Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

STRATEGII DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI RURAL ŞI DE DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI

in Agronomie

Turismul rural şi componenta sa, agroturismul au cunoscut în ultimii 30 – 40 ani o continuă dezvoltare în ţările europene, unde se estimează o piaţă de peste 370 milioane turişti.
În studiul de faţă se încearcă să se dea o nouă orientare dezvoltării turismului în mediul rural, pornindu-se de la implicarea directă a populaţiei şi a comunităţii locale.

CONŢINUT:

Ø concepte şi definiţii privind turismul în mediul rural;
Ø turismul rural în ţările Uniunii Europene;
Ø turismul rural în România;
Ø strategia de dezvoltare a turismului rural în ţara noastră.

Concepte şi definiţii

În ţările Uniunii Europene „Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de populaţia locală, care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”. Agroturismul se află în legătură directă cu activităţile agricole, fiind susţinut de micii fermieri, activitatea în gospodăria proprie rămânând principala sursă de venit. Mai există şi alte concepte ca „farm-tourism”, „agroturism”, „turism verde” care au acelaşi conţinut.

În România turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice. Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de sejur, cu un spectru larg de motivaţii, de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive, etc.

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centru turistice, precum şi la oferta turistică „standard” – de tip industrial.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.

Spaţiul rural satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreare, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir.

Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic.

Caracteristicile agroturismului:
Ø serviciile turistice se desfăşoară în mediul rural cu accent pe: calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la fermieri, cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice;
Ø ofertă turistică autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă de fermieri;
Ø activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia;
Ø oferă posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau weekend-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural – educative şi cu o ospitalitate specifică;
Ø nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;
se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare sau montane;
Ø este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit, dar trebuie să se ţină seama de un anumit „prag ecologic” şi „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejur, în lunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţia autohtonă, etc.);
Ø nu este compatibil cu turismul de masă.
Ø agroturismul este o formă de turism unde iniţiatorul reprezintă elementul esenţial şi central; fermierul, teritoriul – deci satul şi „produsul turistic” reprezintă elementele de bază ale agroturismului;
Ø asociaţia locală şi fermierii asigură atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii, cunoaşterea mediului local natural, uman şi istoric precum şi autenticitatea produselor;
Ø participarea comunităţii locale este strict necesară în parteneriatul cu asociaţia de turism a colectivităţii în asigurarea dezvoltării rurale, în general şi a turismului, în special;
Ø asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor, urmărirea pieţei, promovarea şi comercializarea acestora, ceea ce nu ar putea realiza o singură persoană;
Ø posibilitatea dezvoltării în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de schi, piscine, piste pentru cicloturism, alei pentru turism ecvestru, terenuri sportive, etc.;
Ø realizarea unor studii de inventariere a resurselor şi de creare a unor oferte specifice acestora, studii de piaţă şi respectiv de marketing, studii de impact agroturism – mediu, etc;
Ø realizarea de programe de formare şi perfecţionare a membrilor asociaţiei;
stimularea identităţii comunităţii, asumarea responsabilităţilor şi favorizarea creativităţii şi cooperării pentru asigurarea dezvoltării agroturismului cu specific local.

Turismul rural şi agroturismul în ţările Uniunii Europene

Instituţiile şi organismele europene abordează pe multiple planuri dezvoltarea turismului rural şi rolul acestuia în viaţa socio-economică a spaţiului rural.
Se remarcă multe iniţiative, astfel:
Ø Consiliul Europei a lansat campania „Lumea Rurală” şi promovarea unui turism ecologic, ca sursă complementară de venituri;
Ø Comisia U.E. a elaborat, în conceptul de dezvoltare durabilă, mai multe programe regionale sau locale de dezvoltare a turismului rural şi a altor asociaţii create ad-hoc (EUROTER, EUROGITES) care, conduc la ideea subvenţionării regiunilor rurale, încurajarea turismului, pregătirea profesională, promovare, etc.;
Ø Programe europene privind dezvoltarea turismului rural în spaţiul comunitar şi alte ţări europene;
Ø Măsuri stimulative ca: subvenţii, credite avantajoase, scutiri de impozite şi TVA, etc.

