Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Stilul de viaţă din Babilon, model implementat în întreaga lumea modernă

in Religie

Ce este Babilonul, a cărei cădere  este anunţată?

Babilonul fizic a fost un imperiu mondial străvechi, iar diadema acestuia însăşi cetatea Babilon. Imperiul babilonian are rădăcini vechi, originile lui fiind menţionate de Biblie după potop, la Babel, când oamenii, dispreţuind pe Dumnezeu, s-au coalizat în valea Şinear şi au dorit  să ridice un turn atât de înalt încât să nu mai aibă teamă de venirea unui alt potop.

Imperiul babilonian şi cetatea Babilon a atins gloria lui în timpul împăratului Nabucodonosor, iar câteva detalii de spre această perioadă le găsim inserate în cartea profetului Daniel. Nu după mult timp cetea Babilonului a fost cucerită de medo-persani, fapt menţionat în Daniel capitolul 5.

Babilonul a fost o creaţie satanică, dacă putem spune aşa; ceva realizat după mintea lui diabolică. Spiritul luciferic s-a manifestat pregnant în aceşti oameni, în această societate. Această societatea a fost organizată după principiile răului, reflectând destul de fidel mintea diavolului. Aşa că spiritul celor din câmpia Şinear, a lui Nebucadenţar când privea de pe terasa palatului său splendoarea Babilonului, a lui Belşaţar şi a oamenilor ce benchetuiau bând cu vasele prădate din templul de la Ierusalim, a oamenilor care se mândreau cu acel oraş idolatru – acel spirit era spiritul şi mintea lui Satan, iar acel spirit nu a pierit. Este un spirit şi o minte ce i-a condus şi organizat, o minte satanică ce doreşte astăzi să facă un Babilon din toate naţiunile şi mai că reuşeşte, cu o mică excepţie. Există şi oameni pe care nu-i poate corupe, oameni care sunt conduţi de un alt spirit, precum un Daniel de pe vremuri, despre care se ştia că are în el „duhul dumnezeilor sfinţi” (Daniel 4:8; 5:11,14).

Ce legătură are însă căderea Babilonului, care a avut loc în urmă cu mai bine de 2500 de ani, cu evenimentele timpului din urmă?

Sigur evenimentele petrecute atunci şi acolo sunt un simbol, o pildă, dar chiar mult mai mult. Este vorba de un spirit ce i-a caracterizat pe acei oameni din acele vremi. Oameni, naţiuni, imperii au trecut şi au venit. Dar în spatele tuturor lucrurilor este acea veche confruntare între bine şi rău, adevăr şi  eroare, Hristos şi Satana. Istoria, evenimentele şi experienţele sunt justificate şi au la baza un anumit spirit din cele două posibile (spiritul lui Dumnezeu sau spiritul răului), de care au fost conduşi şi oamenii şi naţiunile.

Babilonul – misterioasa cetate, capitala lumii antice şi a imperiului babilonian, centrul comercial, cultural, al învăţăturii şi al multor altor lucruri. Babilonul – un model pentru metropolele moderne.

Isaia 13:19  Şi astfel Babilonul, podoaba împăraţilor, falnica mândrie a Haldeilor, va fi ca Sodoma şi Gomora pe care le-a nimicit Dumnezeu.

Nabucodonosor a făcut din Babilon una din cele şapte minuni ale lumii.

Babilonul era un oraş foarte aglomerat. Joseph Freee vorbeşte despre marile lui consrucţii: „Excavaţiile arheologice din Babilon au adus la suprafaţă inscripţii care vorbesc despre bogata activitate în construcţii a lui Nebucadneţar. Inscripţia Casa Indiei Răsăritene, care se află acum în Londra, conţine şase coloane de scriere babiloniană relatând cu privire la uluitoarele operaţiuni de construcţii pe care împăratul le-a întreprins pentru lărgirea şi îmfrumuseţarea Babilonului”.

Pe baza datelor din Internaţional Standard Bible Encyclopedia şi a scrierilor lui Herodot  putem începe să observăm că datele privitoarela Babilon sunt uimitoare:

  • 507 de km pătraţi
  • laturile: 23 de km
  • circumferinţa: 90 de km
  • înconjurată de un şanţ lat de 10 m
  • ziduri duble
    • zidul exterior înalt de 93 metri – aprox. înălţimea unei clădiri de 30 de etaje
    • lat de 30 de metri – apox. 12 maşini parcate una lângă alta sau 8 care puse unul lângă altul
  • 100 de porţi de aramă masivă la fel ca balamalele şi pragul de sus
  • 250 de turnuri de pază cu 30 de m mai înalte de cât zidul însuşi.

Grădinile suspendate ale Babilonului şi cetatea însăşi au fost încadrate în cele 7 minuni ale lumii care cuprind cele mai măreţe eforturi umane (măcar că, în trecerea timpului, nu a mai rămas aproape nimic din ele). Grădinile suspendate din Babilon creşteau pe terase suprapuse, din ziduri de cărămidă, lungi de 120 de m şi groase de 7, din care se ridicau piloni de piatră susţinând platforme de lemn pe care creşteau arbori. Terasele erau admirate pentru splendoarea verde profilată pe câmpia Eufratului, dar şi pentru ingeniozitatea sistemului de irigaţii.

