Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Sporozoarele

in Biologie/Enciclopedie

Încrengătura Apicomplexa (Sporozoa):

– grupează protozoare parazite. Majoritatea parazitează mai multe gazde, în momentul când trec de la o gazdă la alta, aceste organisme se închistează dând naşter unor forme numite spori, de unde şi numele clasei. Denumirea de Apicomplexa provine de la complexul apical, cu ajutorul căruia aceste organisme se ataşează sau penetrează celula gazdă. Datorită modului de viaţă parazit, structura corpului este foarte simplificată.

Hrănirea se realizează prin osmoză pe întreaga suprafaţă a corpului. Organitele de deplasare apar doar în anumite momente ale ciclului de dezvoltare şi atunci sunt reprezentate prin pseudopode sau prin flageli. Prezenţa acestor organite demonstrează legăturile filogenetice dintre diverse grupuri: sporozoare, flagelate şi sarcodine. Nu posedă vacuole pulsatile.

Clasa Gregarinea

Trăiesc parazite în intestin şi în organele genitale la nevertebrate. Fiind parazite extracelulare pot atinge dimensiuni relativ mari. Atunci când sunt observate, apar în număr mare având aspect de turmă (gregarinus = de turmă).

Specie caracteristică: Stylorhynchus longicollis – parazit în intestinul de la Blaps (gândacul puturos).
Alcătuirea corpului:

Corpul parazitului este lung, viermiform, alcătuit din 2 regiuni: o regiune anterioară numită protomerit şi o regiune posterioară numită deutomerit. Deutomeritul este mai bine dezvoltat decât protomeritul. Limita dintre aceste 2 regiuni este marcată la exterior de un şanţ circular.

Protomeritul are aspect alungit, în partea sa anterioară prezintă o dilatare cunoscută sub denumirea de epimerit. De regulă, la nivelul epimeritului sunt prezente organe de fixare, cu ajutorul cărora parazitul se ataşează de peretele intestinal al gazdei.

Deutomeritul este regiunea cea mai bine dezvoltată, la nivelul său găsindu-se unicul nucleu al acestei specii.

Citoplasma este diferenţiată în ectoplasmă şi endoplasmă. Intre protomerit şi deutomerit există un perete transversal de ectoplasmă ce separă complet endoplasma protomeritului de endoplasma deutomeritului.

Ectoplasma produce la exteriorul corpului o cuticulă, care protejează parazitul de acţiunea sucurilor digestive ale gazdei. Sub această cuticulă există o pătură gelatinoasă, urmată de o pătură de ectoplasmă hialină, apoi mai profund o pătură contractilă alcătuită din mioneme.

Endoplasma este foarte bogată în granule, cea de la nivelul protomeritului în granule de volutină, iar cea de la nivelul deutomeritului în granule de paraglicogen.
Nutriţia – prin osmoză pe întrega suprafată a corpului.

Respiraţia – anaerobă. Energia necesară menţinerii vieţii este procurată prin descompunerea paraglicogenului.

Excreţia – nu au vacuole pulsatile. Excreţia se realizează prin difuzie pe întreaga suprafaţă a corpului.
Reproducerea: este caracterizată prin alternanţă de generaţii sexuată (gamogonică) şi asexuată (sporogonică).

Ciclul evolutiv :
Faza gamogonică: Indivizii fixaţi de peretele intestinal al gazdei se numesc cefalini. Când ajung la maturitate sexuală, aceşti indivizi se detaşează de peretele intestinal al gazdei, epimeritul se rupe, iar protomeritul se retractă. Indivizii ajunşi în acest stadiu sunt denumiţi sporadini sau gamonţi. Sporadinii (gamonţii) se grupează în perechi, alipindu-se 2 câte 2, dând naştere unei formaţiuni numite sizigie (pl. sizigii).

Fiecare sizigie se înconjură cu câte o membrană comună, constituindu-se astfel câte un gametochist. Gamonţii (sporadinii) din acelaşi chist deşi sunt identici morfologic sunt diferiţi din punct de vedere fiziologic, unul din ei fiind mascul, celălalt femel. In ambii gamonţi, nucleii se divid de numeroase ori, rezultând numeroşi nuclei mici care se înconjură cu citoplasmă şi se transformă într-o multitudine de gameţi.

Gamontul mascul va produce gameţi masculi, flagelaţi, iar cel femel, gameţi neflagelaţi, imobili. Gameţii copulează 2 câte 2, în urma acestui proces rezultând numeroşi zigoţi. Zigoţii noi formaţi se închistează. Deci, sub membrana gametochistului se vor forma numeroşi zigoţi, fiecare dintre aceştia formând câte un spor.

Faza sporogonică: fiecare zigot se transformă treptat într-un spor, motiv pentru care zigoţii mai sunt denumiţi şi sporoblaşti. Sub membrana chistului, nucleul se divide de 3X dând naştere la 8 nuclei.