Turismul rural în România

Turismul în mediul rural se practică de peste 60 de ani, dar abia în 1973, s-au pus, pentru puţin timp, bazele legale, prin identificarea a 118 sate şi omologarea ca „sate turistice” a 13 localităţi în care trebuiau să fie cazaţi turişti. Prin interzicerea turiştilor străini în case particulare acţiunea a fost stopată, rămânând doar două „sate turistice” (neomologate printr-un act normativ) Lereşti – judeţul Argeş şi Sibiel – judeţul Sibiu, care să fie utilizate în circuitul turistic internaţional. Se înregistrau anual circa 6 – 7 mii de turişti străini din Europa, Japonia, America.

După 1990, turismul rural şi îndeosebi, agroturismul a luat amploare în zone tradiţionale ca: Bran – Moeciu, Bucovina, Maramureş, Sibiu, Argeş, etc. Prin înfiinţarea ANTREC, în anul 1994, s-a impulsionat această formă de turism în 26 de areale turistice rurale, fenomenul luând amploare şi prin crearea Comisiei Zonei Montane (1991) şi apoi FDRM (1993) care au extins aria, cu precădere în munte.
Prin Programul PHARE – OVR se pun bazele unei dezvoltări temeinice a agroturismului în contextul general al economiei rurale în patru sate – pilot din zone etnofolclorice renumite.

Strategia de organizare şi promovare a turismului rural şi agroturismului
În stabilirea acestei strategii se porneşte de la analiza valenţelor turistice
ale spaţiului rural românesc evidenţiindu-se vocaţia acestuia pentru turism.
În această strategie, un loc central îl are:
– definirea şi cercetarea zonei etnografice ca bază pentru stabilirea specificaţiei satului românesc; în acest scop s-au enunţat criteriile de determinare a zonelor etnografice (6) şi metodologia de analiză a acestora;

– „satul turistic” este un produs turistic de mare originalitate şi de marcă pentru turismul rural; s-au analizat criteriile de identificare a „satelor turistice”; în „satele turistice” se pot încadra pensiunile şi fermele agroturistice (etnofolclorice, de creaţie artizanală, climaterice şi peisagistice, de interes pescăresc sau vânătoresc, viti-pomicole, pastorale, pentru practicarea sporturilor) precum şi metodologia de cercetare a acestora; s-au mai analizat posibilităţile de amenajare şi echipare precum şi promovarea „satelor turistice”. Desigur, s-a punctat şi experienţa europeană în domeniu.

Introducere în turismul rural
Dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural, se explică pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor. Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spaţiu, oameni, produse:
Ø spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;
Ø oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă;
Ø produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.

Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care au, fiecare în parte, trecut, prezent şi viitor proprii, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeaşi bază geografică, socială, economică sau culturală.

Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice variate, resursele umane diferite din punct de vedere calitativ şi cantitativ fac ca ceea ce este dorit sau posibil într-un anumit loc sa nu fie într-un altul; ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt grup.

Spiritualitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate, însoţite de restauraţia adecvată şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.

Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spaţiul rural.
Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiştii vin să îşi petreacă vacanţele la ţară.

În contrast , cu concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa valorilor de referinţă ce caracterizează marile oraşe, orăşenii consideră din ce în ce mai mult spaţiul rural ca o rezervă de spaţiu, de bogăţii naturale fundamentale, de structuri sociale de primire. Ei vor ca, folosindu-se de aceste bunuri (la care de cele mai multe ori se adaptează), să le păstreze, să le salveze de poluarea şi distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult şi care pun sub semnul întrebării integritatea şi perenitatea planetei.

Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a ţăranului, a celui ce cunoaşte secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orăşeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generaţii fără a se schimba modul de viaţă etc. Această imagine pe care şi-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de realitatea economică, de exploatarea mecanizată a agriculturii şi de monoproducţie. Totuşi cererea rămâne masivă, însă oferta riscă a se deprecia calitativ. Aceasta este problema agroturismului care nu poate fi definit simplu printr-un statut juridic, sau un nivel al venitului, dar care trebuie să rezulte dintr-o primire şi un cadru particular în spaţiul rural.
Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginaţia orăşeanului. Semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animaţia locală; evocă primăria, şcoala, cafeneaua, biserica, aceste locuri care au marcat viaţa oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani comercianţi, mici întreprinzători, acei actori locali care fac mai uşoară viaţa la ţară. Satul este locul unde găsim serviciile publice, indispensabile tuturor, locul unde se desfăşoară cele mai frumoase sărbători.

Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în slujba turismului rural; vacanţierii vor să parcurgă spaţiul sau să acţioneze în cadrul acestuia. Spaţiul reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei pure, verdeţii, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la contemplaţia peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile falezelor, pe lacuri, etc. Aceste activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară.
Ferma, satul şi spaţiul, împreună şi separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială şi culturală.
Turismul rural e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul natural, cultural şi uman pe baza căruia se elaborează şi promovează produsele turistice la nivel local, regional, naţional şi internaţional, se regăsesc motivaţii şi obiective identice în ceea ce priveşte găsirea unui mod de dezvoltare socio-economică prin valorificarea turistică a potenţialului natural şi cultural al spaţiului rural.

Dubla preocupare:
Ø pentru o dezvoltare turistică la nivel local, durabilă, cu consecinţe economice şi sociale pozitive;
Ø pentru satisfacerea şi, deci, obţinerea unei aşa-numite fidelităţi a consumatorului, prin calitatea primirii şi a serviciilor şi produselor, se impune ameliorarea (aceasta fiind necesară pentru ţările U.E.) scoaterii pe piaţă şi vânzării produselor turistice rurale printr-o mai bună organizare pe plan local şi printr-o cooperare la nivel european.
Oferta turistică se exprimă la fel de bine pornind de la un sejour, de la o activitate de petrecere a timpului liber, de la un circuit pe o anumită temă sau într-o regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela potenţială, reţele folosite etc.

În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic „verde” include întotdeauna cazarea la un locuitor, într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial unde se pot distinge particularităţile primirii şi cazării turiştilor în cadrul rural.

Astfel, motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, aşadar de cadrul natural nealterat, de tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, şi pentru desfăşurarea nestingherită, chiar pentru stimularea activităţilor economice specifice, pe de altă parte.

În această concepţie, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acţiuni care se desfăşoară pe 3 planuri:
1. realizarea unor rezervaţii funciare;
2. dezvoltarea serviciilor de găzduire a turiştilor şi a activităţilor
de agrement;
3. crearea unor oglinzi de apă.
Turismul rural şi EUROGITES

Într-o Europă unită şi prin deschiderea graniţelor, în Anul Turismului – 1990 – a fost înfiinţată EUROGITES, organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Programul de acţiune al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele, stabilite prin statut. Acţiunile 1-5 din Programul Comisiilor C.E. corespund cu următoarele obiective ale EUROGITES:
Ø Definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din Europa.
Ø Crearea băncii de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră.
Ø Codificarea produsului „Turismul rural”, astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin marcă sau logo) şi în aşa fel încât clientul să poată recunoaşte produsul la prima vedere.
Ø Atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi descoperirea spaţiului rural prin turismul în mediul rural.
Ø Să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm ţările în care turismul rural se află în faza de organizare, punând la dispoziţie experţi, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să poată fi oferit pe piaţa turistică.

Din anul 1993, România este membră EUROGITES.

Oferte:
Oferta „Echitaţie”. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la echitaţie şi la lecţii de călărie, cu condiţia să existe spaţii optime de cazare, asistenţă profesionistă şi cai buni.
Oferta „Vacanţă pentru copii”; activităţile trebuie gândite de aşa natură încât să ofere condiţii optime pentru copii, atât în ceea ce priveşte cazarea cât şi existenţa asistenţilor de specialitate pentru cei mici.
Oferta „Satul de vacanţă”. Unităţile de primire oferă facilităţile necesare pentru familii, iar activităţile sunt gândite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea familiilor care îşi petrec vacanţa în acest cadru. De regulă, satele de vacanţă sunt administrate de organizaţiile bisericeşti şi de structurile instituţionale.
Oferta „Camping”. Se referă la locuri de campare în gospodăria ţărănească şi în spaţiul rural, în general. Campingurile mari, profesioniste îşi desfăşoară activitatea conform ordinii interioare proprii, precum şi corespunzător normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia Administratorilor de Campinguri.