 

Babilonul comercial

Babilonul era o cetate bogată. „Cu mult înainte ca Babilonul să-şi fi depăşit rivalul, cetatea Ninive – scrie Austem Layard –  ea era faimoasă prin dezvoltarea şi importanţa comerţului ei. Nici o altă poziţie n-ar fi pututu fi mai favorabilă decât a acestei cetăţi pentru practicarea comerţului cu toate ţinuturile din lumea cunoscută. Aşezată pe un rău navigabil, …. care într-un punct al cursului său se apropia ca m la 170 de km de Marea Mediterană, vărsându-şi apoi apele într-un golf al Oceanului Indian. Paralele cu acest râu mai exista unul cu puţin mai mic ca mărime şi importanţă. Tigrul…. curgea prin regiunile fertile ale Asiriei, purtând diferitele lor produse spre oraşele babiloniene. Era aproape inevitabil ca meşteşugurile destul de dezvoltate să nu fi făcut din Babilon nu numai cel mai frumos loc al lumii răsăritene, dar şi veriga principală a schimbului comercial dintre răsărit şi apus”. Mărturii care cer un verdict – Jose McDowell, p.325

 

Babilonul a infestat tot pământul cu spiritul lui; societăţi şi naţiuni au fost formate după acest model satanic; chiar şi Sionul, poporul lui Dumnezeu a fost contaminat şi astfel mulţi dintre credincioşi au fost nimiciţi.

Ieremia 51:7,13,24-26,58 Babilonul era în mâna Domnului un potir din aur, care îmbăta tot pământul; Neamurile au băut din vinul lui; de aceea au fost neamurile ca într-o nebunie. 13  „Tu, care locuieşti lângă ape mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul şi lăcomia ta a ajuns la capăt!” 24  Dar acum, voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul pe care l-au făcut Sionului, sub ochii voştri, zice Domnul.” 25  „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălţimea stâncilor, şi te voi preface într-un munte aprins. 26  Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură veşnică, zice Domnul…

 

Babilonul a etalat un lux şi o măreţie lumească nemaintâlnite (realizări ce au fost posibile printr-o muncă titanică) – acelaşi spirit va fi întâlnit la societatea vremurilor din urmă (ziduri largi, porţi înalte, case fastuoase, trudă pentru realizări materiale)

Ieremia 51:41,58  Cum s-a luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor! 58  Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, şi Neamurile se trudesc pentru foc!”

 

Babilonul a fost caracterizat de o mândrie până la cer, susţinută de puterea, bogaţie şi grandoarea lumească; Babilonul este cea mai amplă şi profundă manifestare a eului personal pe care a realizată Satan în vreo societate. Mândria, vanitatea, egoismul sunt caracteristicile dominante ale Babionului

Ieremia 50:31,32 „Iată, am necaz pe tine, îngîmfatule! zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci ţi-a sosit ziua, vremea pedepsirii tale! 32  Îngîmfatul acela se va poticni şi va cădea, şi nimeni nu-l va ridica, voi pune foc cetăţilor lui, şi-i va mistui toate împrejurimile.”

Daniel 4:29-31 După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, 30  împăratul a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?”

Apocalipsa 18:7  Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi, şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!”

 

Stilul de viaţă din Babilon – păgân, străin de viaţa lui Dumnezeu, sub dominaţia firii pământeşti, servind eului personal, abrutizând orice sensibilitate faţă de Dumnezeu

Efeseni 4:17  Iată, deci, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgînii, în deşertăciunea gândurilor lor, 18  având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. 19  Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrînare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.

Apocalipsa 18:7b  Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea!” 8  Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Babilonul i-a făcut pe oameni să se încreadă în relizări materiale, în înţelepciunea omnească conferindu-le oamenilor o siguranţă provenită din bogăţie şi putere lumească. Atât  de mare era siguranţa în care trăiau babilonienii încât, în vreme mezii şi perşii înconjurau cetatea, împăratul Babilonului şi mai marii lui dădeau petreceri  şi benchetuiau, dispreţuind cerul şi înălţându-se mai presus decât Dumnezeu. Zidurile groase şi duble ale cetăţii, apa care era între ele, proviziile pentru ani de zile ce se aflau în interiorul cetăţii, creau imaginea unei cetăţi imposibil de cucerit în care te aflai în deplină siguranţă. Apoi, grandioasele temple idoleşti, splendoarea grădinilor suspendate, comorile imense adunate îţi confereau simţământul că este o cetate veşnică. Ironia istoriei constă în faptul că Babilonul a căzut atât de repede, într-o singură noapte – noaptea  în care s-au îmbătat cu siguranţa falsă a vanităţii.

Similar, în vremea din urmă, oamenii îşi găsesc siguranţa în bani, îm posesiuni materiale, îm progresul tehnologic şi al ştiinţei (vezi ecranizarea 2012 – film în care se prezintă ideea de venirea unui sfârşit al lumii, cu erupţii vulcanice, cu tsunami, în care o parte din oamenii planetei şi pământ sunt distruşi, dar totuşi salvarea provine prin inteligenţa oamenească şi progresul ştiinţei prin construirea unor nave uriaşe, numite „arce”).