Aceştia se inconjură cu citoplasmă şi formează 8 sporozoizi. Prin acest proces, gametochisturile se transformă în chisturi, fiecare chist conţinând numeroşi spori, care la rândul lor conţin fiecare din câte 8 sporozoizi. Aceste chisturi sunt eliminate la exterior cu excrementele gândacului.

Faza vegetativă: dacă aceste chisturi sunt ingerate de un alt gândac, în intestinul acestuia, membrana chistului este distrusă iar sporozoizii sunt puşi în libertate. Ei atacă celulele intestinale, în prima fază intrând în acestea. Pe măsură ce parazitul creşte îşi formează un protomerit şi un epimerit definitiv şi proemină în afara celulei.

Clasa Coccidia

Cuprinde specii de dimensiuni mici, parazite intracelular. Au o constituţie extrem de simplă: citoplasmă şi nucleu mare.

Reprezentant caracteristic: Eimeria schubergi – parazitează în celulele epiteliului intestinal la urechelniţă.

Faza schizogonică: începe prin pătrunderea parazitului în stare de sporozoid în celula intestinală a gazdei. Aici parazitul se hrăneşte fiind numit din acest motiv şi trofozoid. La un moment dat parazitul intră în procesul de înmulţire vegetativă (schizogonie), moment în care individul poartă numele de schizont. Nucleul se divide de numeroase ori, nucleii rezultaţi se înconjură cu citoplasmă, transformându-se în numeroşi schizozoizi (merozoizi). Celulele infestate sunt distruse iar schizozoizii sunt eliberaţi şi infestează alte celule.

Faza gamogonică: după ce schizogonia are loc de mai multe ori, probabil sub influienţa unor substanţe produse de gazdă, unii schizozoizi pătrunşi în celulele gazdei se transformă în gamonţi sau gametociţi. Gamonţii (gametociţii) femeli, elimină o parte din materialul nucler şi se vor transforma în gameţi femeli, fiecare gamont femel se transformă în câte un gamet. Nucleul gamonţilor (gametociţilor) masculi se divide de numeroase ori, nucleii nou formaţi se înconjură cu citoplasmă şi se transformă în gameţi masculi prevăzuţi cu 2 flageli.

Gameţii, atât cei masculi, cât şi cei femeli sunt eliminaţi în lumenul intestinal unde are loc copulaţia. In urma copulaţiei rezultă zigotul. Acesta se închistează, transformându-se în oochist. Oochisturile sunt eliminate apoi cu excrementele la exterior, unde dezvoltarea continuă.

Faza sporogonică: nucleul oochistului se divide de 2X rezultând 4 nuclei, acestia se înconjură cu citoplasmă îşi formează câte o membrană proprie şi se transformă în sporoblaşti. In interiorul fiecărui sporoblast, nucleul se divide dând naştere la 2 sporozoizi. O dată cu formarea sporozoizilor, sporoblaştii se transformă în spori. Deci, fiecare oochist conţine câte 4 spori, iar fiecare spor conţine câte 2 sporozoizi.

Alte specii:
Eimeria perforans – parazitează în intestinal de la iepure.
Eimeria zurni – parazitează la vite.
Eimeria avium – parazitează la păsări.

Clasa Hematozoea:
Cuprinde specii parazite în globulele roşii de la vertebrate. Se deosebesc de coccidii prin faptul că în anumite stadii ale dezvoltării iau aspect amiboid, iar în globulele roşii provoacă apariţia unui pigment negru, numit hemozoina, rezultat al degradării hemoglobinei.
Au intotdeauna 2 gazde diferite (sunt heteroxene).

Reprezentant caracteristic:

Plasmodium falciparum – ciclul de reproducere:

Schizogonia – sporozoidul este introdus în corpul omului de către ţânţar, care atunci când suge sânge, injectează în corpul omului salivă. In acest stadiu, parazitul se localizează la nivelul celulelor hepatice şi în măduva osoasă. La nivelul ficatului, sau al măduvei osoase, individul se transformă în trofozoid, apoi în schizont, intrând în procesul de schizogonie şi infestând din ce în ce mai multe celule hepatice. După ce acest ciclu a avut loc de câteva ori la nivelul celulelor hepatice, parazitul este capabil de a ataca hematii (această parte poartă numele de ciclu exoeritrocitar).

Pătruns în hematie, parazitul ia forma unei mici amibe. Aceasta intră în procesul de schizogonie, dând naştere la mai mulţi schizozoizi care se dispun în formă de rozetă. In hematiile infestate apar nişte granule de pigment negru, cunoscut sub numele de hemozoină. După un timp, hematia infestată se distruge, punând în libertate schizozoizii care vor ataca alte hematii. Punerea în libertate a parazitului are loc simultan din toate hematiile parazitate, iar în acel moment, bolnavul are un acces de febră datorat toxinelor produse de parazit. (acest ciclu – ciclu eritrocitar).