Analiza comparativă a ofertei din mediul rural

În prezent, în ceea ce priveşte cazarea în mediul rural se constată anumite evoluţii şi inovaţii care pun următoarele probleme:
Ø în multe regiuni europene se constată o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei care riscă să diminueze dezvoltarea locală şi să reducă efectele economice ale cazării turiştilor în spaţiul rural;
Ø programe de reconstrucţie şi renovare a caselor ţărăneşti, pentru primirea turiştilor, propun, pentru o productivitate optimă, regrupări de locuinţe şi o ofertă colectivă pentru serviciile locale (cunoscute sub denumirea de „adăposturi”, fără să fie prevăzute neapărat pentru activitatea de primire a turiştilor, personalizate pentru fiecare locuitor al satului în parte);
Ø aplicarea şi folosirea acestor denumiri de „adăpost” pentru locuinţe mobilate care nu fac obiectul nici unui control sau standardizări (etichetări) comportă un risc de diminuare a importanţei numelui şi a garanţiilor sale de calitate, ce decurge din folosirile injuste (neadecvate) ale acestuia;
Ø iniţiativele sunt luate de organizaţiile turistice teritoriale pentru a regrupa ofertele turistice sub o etichetă unică în vederea aplicării unei strategii pentru a promova un produs turistic global, ceea ce poate conduce la o banalizare a ofertei turistice în detrimentul mijloacelor de primire specifice mediului rural, dar şi la o standardizare a satelor din punct de vedere turistic;
Ø o multitudine de strategii şi etichete pentru oferta turistică rurală există în diverse ţări vest-europene, fiecare regiune dorind sa-şi singularizeze produsele proprii în raport cu alte produse regionale similare. Aceste iniţiative îşi găsesc justificarea în căutarea unei „identităţi turistice” regionale, însă sunt, totodată, surse de confuzie pentru consumatori.

Conceptul de cazare la sătean
În ceea ce priveşte conceptul de cazare la sătean, acesta se regăseşte pe ansamblul spaţiului UE cu toate variantele de aplicare (este conceptul adoptat de Federaţia Europeană de Cazare în Mediul Rural AUROGITES, în 1990).
GERMANIA
v Singura formă de cazare în mediul rural este locuinţa pentru turişti din cadrul fermei agricole.
DANEMARCA
Conceptul „rural” nu există pentru că aici nu se distinge ruralul de urban.
SPANIA
v Ameliorarea condiţiilor din mediul rural, diversificarea ofertei turistice rurale;
 „Agrotourisme Basque”: ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor
prin combinarea activităţilor acestora cu altele complementare (turism, artizanat etc.).
FRANŢA
vTurism difuz în mediul rural, cu o amploare redusă, cu echipamente aparţinând particularilor;
v „Nids Vacances” a reînălţat ştafeta imaginii de marcă a imobilelor săteşti pentru cazarea turiştilor şi a garantat calitatea acestora;
v International Café – Connette; club internaţional ce pune la dispoziţie camere cu confort şi posibilităţi de petrecere a timpului liber;
v „Fédération Nationale des Gîtes de France” – pune la dispoziţia turiştilor camere în mediul rural;
v „Cleconfort France” – valorifică şi selecţionează locuinţe de calitate;
v „Rendonnées Pyrénéennes” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare;
v „Maison de la Rendonnée” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare;
v „Assemblée Permanente des Chambers d’Agriculture” susţine agricultura prin dezvoltarea turismului în cadrul fermelor.
MAREA BRITANIE
„Farm Holiday Bureau” reprezintă şi apără interesele agricultorilor care au o activitate turistică şi asigură promovarea agroturismului.
GRECIA
„Oficiul Naţional de Turism din Elada”; în regiunile nonurbanizate, primirea turiştilor se face de către persoane ce se ocupă în special cu agricultura, în scopul obţinerii unui venit suplimentar prin cazarea şi vânzarea de produse agricole şi artizanale turiştilor.
IRLANDA
Valorificarea în scopuri turistice a caselor din mediu rural (din ferme şi sate).
ITALIA
Promovarea agroturismului în scopul creşterii veniturilor agricultorilor şi valorificării produselor agricole şi artizanale locale.
LUXEMBURG
Creşterea capacităţii de primire, mai ales în regiunile defavorizate pe plan hotelier, dând o nouă utilizare caselor rurale şi menţinând ocupată forţa de muncă ce riscă să intre în şomaj.
OLANDA
v „Stichting Vrije Recreate” – cazare la fermă;
 Ministerul Turismului – doreşte ca o definiţie a turismului rural, în plan european, să fie adoptată.
PORTUGALIA
v„Turihalle” reuneşte proprietarii vechilor conace oferind un contact cu istoria şi vechile
tradiţii ale Portugaliei. Activează în păstrarea moştenirii arhitectonice şi culturale a ţării.