Daniel 5:1-30  Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin înaintea lor. 2  Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele din aur şi din argint pe care le luase tatăl său Nebucadneţar din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. 3  Au adus îndată vasele din aur, care fuseseră luate din Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. 4  Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii din aur, din argint, din aramă şi din fier, din lemn şi din piatră. 5  În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână, care a scris. 18  Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărime, slavă şi strălucire; 19  şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia. 20  Dar când i s-a îngîmfat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a fost despuiat de slava lui; 21  a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii sălbatici; i-au dat să mănânce iarbă ca la boi, şi trupul i-a fost udat cu roua cerului, până când a recunoscut că Dumnezeul cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea. 22  Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcarcă ai ştiut toate aceste lucruri. 23  Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii din argint, din aur, din aramă, din fier, din lemn şi din piatră, care nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale! 30  Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât.

Eccleziastul 7:12  Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

Ezechiel 16:49  Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.

Psalmi 49:6-15  Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare. 7  Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării. 8  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. 9  Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul. 10  Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor. 11  Ei îşi închipuiesc că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi. 12  Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie. 13  Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. 14  Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul. 15  Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui.

Psalmi 62:9-11  Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare 10  Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele. 11  Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezu.”

Psalmi 146:3  Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor. 4  Suflarea lor trece, se întorc în pământ, şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor. 5  Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!

  • Contrar voii lui Dumnezeu (Gen.1:28), tot Cain a fost primul ziditor al unei cetăţi, – primul oraş, o invenţie provenită din mintea şi spiritul răului ce îl conducea. Lumea a fost apoi umplută de cetăţi, locuri suprapopulate ale nelegiurii.Babilonul a fost o metropolă. Oraşul promovează un stil de viaţă ce are drept carcteristici: mândria, înălţarea omenescului, egoismul, materilismul şi imoralitatea şi uitarea de Dumnezeu. În Isaia cap.14, unde se descrie căderea lui Lucifer, lucrarea lui diabolică, cât şi finalul acestuia, se menţionează special că oraşele sunt o creaţie satanică, aparţinând Babilonului, simbolul împărăţiei răului.

Isaia 14:21  Pregătiţi măcelărirea fiilor, din pricina nelegiuirii părinţilor lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul, şi să umple lumea cu cetăţi!” 22  „Eu mă voi ridica împotriva lor! zice Domnul oştirilor – şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi nepot” zice Domnul.

  • Negustorii Babilonului sunt mai marii acestui pământ, deţinătorii majorităţii resurselor şi valorilor materilale de pe acest pământ şi în acelaşi timp, stăpânii oamenilor.

Apocalipsa 18:3 … şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”11  Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa… 23 …pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului

  • „Lucrarea poporului lui Dumnezeu este să se pregătească pentru evenimentele viitoare care vor veni curând asupra lor cu o forţă ieşită din comun. Pe pământ vor fi formate monopoluri gigantice. Oamenii se vor asocia în uniuni care îi vor aduna de partea vrăjmaşului. Câţiva oameni se vor asocia pentru a încerca să pună stăpânire pe toate mijloacele ce sunt folosite în anumite domenii de afaceri. Vor fi formate sindicate muncitoreşti şi cei ce refuză să se unească cu aceste sindicate vor fi oameni însemnaţi.” E.White – Selected Messages, vol. 2, p.142

Prin intermediul magnaţi care au pus mâna pe bogăţiile acestui pămân şi deţin puterea finaciară, dar care deservesc Babilonul, va fi posibil instaurarea noii ordini mondiale, a dictaturii mondiale, a impunerii chipului şi semnului fiarei folosind tăierea dreptului de a cumpăra sau vinde. Imaginaţi-vă o societate bazată pe consum exagerat, educată să cumpere excesiv şi să depindă de un astfel de sistem de viaţă risipitor şi materialist că va fi imposibil să se împotrivească  planurilor diabolice. Astfel de oameni vor accepta orice compromis, pentru că au fost formaţi în acest fel, după modelul stgilului de viaţă babilonian.

Apocalipsa 13:16,17 Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17  şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.

  • Intoxicaţi de ideea îmbogăţirii; „Febra aurului” ia amploare universală şi face parte din mentalitatea Babilonului

„Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani…” 2 Timotei 3:1,2  Enciclopedia Larousse, „Istori lumii” , pg.426,427.

„Pe 24 ianuarie 1848, în vreme ce supervizează construirea unu ferestrău hidraulic într-o vale din Sierra Nevada, aflată la nord de Sacramento, în California, James. W.Marsall descoperă pepite de aur. Vestea se răspândeşte ca o lovitură de tun şi provoacă o maree umană, de o amploare nemaivăzută.