Gamogonia – După ce schizogonia s-a repetat de mai multe ori, unii schizozoizi pătrunşi în hematii se transformă în gamonţi. Dacă un ţânţar (Anopheles maculipennis) suge sânge de la un bolnav de malarie, în intestinul acestuia toate formele sunt distruse, mai puţin gamonţii. Gametociţii femeli se transformă prin eliminarea a 2 globuli polare în macrogameţi. Gametociţii masculi formează la periferie nişte prelungiri digitiforme. In aceste prelungiri pătrund nucleii rezultaţi din diviziunea multiplă a nucleului gametocitului mascul. Aceste prelungiri se detaşează, transformându-se în microgameţi.

Copulaţia are loc tot în intestinul tânţarului. In urma copulaţiei rezultă zigotul. Acesta are o formă alungită şi este mobil, motiv pentru care este numit oochinet. Oochinetul migrează în peretele tubului digestiv de la ţânţar unde se închistează.

Sporogonia – nucleele oochisturilor se divid de mai multe ori, fiecare nucleu rezultat se înconjură cu o masă de citoplasmă, fără să-şi formeze însă o membrană proprie. In interiorul acestor mase de citoplasmă nucleii se divid de numeroase ori, nucleii rezultaţi se dispun la periferia acestor mase de citoplasmă, constituind numeroşi sporozoizi.

Prin spargerea celulelor infestate, sporozoizii sunt puşi în libertate în cavitatea generală a ţânţarului. De aici parazitul migrează în glandele salivare ale ţânţarului, de unde este inoculate cu saliva din nou la om.

Provoacă boala – febra terţă malignă. Schizogonia durează 24 – 28 ore.
Alte specii:
Plasmodium vivax – Schizogonia durează 48 ore.
Plasmodium malariae – schizogonia durează 72 ore.

Încrengătura Ciliophora (Infusoria)
Sunt cele mai superioare protozoare.
Se deplasează cu ajutorul cililor.

Sunt organisme heterocariote, adică au cel puţin 2 nuclei, diferiţi între ei atât morfologic cât şi fiziologic (macronuclei cu rol în viaţa vegetativă şi micronuclei cu rol în reproducere).
Alături de Dinoflagellata şi Apicomplexa, alcătuiesc grupul Alveolata. Aceste 3 încrengături sunt cuprinse în acelaşi grup pe baza faptului că ADN-ul ribosomal prezintă numeroase secvenţe similare, iar membrana ce le delimitează la exterior corpul are o structură alveolară.

Reprezentant caracteristic: Paramaecium caudatum (paramekes – lungăreţ).

Morfologie, organizare internă, nutriţie – vezi lucrări practice.

Reproducerea: se realizează asexuat şi sexuat.

Asexuat se realizează prin diviziune binară transversală. Intervalul cuprins între 2 diviziuni variază între 12 – 24 ore.

Sexuat se reproduce printr-un proces caracteristic numit conjugare. Aceasta durează aproximativ 12 ore. 2 indivizi se lipesc unul de celălalt prin peristoamele lor, între aceşti 2 indivizi constituindu-se o punte de legătură. Macronucleii din fiecare individ dispar. Micronucleii din fiecare individ se divid de 2 ori rezultând în fiecare individ câte 4 nuclei.

In fiecare individ, 3 nuclei dispar, rămânând în fiecare individ doar câte un nucleu. Nucleul rămas se divide la rândul său încă o dată constituindu-se astfel 2 nuclei în fiecare individ, aceşti nuclei fiind cunoscuţi sub denumirea de pronuclei.

Unul dintre pronuclei este staţionar, adică rămâne în individul în care s-a format, iar celălalt este migrator, deplasându-se prin puntea de legătură dintre indivizi, în individul alăturat. După realizarea acestui schimb, în fiecare individ vor exista pronuclei de origini diferite. Pronucleii se vor contopi rezultând un sincarion. După acest proces, indivizii se despart unul de celălalt.

După separarea indivizilor, sincarionul se divide de 3 ori rezultând 8 nuclei, care vor evolua diferit: 4 se transformă în micronuclei, iar ceilalţi 4 în macronuclei. Din cei 4 micronuclei 3 se degenerează şi dispar, deci în această fază Parameciul, va conţine 4 macronuclei şi un micronucleu. Micronucleul se divide, iar diziunea sa este urmată de diviziunea Parameciului.

Macronucleii nu se divid ci se vor repartiza in mod egal: 2 la un individ şi 2 la celălalt. (rezultă 2 Parameci cu câte 2 macronuclei şi câte 1 micronucleu). Urmează o nouă diviziune asemănătoare cu precedenta, din ea rezultând 2 parameci, fiecare cu câte un micronucleu şi un macronucleu.

Dacă parameciul este împiedicat să se reproducă sexuat, după aproximativ 50 – 60 de diviziuni asexuate, intră într-un proces complex cunoscut sub denumirea de endomixie. In acest proces, macronucleul dispare, iar micronucleul se divide de 2X dând naştere la 4 nuclei. Dintre aceştia 3 dispar, iar cel care rămâne, se comportă ca un sincarion.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Biologie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web