Conceptul de primire la locuitor este fundamentat pe trei constante de bază:
1. prestaţie turistică fondată (bazată) pe un „adăpost privat”;
2. contactul direct între persoana care primeşte (gazda) şi persoana care este primită (oaspetele). Aceasta se referă la bivalenţa ospitalităţii tradiţionale care este în acelaşi timp oferită şi acceptată;
3. nevoia turistului de a descoperi ţări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele, tradiţiile, cultura, locuitorii lor).
Intervenţiile publice variază în funcţie de stat sau/şi regiune în ceea ce priveşte:
v reglementările;
v fiscalitatea;
v mijloacele de promovare;
v modalităţile de instruire şi educaţie;
v controlul şi clasamentele folosite;
v stabilirea tarifelor.
Clientela ţărilor UE este dominată de cea naţională în ţări ca: Germania, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Italia. În ţări ca Franţa şi Italia se observă o creştere a turiştilor europeni.
Ca profil, clientela provine din:
Ø clasa mijlocie în Germania, Danemarca, Italia;
Ø clasa superioară în Belgia, Franţa, Spania, Irlanda;
Ø familii cu copii în Germania, Belgia, Danemarca.
Se observă un flux al turiştilor din nord spre regiunile rurale din sud (excepţie Irlanda).

Hotelăria rurală
În cele mai multe ţări UE (mai ales în sudul Europei) dispoziţiile reglementate sunt luate în favoarea hanurilor şi hotelurilor rurale, considerate ca: „locuri ale vieţii sociale şi nuclee ale dezvoltării locale.
Dezvoltarea diferitelor forme de restaurare în spaţiul rural, de la „table d’hotels” la fermele tip hanuri şi la hanurile săteşti, impune stabilirea şi respectarea unor norme tehnice pentru fiecare formulă în scopul evitării supra-comercializării şi a concurenţei arhaice care nu poate decât să prejudicieze pe fiecare în parte sau, în cel mai rău caz, dezvoltarea turistică globală.
Dezvoltarea durabilă a turismului
Dezvoltarea durabilă a turismului:
Ø cererea turistică este proporţională cu calitatea mediului înconjurător al destinaţiei turistice;
Ø turismul este deseori activitatea ce protejează mediul rural mai mult decât industriile consumatoare de resurse ca: mineritul, construcţiile etc.;
Ø turismul face să crească numărul populaţiei din zonele de destinaţie;
Ø condusă în mod corespunzător, activitatea de turism poate fi o forţă puternică în ceea ce priveşte conservarea mediului ambiant şi a moştenirii culturale;
Ø turismul durabil a devenit un cult pentru turişti, mai ales când acesta se desfăşoară sub forma ecoturismului.
Turismul poate avea un impact pozitiv şi unul negativ, direct sau indirect, tangibil sau intangibil asupra mediului. Şi, de aici, efortul de a defini şi măsura ceea ce limitează implicarea unor domenii, ale unor discipline ştiinţifice şi profesionale. A aborda aceste expertize şi a înţelege foarte bine impactele sale, este foarte necesară o grupare a factorilor implicaţi în categorii ce corespund acelor discipline ştiinţifice profesionale:
• factori fizici, în particular, resurse naturale, spaţiul şi facilităţile;
• factori ecologici, în particular, flora fauna şi ecosistemul;
• factori sociali, priviţi din două puncte de vedere:
– din punct de vedere al gazdelor, cuprind toţi acei factori care
corespund nivelului de trai al acestora;
– din punct de vedere al vizitatorului, cuprind toţi acei factori care
definesc nivelul de viaţă şi experienţa acestora;
• factori culturali, în particular, tradiţiile, limba religia, obiceiurile, cultura.
TURISMUL ÎN JUDEŢUL CLUJ
Potenţialul turistic al unei comunităţi a fost, nu de puţine ori, introdus în cercetările privind dezvoltarea comunitară. Aceasta întrucât potenţialul turistic contribuie în primă instanţă la constituirea sectorului serviciilor ce deservesc infrastructura necesară turismului, deci la crearea de noi locuri de muncă şi implicit la creşterea veniturilor populaţiei.