Febra aurului’ îi atinge mai întâi pe locuitorii din San francisco, San Jose, Los Angeles şi Monterey, care, văzând cantităţile de metal preţios aduse din valea de la Sacramento de către primii cercetători, nu mai au decât un singur vis: să alerge ei înşişi ca să adune pepitele. Din luna mai, magazinele, birourile, fabricile şi câmpurile încep să se goloească. Ziarele încetează să mai apară, navele care fac escală sunt blocate în porturi din lipsa echipajelor. Chiar şi soldaţii dezertează! Această nebunie a aurului cucereşte apoi restul Statelor Unite şi chiar Europa. Nimic nu descurajează miile de oameni care pleacă spre vest, nimic nu calmează fanteziile înfierbântate, nici măcar perspectiva unei lungi şi dificile călătorii.

Primii care se îndrepată spre California sunt americanii înşişi. Din estul ţării soses mai întâi cei care, considerând prea lungă şi dificilă traversarea prin interior, aleg drumul pe mare. Pentru a acoperi costul ridicat al călătoriei, ei îşi vând toate bunurile, fac împrumuturi de la particulari sau obţin finanţarea de către companii create cu această ocazie. Înainte de îmbarcare ei devastează magazinele ce vând echipamentul necesar prospectării. Persoane însemnate, studenţi, fermieri şi muncitori se amestecă, deci la bordul navelor…

Lungi şiruri de căruţe, trase de catâri sau de boi, se întind pe suprafaţa marilor câmpii. Alături de ele, merg în primul rând bărbaţi, femei şi copii. De-alungul săptămânilor, un mare număr de animale mor din cauza epuizării, în timp ce călătorii sunt ucişi în accidente sau de boli, holera în primul rând.

Odată ajunse în Sierra Nevada, caravanele se împrăştie şi exploratorii pornesc la treabă. Ei lucrează deseori în asociere. Zeci de mii de oameni scotocesc prin albia râurilor în căutarea aurului care s-a desprins de pe roci, sau atcă muntele cu lovituri de cazma ca să aducă la lumina zilei un filon.”

La noi în ţară fenomenul „Caritas” sau „FNI” dar şi o migraţie masivă în vest (milioane de romăni), au fost demonstraţii ale intensei dorinţe de îmbogăţire ale omului condus de mintea firească. Acest fenomen se extinde, ia o amploare nemaintâlnită, se generalizează, cumprinzând toţi oamenii care au mintea babilonului.

S-a creat ideea falsă că banul înseamnă totul: putere, bogăţie, dominaţie, relaţii, prieteni, plăcere, siguranţă, fericire. „ai bani, ai de toate.” Iar când n-ai, oamenii se simt frustraţi şi nefericiţi. Prosperitatea materială şi abundenţa, satisfacerea tuturor plăcerilor este „visul american” şi dorinţa oricărui om firesc. Dar acesta este produsul unei minţi satanice şi o mare înşelăciune. Societatea noastră în vemurile actuale, aşa prosperă cum pare, nu este nicidecum fericită. Dincolo de faţadă strălucitoare, este multă mizerie, sărăcie, durere, frustrare, decepţie. Este o mare înşelăciune, este înşelăciunea timpurilor din urmă din care trebuie să ne trezim.

  • Babilonul un model de societate a belşugului, a abundenţei, a exceselor, vanitoasă, arogantă, egosită, idolatră, coruptă, materialistă, risipitoare, artificială, închipuită, falsă, nebună…

Capitolul 18 din Apocalipsa descrie cu o acurateţe uimitoare caracterisiticle societăţii create de Satan după modelul Babilonului. Iată cuvinte cheie şi expresii ce caracterizează stilul de viaţă şi mintea Babilonului, stilul de viaţă ce cuprinde lumea din timpul din urmă, toate naţiunile infectate de ”vinul Babilonului”. Deţii aceste lucruri? Te caracterizează? Fa parte din mentalitatea şi felul tău de viaţă?

