Sfântul Ignatie, credinţă şi purificare

in Spiritualitate de

Pe 20 decembrie, ortodocşii încep pregătirile de Crăciun: sacrificarea porcului, ritual păgân adaptat unui praznic creştin, cel al sfântului Ignatie Teoforul, purtătorul de Dumnezeu.

Sfântul mucenic Ignatie a fost o vreme ucenic al sfântului evanghelist Ioan, apoi al doilea patriarh al Bisericii Antihiei, după Evod, unul din cei 70 de apastoli, fiind, ca atare, considerat urmaş direct al apostolilor. Când împăratul Traian a trecut prin Antiohia, a poruncit să fie adus înaintea sa sfântul Ignatie, căruia i-a cerut să renunţe la credinţă. Patriarhul a refuzat, arătându-se mai tare decât chinurile la care a fost supus, aşa că a fost legat şi trimis la Roma pentru a fi dat ca hrană fiarelor sălbatice, în celebrele lupte de la Circ.

LEII NU I-AU MÂNCAT INIMA

Creştinii îi speriau pe mai marii vremii cu liniştea lor, cu cuminţenia şi credinţa. De aceea, adesea luau locul gladiatorilor în luptele cu fiarele de la Circ. Doar că, spre deosebire de gladiatori, creştinii se lăsau pur şi simplu sfâşiaţi de lei, tigri sau leoparzi, fără să ridice vreun deget pentru a se apăra, fiindcă moartea nu îi speria, ci îi aducea mai aproape de mântuire. La fel a făcut Ignatie, lăsându-se devorat de lei. Doar inima i-a rămas intactă, leii neatingându-se de ea. Întrucât, spun legendele, de fiecare dată când era întrebat cum de nu-i este frică de moarte, el răspundea: “Pentru ca Îl port în inimă pe Hristos”.

ŢINUT ÎN BRAŢE DE IISUS

Se spune că Ignatie a fost unul dintre copiii pe care Hristos i-a luat în brate. S-a întâmplat când, propovăduind o dată la marginea Iudeii, mulţime de oameni s-a strâns în jurul lui. Mamele îşi împingeau copiii mai în faţă ca să fie binecuvântaţi de Învăţător, dar ucenicii le opreau. Atunci, Iisus a spus: Lăsaţi copiii să vină la mine! (…) Adevărat zic vouă. Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea. Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat punându-şi mâinile peste ei” (Marcu 10, 15-16). Unul dintre acei copii a fost Ignatie (teofor înseamnă deopotrivă purtat de Dumnezeu şi purtător de Dumnezeu).

DE LA EGIPTENI

loading...

Dar Ignatul este, aşa cum aminteam, o foarte populară sărbătoare precreştină. Acum se sacrifică ritualic un animal, porcul, pentru îmbunarea zeităţii vegetaţiei. Obiceiul este strict românesc, preluat de la egipteni se pare de Deceneu, preot al lui Zalmoxis. Deceneu a stat o vreme în preajma preoţilor egipteni ai lui Osiris pentru a deprinde taine ale magiei şi vindecării. Acolo a aflat despre sacrificiul porcului, anual, pentru sănătate şi recolte îmbelşugate. Iar mai apoi a readus printre geto-daci acest obicei al sacrificiului şi mâncatului ritualic al porcului la începutului anului agrar. Sacrificiul a fost legat şi de salvarea soarelui. Pentru că, până la solstiţiul de iarnă, soarele tot mai scade, pentru a-l salva de dispariţie totală, oamenii acestor locuitori îi dădeau sânge de porc, după ce sacrificau şi ardeau (ignis înseamnă “foc”) animalul.

CE SE FACE, CE SE SPUNE

Pe vremuri, băşica porcului era dată copiilor să se joace cu ea: se lăsa la uscat, se umplea cu boabe de porumb şi se obţinea o zuruitoare nemaipomenită.

Splina porcului este folosită pentru prognoză: daca splina este groasă înseamnă că va fi iarna grea.

Se stânge sânge într-o strachină şi se amestecă apoi cu mălai – uscat şi măcinat, un leac pentru “afumarea” copiilor bolnavi de guturai, npluca, spaimă, etc.

Singurele munci permise de Ignat sunt tăierea şi prepararea procului.

Capul porcului este împodobit cu flori şi este purtat în colindul “Vasâlca”, de Anul Nou.

Cine e milos nu trebuie să asiste la tăierea porcului fiindcă porcul va muri greu şi carnea se va strica.

Dacă gospodarul găseşte sânge închegat în inima porcului înseamnă că va avea noroc de bani în anul ce vine.

Locul în care se taie porcul trebuie să fie curat şi marcat, să se ştie exact care este spaţiul sacrifical.

PORCUL, ANIMAL SACRU

Românii,influenţaţi la rându-le de mitul lui Osiris, credeau că sângele scurs la tăierea porcului spală crimele şi fărădelegile oamenilor. În mitologia greacă, sacrificarea animalului izbăveşte păcate de moarte. Medeea a fost mântuită de păcatul fratricidului (şi-a omorât fraţii) prin sângele unui purcel de lapte tăiat de Circe. După ce şi-a ucis mama, Oreste a fost purificat de matricid de Apollo prin incinerarea unui porc. Şi în tradiţia populară românească există o legendă despre ispăşirea unui păcat prin sacrificarea porcului la solstiţiul de iarnă: legenda lui Ignat, gospodar de frunte în satul sau, care şi-ar fi omorât tatăl din greşeala şi, căidu-se, spre ispăşirea păcatului săvârşit, în fiecare an de 20 decembrie sacrifica un porc

loading...
loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Ultimile din Spiritualitate

Daţi-ne un "LIKE":Ne urmaresti deja? Poti inchide aici
Mergi SUS

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web

loading...