguri)hemoglobina duce la formarea unor combinaţi stabile – methemoglobina, iar in prezenta CO duce la formarea caboxihemoglobinei ,care va opri transportul de O2 prin formarea acestor combinaţi stabile.

Procesul de formare a hematiilor – eritropoieza – se realizează in măduva roşie din oasele late si este controlata de un hormon produs de rinichi numit ERITROPOIETINA.

Durata de viata a hematiilor este de 120 de zile după care sunt distruse in splina(cimitirul hematiilor), ficat, ganglioni limfatici. Procesul de distrugere a hematiilor poarta numele de HEMOLIZA.

Creşterea stabila a numărului de hematii poarta numele de poliglobulie si se întâlneşte la altitudinile mari datorita faptului ca oxigenul din aer este mult mai rarefiat,iar prin suplinirea conţinutului de hemoglobina la nivel celular aportul necesar de oxigen va fii suficient.

Creşterea temporara a hematiilor are loc in efort fizic,durere si este rezultatul mobilizări sângelui bogat in eritrocite de la nivelul splinei si ficatului.

Scăderea numărului de eritrocite – amenie – are loc când intre procesul de formare si cel de distrugere al hematiilor intervine un dezechilibru,fie prin diminuarea eritropoiezei(carente de fier,proteine,vitamine) sau prin accelerarea hemolizei(infecţii,stari imune)

2. Leucocitele

– celule nucleate,cu rol in procesele imune ale organismului intervenind prin formare de anticorpi,fagocitoza sau pinocitoza.

– 4.000-8.000/mm3

Polinucleate
a.Neutrofile(polimorfonucleate neutrofile PMN)

-produse in maduva osoasa
-au forma variabila emitand pseudopode
-prezinta in citoplasma granulatii mici cu afinitate la coloranti neutri
-traiesc cateva ore
-sunt sensibile la prezenta bacteriilor numarul lor crescand in prezenta lor

b.Acidofilele(eozinofile)

-au in citoplasma granulaţii mari care se colorează cu eozina
-numarul lor creste in boli parazitare si alergice
c.Bazofilele
-contin un numar mic de granulatii mari, care se coloreaza cu coloranti bazici
-contin multe enzime
-numarul lor creste in stadiile tardive ale inflamatiilor

Mononucleate

a.Limfocitele

-se formeaza in ganglioni limfatici,splina,maduva rosie
-traiesc de la cateva ore – ani
-dupa ce vin in contact cu antigene specifice prolifereaza intens si se transforma in celule producatoare de anticorpi
-nr.creste in infectii acute,boli infecţioase după primul stadiu

b.Monocitele

-celule mici ,cu granulaţii foarte fine
-produse in măduva osoasa,ganglioni limfatici,splina
-circula in sânge 14 ore după care migrează in ţesuturi se transforma in macrofage si fagociteaza bacteriile si resturile celulare mari.

1.Trombocitele

-sunt cele mai mici elemente figurate,nu au nucleu
-au granulati mici: 300.000/mm3
-se formeaza in maduva hematogena prin fragmentarea unor celule numite megacariocite
-traiesc o saptamana si apoi sunt distruse in splina
-au capacitatea de a adera la suprafetele rugoase de la nivelul vaselor de sange lezate,participand la coagularea sangelui.

Hemostaza si coagularea sangelui

Se declanşează după lezarea unui vas de sânge si se realizează prin contracţia vasului lezat in paralel cu dilatarea vaselor de sânge învecinate ,realizându-se astfel redirijarea fluxului sanguin spre alte zone. In primul stadiu are loc aglutinarea trombocitelor la nivelul plăgi realizându-se astfel un dop plachetar care realizează hemostaza temporara.

Hemostaza definitiva se realizează prin formarea unui trombus fibrinos,in interiorul si la suprafaţa dopului plachetar.

Etapele de formarea hemostazei definitive:

– prin distrugerea trombocitelor se eliberează factori trombocitari de coagulare
care împreuna cu cei plasmatici de coagulare in prezenta Ca duc la formarea troboplastinei

– in prezenta Ca tromboplastina acţionează asupra protrombinei si determina formarea trombinei active

– trombina activa acţionează fibrinogenului plasmatic(solubil) transformându-l in fibrina (insolubila),care va forma o retea de fibrina la nivelul vasului de sânge lezat oprind astfel curgerea sangelui.

Dupa a avut loc vindecarea peretelui lezat are loc inlaturarea cheagului printr-un proces de fibrinoliza.

Grupele de sange

Se caracterizeaza prin prezenta la nivelul hematiilor a unor antigene (A, B) – aglutinogene si prin prezenta in plasma a unor anticorpi(alfa,beta) – aglutinine.

SISTEMUL CIRCULATOR
INIMA

Este un organ cavitar musculos, tetracameral,situat in cavitatea toracica la nivelul mediastinului(spaţiul situat la nivelul cutiei toracice intre cele 2 cavităţi pleurale unde se găseşte inima,traheea,aorta,esofagul). Are forma conica, cu vârful orientat spre diafragma.