  • „negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei” (v.3) – ideea îmbogăţirii unora pe seama stimulării mândriei şi vanităţii altora; risipa plăcerilor (ssunt stimulate şi risipa şi plăcerile care asigură risipa), consumarea excesivă, fără rost, satisfacere exagerată şi inutilă, care nu acoperă nevoi reale ci doar pofte anormale sau imaginaţii bolnave; este descrisă o societate a risipei, cheltuitoare, închipuită şi vanitoasă.
  • s-a slăvit pe sine însăşi” (v.7) – o societate în care egoismul şi mândria sunt la putere. „Totul pentru sine” este deviza Babilonului.
  • „s-a desfătat în risipă” (v.7) – plăcerea de a risipi, de a arunca şi cheltui pentru plăcerile şi pofte proprii; se pare că oamenii nu se mai satură; totul acţionează ca un drog din care doreşti să consumi tot mai mult.
  • zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, şi nu voi şti ce este tânguirea” (v.7) – bogăţia îţi conferă o siguranţă arogantă; crezi fals că folosind banii, poziţia şi relaţiile poţi obţine orice, scăpa de orice, proteja de orice.
  • „Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa” (v.11) – cuvântul de ordine este marfă şi vânzare, comerţ;– un sistem care vinde orice ţi-ai închipui: totul se vinde, chiar trupuri, suflete, diplome şi licenţe, procese, poziţii sociale, vinovăţie sau nevinovăţie şi orice alt lucru imaginat. Se vorbeşte deja de vânzarea unor terenuri de pe alte planete în cazul în care unui răboi atomic ar putea distruge planeta.
  • „marfă din aur, din argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, din in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu” (v.12) – lucrurile cele mai scumpe, care altădată erau întâlnite doar la împăraţi şi curţi regale devin accesibile pntru foarte mulţi şi îmbie pe toţi oamenii care sunt dispuşi să plătească preţul pentru a s-şi satisface vanitatea şi a ieşi în evidenţă.
  • feluritele lor soiuri din lemn de tiin” (v.12) – lemn rar, lucruri fine, de clasă, de marcă, de firmă, diversitate, tot ce vrei, satisface cele mai ciudate fantezii şi cele mai vanitoase pretenţii.
  • „tot felul de vase de fildeş” (v.12) – diversitate de articole din material foarte scump şi rar. Acum poţi să fii chiar deosebit, să ai ceva ce alţii n-au, să încerci să-i depăşeşti şi să arăţi cine eşti.
  • tot felul de vase din lemn foarte scump” (v.12) – din nou ideea de diversitate a articolelor din materiale preţioase, foarte scumpe, care şi le permit cei cu bani mulţi. Bineînţeles, toată această diversitate uluitoare de lucruri valoroase are nevoie de spaţii pe măsură – mega-mazinele, unde oamenii să vină, să exploreze, să-şi aleagă ce doresc, să-şi satisfacă toate dorinţele posibile, ba să le fie trezite şi alte dorinţe noi, oferte noi – toate conferindu-ţi simţământul că eşti cineva, că „îţi permiţi”,  hrănindu-ţi mândria insaţiabilă. Există o diversitate compleşitoare a produselor, nemaiîntâlnită. Într-un megamazin  cu profil alimentar din SUA se găsesc peste 40 000 de tipuri de produse doar alimentare. Găseşti ceva să te satisfacă, pentru că există ceva pentru tote tipurile de gusturi, pentru întreaga lume. Iată paradisul oferit de diavol! Iată fericirea!
  • „nici făina bună de tot” (v.13) – cele mai bune articole, cea mai înaltă calitate, cele mai bune firme, rafinate. „E de firmă” …
  • „roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus” (v.14) – încercarea de hrănire a sufletului cu lucruri materiale (ca în pilda bogatului a cărui ţarină rodise mult: „Mănâncă şi bea suflete!…” vezi Luca 12:16-20), încercarea de găsire a fericirii şi împlinirii prin prosperitate şi realizări materiale.
  • „toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute” (v.15) –lucruri care îţi atrag privirile, sclipitoare, atrăgătoare, scumpe
  • Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit” (v.17) – ideea acumulări impresionante, foarte multe, un exces
  • „Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare” (v.19) – se plătesc preţuri exorbitante pentru satisfacerea egoismului şi vanităţii: maşini luxoase, iahturi, case, mobile, împodobirea trupului cu haine scumpe (cineva îmi spunea că şi-a luat un costum de ginere de 1000 de euro pe care bineînţeles l-a îmbrăcat o dată sau de foarte puţine ori). Cu adevărat o idolatrie nemai întâlnită. Se cheltuie, se cheltuie, se cheltuie. Este cu adevărat o formă de narcomanie, de drogare, de  dependenţă şi hipnoză.
  • „toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare” (v.17) – „cărăuşii mărilor” sunt disperaţi de vestea căderii Babilonului. Pe toate căile de transport (aer, apă, pământ), avioane, vapoare, garnituri de tren, tiruri nenumărate, microbusuri şi auoutilitare şi tot felul de alte maşini, cară, cară, transportă neîncetat, zi şi noapte, „mărfurile de tot felul” – un tumult şi o febrilitate nemaintâlnită, o goană nebună fără oprire, un stres la cote nemai întâlnite. Este un delir, o nebunie. Cu cât cari mai mult, cu atât câştigi mai mult. Lumea nu se mai satură. Cred că privind de sus, aşa cum vede Dumnezeu lucrurile este chiar o nebunie vrednică de plâns..

La marginea sau chiar în centrul marilor oraşe, marile magazine ce îţi oferă tot ce vrei şi nu vrei. În interiorul acestor hale imense oamenii se simt ca vrăjiţi. Lumina multicoloră, muzica, reclamele şi ofertele îmbietoare, miile de produse în diversitatea ce te ameţeşte, mulţimea de oameni cu cărucioarele încărcate şi parcurile imense de maşini îţi creează imaginea abundenţei şi a faptului că toată lumea este acolo, că asta este adevărata viaţă – toată această atmosferă te ademeneşte, te fermecă, hipnotizează, îţi strecoară dorinţa de posesiune şi vanitatea în suflet. Ce vezi acolo este creaţia lui Satana, realizarea lui, opera lui. Este lumea lui, aranjată şi organizată de el. Este mirajul şi strălucirea falsă şi ademenitoare a lumii lui. Este totul o minciună, o mare deşertăciune. Este o mare contrafacere în locul adevăratei vieţi.