RESURSELE TURISTICE ALE CADRULUI NATURAL
Relieful judetului Cluj este in majoritate deluros, restul, mai putin de o treime fiind constituit din munti. Campiile lipsesc in totalitate, acestea fiind suplinite de luncile raurilor Somes si Ariesul inferior. Campia Transilvaniei este o regiune cu aspect colinar. Prezenţa unui relief dominant de podiş (Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, culoarele hidrografice ale Someşului Mare, Someşului Mic, Someşului şi Arieşului) cu morfologie variată. Existenţa, în partea vestică a judeţului, pe o suprafaţă de peste 25 % din suprafaţa sa, a unor masive muntoase precum Munţii Trascăului (ramificaţia sa estică, din Culmea Petreşti), Masivul Gilău-Muntele Mare (1826 m altitudine), Munţii Vlădeasa (1839 m, cota altimetrică maximă a judeţului) şi a unei mici suprafeţe din extremitatea estică a Munţilor Plopiş (Dealul Ponorului).

În judeţul Cluj exista un număr de 284 peşteri şi avene ceea ce înscrie spaţiul său între cele care pot dezvolta o formă de turism recreativ extrem de incitantă şi benefică economic, speoturismul.
Repartiţia pe zone geografice a potenţialului speoturistic este următoarea: Munţii Vlădeasa – 44; Podişul Someşan – 10; zona Cheilor Turzii-22; zona Cheilor Turului – 29; Munţii Plopiş – 3, bazinul Someşului Cald (Munţii Bihorului) – 176.
Propunerile de amenajare şi includere a unor peşteri în circuitele turistice vizează, cum este şi firesc, cavităţile subterane cu potenţial de atractivitate ridicat, dar şi cavităţile naturale cu potenţial de poziţie ridicat (localizate în zone uşor accesibile, lângă căi de acces intens circulate) sau cele amplasate în zone lipsite de alte peşteri mai valoroase (Podişul Păniceni).

POTENŢIALUL TURISTIC HIDROGRAFIC

Pe lângă obiectivele morfologice analizate anterior, Judeţul Cluj dispune de un potenţial turistic hidrografic ridicat, constituit, în primul rând, din acvifere cu ape minerale (sărate), lacuri sărate şi cu apă dulce, reţele hidrografice de suprafaţă, cascade.

Judeţul posedă în interiorul limitelor sale, în primul rând, o serie de resurse hidrominerale, reprezentate prin acvifere preponderent clorosodice dar şi cu un conţinut sulfuros (la Băile Băiţa, de exemplu). De prezenţa acestor acumulări sunt legate apariţia izvoarelor şi lacurilor sărate, precum şi a nămolurilor terapeutice întâlnite la Băile Someşeni, Băile Cojocna, Băile Băiţa, Sic, Ocna Dej, Băile Turda, dar şi în alte areale ale bordurii Câmpiei Transilvaniei.