Este alcătuita din 2 atrii si 2 ventricule,separate complet prin septurile interatrial si interventricular. Fiecare atriu comunica cu ventriculul prin orificii atrio-ventriculare care prezintă valve:bicuspide – stângă si tricuspida –dreapta.
Învelişul extern al inimi este pericardul si este alcătuit din 2 foite care prezintă intre ele un lichid pericardic.

Peretele ei este alcătuit din mai multe învelişuri:

– Endocardul,reprezinta invelisul intern protector si este alcatuit din endoteliu situat pe o membrana bazala care se va continua cu un strat subendotelial alcatuit din fibre colagene, elastice, de reticulina si foarte multe terminatiuni nervoase senzitive.

– Miocardul, muschiul inimi,este mai gros la nivelul ventriculelor decat la nivelul atriilor si de 3 ori mai gros la nivelul ventriculului stang decat la nivelul celui drept. La nivelul atriilor fibrele sunt orientate circular si oblicspiralate la nivelul ventriculelor. Miocardul atrial este neted pe fata interna,iar cel ventricular prezinta muschi papilari si trabecule carnoase la nivelul carora se prind valvele atrio-venticulare.

Ţesutul muscular cardiac este alcătuit din celule care se prind intre ele si are aspectul unui sinciţiu(masa citoplasmatica cu mai mulţi nuclei),dar celulele sunt separate intre ele si prezintă ca benzi transversale de legătura situate la capătul celulelor discurile intercalare. Celulele musculare cardiace au un nucleu mic situat central, sarcoplasma abundenta,miofibrile cu o structura striata asemănătoare cu ceea a fibrelor musculare striate,multe mitocondrii si un RE bogat.

In peretele inimi se găseşte un ţesut muscular specializat pentru a descărca continuu impulsuri nervoase care vor determina contracţia inimi. Acest ţesut poarta numele de ţesut excitoconducator nodal(embrionar). Acesta este alcătuit din mai multe componente:

1.nodulul sinoatrial situat in peretele atriului drept lângă locul de vărsare al venei cave

2. nodulul atrioventricular situat in septul interatrial

3. fasciculul His, care porneşte de la nivelul nodulului atrioventricular si se găseşte la nivelul septului intreventicular. Acesta se împarte in 2 fascicule care se ramifica la nivelul celor 2 ventricule alcatuind reteaua Purkinje.

– Epicardul este o membrană conjunctivă subţire care acoperă suprafaţa inimi şi reprezintă foiţa viscerală a pericardului. Între cele 2 foiţe ale pericardului sa găseşte lichidul pericardic cu rol în asigurarea mişcărilor inimi.

Vascularizaţia inimi

Este asigurată de cele 2 artere coronare(dreaptă şi stângă) care se desprind de la originea aortei.
Venele coronare formează un sinus care se deschide direct în atriul drept.

Inervaţia inimi

-fibrele simpatice provin din ganglioni cervicali şi determină creşterea frecvenţei cardiace şi vasodilataţie coronară.

-Fibrele parasimpatice provin din nervul X care va determina scăderea frecvenţei cardiace şi vasoconstricţie coronară.

Proprietăţile miocardului

Ritmicitatea(automatismul) – proprietatea muşchiului de a se contracta succesiv, ca urmare a impulsurilor de la nivelul nodulului sinoatrial. În condiţii normale frecvenţa impulsurilor transmise de nodulul sinoatrial este de 70-80/minut. Dacă are loc lezarea acestuia nodulul atrioventricular va fii centru de comandă şi va descărca 40/min, iar când fasciculul His lucrează frecvenţa este de 20-25/minut.
-Conductibilitatea;
-Excitabilitatea;
-Contractilitatea.

Revoluţia cardiacă

Succesiunea unei contracţii – sistolă şi a unei relaxări cardiace – diastolă alcătuieşte ciclul sau revoluţia cardiacă, care are o durată de 0,8secunde(70/minut).

Sistola atrială – 0,1s determină trecerea sângelui din atrii în ventricule,apoi atriile intră în diastolă atrială(0,7s).

Sistolă ventriculară – 0,3s ,datorită contracţiei ventriculare ar loc creşterea presiuni intraventriculare în comparaţie cu ceea interatrială şi determină astfel închiderea valvelor atrioventriculare. Ventriculele vor fii complet închise, iar când presiunea de la nivelul acestora o va depăşi pe ceea de la nivelul arterelor arte deschiderea valvelor semilunare şi începe evacuarea sângelui, apoi urmează diastola ventriculară(0,5s). La sfârşitul sistolei ventriculare inima intră în diastolă generală – 0,4secunde.

Cantitatea de sânge care va fii expulzată la o sistolă ventriculară este de 70-90ml şi poartă numele de debit sistolic. Debitul cardiac reprezintă cantitatea de sânge expulzată de inimă într-un minut(80mlx70 contracţii).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web