Dumnezeu ne-a creat să trăim simplu şi cât mai natural. Prima familie a fost pusă într-o grădină, în mijlocul naturii; consumau roadele pământului într-o formă naturală şi erau grădinari ca meserie; trăiau în simplitate, dar erau atât de fericiţi, atât de bucuroşi. Nu avem nevoie decât de forte puţine lucruri; în schimb avem nevoie deplină de Dumnezeu şi timp pentru a consacra relaţiei cu el şi lucrării pentru el.  Acea dorinţă avidă de a cumpăra tot mai multe lucruri şi de a poseda tot mai multe este spiritul Babilonului inoculat în oameni. Nu ne sunt necesare şi nu adaugă nici un gram de fericire adevărată. Decide să cumperi cât mai puţin posibil, cât mai puţine produse, chiar cele strict indispensabile, pe care nu ţi le poţi produce. Fă ca vizitarea acestor mega-mazine să fie o raritate sau chiar deloc.

Mi-aduc aminte de un pastor care deplângea faptul că salariile sunt mici în biserică (n-avea dreptate) şi, unori, în faţa casei de plătit a supermarketului a fost nevoit să mai jos din căruciorul plin anumite produse ce-i depăşeau bugetul. Spunea cu obidă: „Ce viaţă este asta, să nu poţi să-ţi permiţi să cumperi tot ce vrei!” Ascultându-l, m-am îngrozit, gândindu-mă la concepţiile de viaţă babiloniene şi materialiste pe care le avea, necuncându-L pe Acela care de dragul nostru „S-a făcut sărac”.

  • „nu le mai cumpără nimeni marfa… nici trupurile, nici sufletele oamenilor” [trad. Revizuită Bucureşti 2001] – în timpul de faţă afacerile cu trupurile umane – prostituţia este o afacere înfloritoare. În plus, traficul de organe se practică destul de larg. Atât de mare este aviditatea de îmbogăţire încât există cazuri în care sunt oameni care îţi vând propriile organe pentru anumite sume de bani (a dona unui disperat ar fi un act de altruism), uitând că sănătatea este cea mai preţioasă comoară de pe acest pănmânt. Nu este curată nebunie să-ţi vinzi mădulare pentru bani?
  • Sufletele oamenilor – o marfă ce se vinde şi cumpără

Matei 21:12  Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei…

  • „În secolul al şaisprezecelea, ducele George de Saxonia, în „Dieta de la Worms,” denunţând vina şi lăcomia Romei, a declarat deschis: ‘Ruşinea a dispărut complet, şi singurul lucru care se urmăreşte este banul, banul.’ Şi aşa va fi mereu. Şi care biserică „organizată” din lumea de astăzi nu seamănă cu „mama” în această lăcomie babiloniană după aur, şi nu inventează forme diferite şi inepuizabile de a cere bani, bani, bani, din ce în ce mai mulţi bani, nefiind niciodată suficienţi?” A.T.Jones – Aceasta este Biserica, p.16

Diavolul nu a creat doar această societate materialistă, ci şi biserici de acest gen ce predică o „evanghelie a prosperităţii” şi abundenţei. Bisericile fiind compuse în mare măsură din oameni fireşti, cu minte, dorinţe şi vise fireşti, oferă o evanghelie la cerere, şi chiar bilete pentru cer şi siguranţă veşnică, contra cost. „Când bănuţul este dat la biserică, îţi iei binecuvântarea”, sunt cuvintele din predica unui pastor din rândul celor care îşi spun „aşteptători” ai venirii lui Hristos. Se subînţelege, ba chiar se spune direct, că dacă nu dai bănuţul, vei avea pierderi şi probleme. După ce plăteşti la biserică, plouă cu binecuvântări. Acelaşi pastor spunea: „Aţi văzut ce binecuvântaţi sunt şi astăzi evreii? Ei sunt cei mai bogaţi oameni de pe pământ.” (şi promotorii noii ordini mondiale, aş completa). Evreii au folosit talentele, abilităţile, inteligenţa şi binecuvântările cerului pentru a dobândi prosperitate materială şi mărire lumească. La fel şi bisericile care au urmat după ei. Acesta este spiritul Babilonului. Oamenii trebuie îndrumaţi la o consacrare totală de partea lui Dumnezeu, la simplificare vieţii, la o viaţă centrată pe lucrurile spirituale nu pe cele materiale.

  • Rezultatele modelului de viaţă babilonian – stilul actual al celor mai mulţi oameni şi creştini: ruinarea sufletelor, pierdeea credinţei, secularizarea creştinismului, depărtarea de Dumnezeu rămânând doar o formă de evlavie şi pretenţii arogante – un creştinism apostaziat extrem de periculos şi înşelător
  • „Sistemul economic şi social pe care l-am impus [organizaţiile secrete care conduc lumea din culise – notă] încurajează foarte mult competiţia în aspectul ei nearmonios, stimulează concurenţa neloială şi îndeamnă la un consum cât mai mare de mărfuri. Aceasta preocupare şi agitaţie nebună a omului, care îl ţine mereu ocupat şi tensionat, nu duce decât la o diminuare semnificativă a valorilor morale si etice în viaţă, adică la pervertirea caracterului omului.”
  • Am stimulat [organizaţiile secrete care conduc lumea din culise – notă] în cel mai înalt grad tendinţa populaţiei de a consuma. Aceasta este chiar o boală contemporană a omului. Chiar dacă nu are nevoie de ceva anume, el trebuie să cumpere, să cumpere şi iar să cumpere.”
  • Bani, bani, tot mai mulţi bani! O idee fixă care trebuie răspândită pretutindeni. Dar pentru bani trebuie să munceşti, acţiune care consumă timp! Am format astfel un cerc vicios, fără rezolvare: oamenii au ajuns să muncească pentru noi, până la epuizare, atraşi mereu de bani, care sunt însă cheltuiţi foarte repede datorită tentaţiilor de tot felul exacerbate cu ajutorul publicităţii.” Radu Cinamar – Viitor cu cap de mort, cap. În culisele puterii