Reţelele hidrografice ce traversează teritoriul judeţului generează un complex „efect de margine” în structura căruia intră activităţi recreative din categoria înotului, navigaţiei de agrement şi pescuitului.
Lacurile de acumulare (artificiale) amenajările hidrotehnice care au dus la individualizarea lacurilor susmenţionate s-au dezvoltat în bazinul superior al Someşului Mic, incluzând ambii afluenţi ai acestuia: Someşul Cald şi Someşul Rece, cât şi afluenţi de ordin inferior ai acestora.

Barajele lacurilor de acumulare reprezintă, de asemenea, obiective atractive prin înălţimea, lăţimea sau configuraţia lor. Deosebit de spectaculoase sunt barajele în dublu arc ale Lacului Drăgan (120 m înălţime, 447 m lungime) şi Lacului Tarniţa (97 m înălţime, 232 m lungime) incluse, tipologic, în categoria resurselor de provenienţă antropică.

Lacurile (iazurile) din Câmpia Transilvaniei, în majoritatea absolută de origine antropică, au o funcţie turistică conţinută în rolul lor peisagistic, amplificat, parţial, şi de morfologia mai puţin spectaculoasă a teritoriului. Ele devin însă spaţii ideale pentru derularea turismului recreativ piscicol (pescuitul de agrement sau sportiv), a navigaţiei de agrement cu ambarcaţiuni uşoare, respectiv, în anumite sectoare, a înotului.
Astfel de lacuri şi heleşteie sunt: Suatu, Aruncuta,Berchieş, Cătina, Lacul Chinteni, Feiurdeni (Câmpeneşti), Filea (pe Hăşdate), Stejăriş, Mărtineşti, Tureni ş.a.
Pentru extensiunea, adâncimea şi pitorescul lor, se detaşează Lacul Ştiucii (considerat de unii autori de origine carsto-salină, 57,6 ha, 1,6 km lungime, 6,8 m adâncime), Ţaga, Geaca (I-III), Cătina, Sucutard, Tăul Popii, Suatu, etc.

POTENTIALUL TURISTIC BIOGEOGRAFIC
Potenţialul turistic biogeografic se referă la cele două componente ale învelişului biogeografic: componenta vegetală şi componenta faunistică.
Funcţia turistică a pădurilor
Din punct de vedere turistic, în cadrul judeţului Cluj se impune pădurea, acest ecosistem complex având extensiunea maximă în zona montană.
Funcţia recreativă a pădurilor Judeţului Cluj este întregită de existenţa unor produse secundare, a căror culegere devine o activitate extrem de atractivă pentru numeroşi turişti, cum ar fi:
– fructe de pădure: zmeură, afine, mure, măceşe, porumbe ş.a.;
– ciuperci comestibile: hribi, gălbiori, ghebe;
– plante medicinale şi aromatice: sunătoarea (Herba Hyperici), arnica (Arnica Montana), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale), cimbrişor (Thimus sp.), brusturele (Petasites hibridus), zburătoarea (Chamenerion angustifolium), urzica (Urtica dioica) ş.a.;
– seminţe, conuri de răşinoase, coajă de copaci, cetină, nuiele, ferigi, flori (culese pentru realizarea de produse artizanale) ş.a.
Vegetaţia, în general, forestieră sau de pajişte, devine un element atractiv şi prin compoziţia sa, respectiv prin prezenţa unor plante endemice sau relicte.
Pe teritoriul judeţului Cluj, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă 236/2000, adnotată ca Legea 462/2001, articolul 5 anexa 1, s-au definit următoarele categorii de arii naturale protejate: parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale.
STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN JUDETUL CLUJ
Analizele efectuate în PATR (2004) au pus în evidenţă următoarea configuraţie a ierarhizării tipurilor şi formelor de turism ce trebuie promovate cu prioritate în această regiune de dezvoltare:
Turism curativ (balnear şi climateric)
Turism rural
Speoturism
Turism cinegetic
Turism cultural (centrat pe aşezările urbane şi situurile istorice)
Turism recreativ montan

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Agronomie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web