Matei 13:22  Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor înneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.

Isaia 29:9b  Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari.

Luca 21:34  Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.

  • O agitaţie cum nu s-a mai văzut vreodată până acuma pune stăpânire pe lume. În distracţii, câştigul de bani, întrecerea pentru putere, în chiar lupta pentru existenţă există o forţă teribilă, care absoarbe şi trupul, şi mintea, şi sufletul.” E.White – Educaţie, p.205
  • „Toţi cei care se află în şcoala lui Dumnezeu au nevoie de ore liniştite de comuniune cu propriile inimi, cu natura şi cu Dumnezeu. Ei nu trebuie să ducă o viaţă care se armonizează cu lumea, cu obiceiurile sau cu deprinderile ei; ci au nevoie de o experienţă personală în cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu. Noi trebuie să-L auzim personal, vorbind inimilor noastre. Când orice alt glas amuţeşte şi stăm liniştiţi înaintea lui Dumnezeu aşteptând, tăcerea sufletului va face ca vocea Lui să fie auzită şi mai lămurit. El ne invită: ‚Opriţi-vă, (‘Staţi liniştiţi’ eng.) şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.’” E.White – Divina Vindecare, p. 43
  • „Marele înşelător speră să producă o astfel de confuzie în minţile bărbaţilor şi femeilor încât nimic să nu poată fi auzit decât vocea sa.” E.White – Înalta noastră chemare, p.107

Întrebări cercetătoare?

  • Câte mega-mazine ar vizita Hristos?
  • Cât timp ar dedica „omul durerilor şi obişnuit cu suferinţa” pentru a vizita noile magazine deschise pentru a vedea „promoţiile” şi ofertele ?
  • Cât timp ar petrece în faţa „mărfurilor alese şi scumpe” alese, zburând cu căruciorul plin e mărfuri alese pentru a-şi delecta poftele? Câţi bani ar risipi la cumpărărturi şi pe tot felul de „nevoi”?
  • Cum ar cheltui fiecare leu? Oare ce ar cumpăra El?
  • Câte haine „de firmă” ar purta Domnul nostru? Câte schimburi ar avea în gardeobe? Cât de des s-ar schimba şi cât timp ar avea pentru a petrece în oglindă?
  • În câte maşini de lux ar călători umilul galilean?
  • Cât de mare şi-ar construi casa? Şi cum ar mobila-o?
  • Ar avea El timp pentru a călători în concedii costisitoare? L-am găsi la locurile de agrement sau pe plăjile comune prjindu-se la soare?
  • Cât timp ar avea pentru a descoperi afaceri profitabile şi pentru a se angaja în câştigarea a tot mai mulţi bani?
  • Cu câţi oameni ar discuta învăţându-i cum să câştige tot mai mulţi bani şi să facă afaceri rentabile? Asta ar vorbi cu sufletele decăzute şi în primejdie?

Răspunsurile sincere te ajută să înţelegi dacă ai mintea lui Hristos, ai Spiritul Lui sau mintea şi spiritul Babilonului?

“Domnul Isus a venit pe acest pământ pentru a aduce la îndeplinire cea mai mare lucrare, care a fost îndeplinită vreodată între oameni. El a venit ca ambasadorul lui Dumnezeu pentru a ne arăta cum să trăim cel mai bine. Ce condiţii a ales Tatăl cel nemărginit pentru Fiul Său? O casă singuratică pe unul din dealurile Galileii; o gospodărie întreţinută prin muncă cinstită, demnă; o viaţă plină de simplitate; luptă zilnică cu greutăţile; sacrificiul de sine, chibzuiala şi lucrul făcut cu bucurie; ora de studiu alături de mama sa, având deschise sulurile Scripturii; liniştea zorilor sau a amurgului din văile înverzite, lucrările sfinte din natură; studiul creaţiunii şi al providenţei şi comuniunea sufletească cu Dumnezeu – acestea au fost condiţiile şi ocaziile pe care le-a avut Domnul Isus în prima parte a vieţii Sale.” {AH 133}

Ioan 19:23  Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.

Luca 7:24  După ce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări, sunt în casele împăraţilor. 26  Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un prooroc.27 El este acela despre care este scris: „Iată, trimit pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”

“Ioan s-a despărţit de prietenii săi şi de viaţa îmbelşugată. Simplitatea îmbrăcămintei sale, un veşmânt ţesut din păr de cămilă, era o mustrare permanentă la adresa extravaganţei şi etalării preoţilor evrei şi la adresa oamenilor în general. Hrana sa, pur vegetariană – constând din roşcove şi miere sălbatică – era o mustrare pentru îngăduinţa apetitului şi lăcomia ce stăpânea pretutindeni. Profetul Maleahi declară: „Iată, vă voi trimite pe proorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor.” Aici profetul descrie caracterul lucrării. Cei care au de pregătit calea pentru cea de-a doua venire a lui Hristos sunt reprezentaţi prin credinciosul Ilie, tot aşa cum Ioan a venit în spiritul lui Ilie pentru a pregăti calea pentru prima venire a lui Hristos.” {CD 72}

  • Hristos i-a respins ofertele diavolului: o viaţă luxoasă, fără cruce, fără tăgăduire de sine

Matei 4:8-10  Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi I-a zis: 9  „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10  „Pleacă, Satano” i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”

  • O solie care loveşte ca un paloş şi zguduie Babilonul: VINDEŢI ce aveţi şi DAŢI milostenie (într-o lume în care se cumpără tot mai mult, într-o lume care nu se mai satura de apucat)

Luca 12:29-34  Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea. 30  Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. 31  Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 32  Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. 33  Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.34  Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

1 Timotei 6:6-11  Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. (7)  Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. (8) Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. (9) Cei ce vor să se îmbogăţească [„cei ce VOR să fie bogaţi” – Cornielescu revizuit], dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite [„nebune” – Cornielescu revizuit] şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd [„ruină”], şi pierzare. (10) Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor [„multor” – Cornielescu revizuit] relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri [„dureri” – Cornielescu revizuit]. (11) Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

  • Terminaţi cu mândria, aruncaţi egoismul în pulbere, nu mai este timp pentru aroganţă, căci vine ZIUA întâlnirii cu Domnul nostru.

Csaia 2:6  Căci ai părăsit pe poporul Tău, pe casa lui Iacov, pentru că Sunt plini de idolii Răsăritului, şi dedaţi la vrăjitorie ca Filistenii, şi se unesc cu fiii străinilor. 7  Ţara lor este plină din argint şi din aur, şi comorile lor n-au sfârşit; ţara este plină de cai, şi carele lor sunt fără număr. 8  Dar ţara lor este plină şi de idoli, căci se închină înaintea lucrării mânilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor. 9  De aceea cei mici vor fi scoborîţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta. 10  „Intră în stânci, şi ascunde-te în ţărână, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui!” 11  Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă şi îngîmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 12  Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat: 13  împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului, şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14  împotriva tuturor munţilor înalţi, şi împotriva tuturor dealurilor falnice; 15  împotriva tuturor turnurilor înalte, şi împotriva tuturor zidurilor întărite; 16  împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis, şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17  mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 18  Toţi idolii vor pieri. 19  Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20  În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii din argint şi idolii din aur pe care şi-i făcuseră, ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; 21  şi vor intra în găurile stâncilor, şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.22  Nu vă mai încredeţi [„terminaţi cu omul” – trad. Revizuită Bucureşti], deci, în om, în ale cărui nări nu este decât suflare: căci ce preţ are el?

  • Ieşiţi din Babilon; căderea şi ruina acestuia este iminentă

Apocalipsa 18:4  Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Ca şi pe timpul lui Lot sau Noe, copiii lui Dumnezeu sunt avertizaţi înainte de veniera prăpădului. A ieşi din Babilon ester un lucru urgent, important, vital, salvator. Dumnezeu ne cere acest lucru. Babilonul a devenit casa demonilor. Cum să ieşim din Babilon şi ce implică aceasta? – iată o întrebare serioasă. Să nu uităm că Babilonul cuprinde întreaga lume. Asta înseamnă să ieşi din lume. Dar lumea aceasta, viaţa pe care o duce nu este decât produsul minţii de care sunt conduşi oamenii – mintea satanică, mintea firească, mintea egocentrică care caută folosul şi înălţarea proprie. A ieşi din Babilon înseamnă a scăpa de această minte a eului şi a avea o altă minte, mintea lui Hristos ce generează o altă viaţă. Doar în felul acesta vom putea scăpa de sistemul de viaţă babilonian, egocentric şi fals. Fizic, poţi părăsi un oraş, o biserică sau o altă asociaţie sau organizaţie, dar mintea îţi poate rămâne contaminată de vinul babilonului, de principiile răului. Există oameni care ies şi denunţă biserici sau alte organizaţii drept Babilon, dar în esenţă, viaţa lor este la fel ca acelor  pe care i-au denunţat şi părăsit: acelaşi comun egoism, aceeaşi mândrie, aceeaşi iubire pentru lucrurile materiale, lăcomie, avariţie etc. În acest fel, oamenii devin mai înşelaţi decât înainte. Doar mintea lui Hristos şi Spiritul Lui ne poate aduce acea viaţă care nu are şi nu va nimic comun cu Babilonul.

Filipeni 2:4-8  Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. 5  Să aveţi în voi gândul [„mintea” – KJV] acesta, care era şi în Hristos Isus: 6  El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7  ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8  La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

 

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Religie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web