Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Strategii de verificare sau moduri de analiza

in Pedagogie

191

In stiintele sociale, analiza comporta diferite nivele de investigatie care se pot etala de la observarea unei entitati sociale concrete (moduri descriptive de analiza) pina la elaborarea unor forme abstracte de tipul demonstratiei pe baza unei ipoteze (sau modele formale).

  • in lucrari de metodologie se vorbeste de strategie de verificare

  • in sensul in care in politica vorbim de strategie si tactica – strategia =orientari generale – tactica = mijloace specifice ptr realizarea obiectivelor generale

  • la fel in cercetare = alegere generala despre felul in care ne vom desfasura analiza ptr a obtine raspunsul cel mai pertinent la intrebarea cercetarii

  • agerea modului de analiza ptr a asigura verificarea ipotezei

  • este o etapa importanta ptr in functie de aceasta decizie determinam ce observatie facem, ce tip de informatii vom culege si cum le vom trata

  • nu exista o tipologie unica comuna tuturor autorilor

Studiul de caz

  • mod de analiza foarte utilizat in stiintele sociale

  • se situeaza la nivelul cel mai concret al analizei

  • cercetatorul nu poate manipula variabilele ci numai sa observe interrelatiile posibile dintre variabile

  • este o strategie de cercetare empirica

  • in general ptr analiza unor realitati in care frontierele dintre fenomene si context nu sint chiar evidente si cind trebuie in general sa utilizam surse multiple de informatie

  • se inspira din observatiile clinice din medicina sau din psihologie

  • ca si aceastea, SC isi propune sa inteleaga o situatie singulara, cel mai adesea in vederea unei interventii posibile sau probabile, dupa schema diagnostic / tratament.

  • In general, in politicile publice, intr-o prima etapa a elaborarii acestora, un studiu de caz serveste ca baza de plecare

  • SC nu permite generalizari dar permite o analiza aprofundata a unui fenomen dat

  • Dupa natura informatiei disponibile – putem opta ptr SC unic sau studiu de cazuri multiple – in acest caz putind efectua o comparatie

Studiul de caz are avantajul unei mari flexibilitati in toate fazele realizarii sale, putind recurge la o panoplie larga de tratamente

  • exista astfel mai multe feluri de a intreprinde un studiu de caz

  • urmind gradul de abstractie, acestea sint :

Forma monografica

  • Este forma cea mai concreta si deci cea mai descriptiva de analiza

  • tipul monografic clasic convine cel mai bine modului idiografic in sensul stric.

  • cind am prezentat tipuri de analiza, am spus ca monografia surprinde singularitatea si multiplele fatete ale unei entitati sau ale unui fenomen bine localizat

  • Cind are ca obiect o entitate sociala monografia incearca sa surprinda particularitatile ei, fie ca e vorba de un oras, o regiune, un partid politic, o asociatie, o comunitate. Aceste analize sint exemple clasice de descriere.

Interpretare

  • Cind insa este vorba de studiul unui fenomen social bine definit, analiza se concentreaza asupra unei dimensiuni precise

  • De exemplu, analizele de antropologie sociala care sint centrate pe expresiile culturale ale unei colectivitati.

  • In acest caz, analistul angajeaza o interpretare mai construita in care structurile de semnificatie depasesc cu mult simpla descriere.

  • Facind deci apel la comprehensiune, la sensul atribuit lucrurilor si evenimentelor, acest tip de analiza este diferita de analiza explicativa.

Explicatia

  • Aceasta poate interveni intr-un studiu de caz sub imperativul interventiei sociale sau politice

  • Este cazul unei analize care-si propune sa corecteze si sa amelioreze o situatie, de exemplu reducerea somajului intr-o regiune, sau a fenomenului criminalitatii intr-un oras

  • In aceste cazuri, studiul se bazeaza pe o problematica cel putin implicita.

  • Observatia este ghidata de o interogatie analitica prealabila oricit de vaga este aceasta.

  • Ne gasim astfel la un nivel mai ridicat de generalizare : cazul trebuie sa fie abordat in functie de cunoasterea prealabila a fenomenului (somaj, criminalitate) inainte de a o aplica colectivitatii studiate.

Desi studiul de caz este utilizat cel mai adesea pentru analize prealabile unei interventii, ea poate de asemenea servi pentru amorsarea unei elaborari teoretice. In acest caz, analiza are o functie euristica, adica de descoperire de ipoteze care pot fi generalizate apoi la un ansamblu de cazuri analoge. In acest exemplu, studiul de caz este apreciat prin capacitatea sa de a suscita piste de reflectie capabile sa conduca apoi la reguli de regularitate. Cazul nu este decit un instrument analitic intr-un demers teoretic mai ambitios.

In acelasi sens, studiul de caz ofera posibilitatea verificarii de ipoteze in cazul in care repetarea metodei experimentale ar fi costisitoare. In timp ce stiintele exacte folosesc laboratorul pentru testarea de ipoteze si in general ele au posibilitatea de a relua experientele precedente, acest lucru nu este posibil in stiinta politica. Astfel, recurgerea la analiza unui caz se legitimeaza prin imposibilitatea practica de a proceda experimental. Recurenta relativ slaba a fenomenului (de exemplu votul), costurile aferente obliga un esantionaj care se reduce cel mai adesea la unitate.

  • Problema analistului este de a justifica alegerea cazului selectionat

  • El trebuie sa stabileasca in prealabil caracterul reprezentativ al exemplului ales pentru o clasa de cazuri

  • Cazul trebuie sa aiba o calitate demonstrativa

  • De exemplu, cind alegem studiul unei entitati (oras, tara) nu o facem la intimplare, sau pentru ca ne-am nascut in acel loc

  • Desi argumentul cunoasterii in profunzime este valabil, cazul identificat trebuie sa fie reprezenttaiv pentru un fenomen sau colectivitate. Alegerea orasului New Haven de catre Robert Dahl in lucrarea « Cine guverneaza ? » tine de aceasta logica de expunere : aceasta municipalitate ofera posibilitatea de a testa conceptia pluralista a democratiei americane (poliarhia) ca sursa de stabilitate.

  • De asemenea, in domeniul propriu stiintelor experientale, cazul poate fi utilizat ca mijloc de verificare empirica urmind logica du dublu versat, al cazului cel mai putin sau cel mai probabil.

  • Este aceiasi logica de demonstratie aplicata daca vrem sa confirmam sau sa infirmam o ipoteza. Pentru situatia in care vrem sa confirmam o presupunere, luam cazul cel mai putin probabil care se conformeaza ipotezei propuse.

  • Daca de exemplu vrem sa confirmam ipoteza conform careia sustinem ca studentii au invatat multe intr-un curs anumit, propunem verificarea cunostintelor celui mai jos clasat.

  • Este si exemplul tezei lui Durkheim asupra sinuciderii care este bazata pe un rationament analog : autorul alege ca obiect de observatie evenimentul care, in aparenta si conform simtului comun, raspunde unor consideratii exclusiv personale sau psihologice, pentru a pune in evidenta componentele lui sociale.

  • Dimpotriva, pentru a infirma o ipoteza, vom lua cazul cel mai probabil. Daca vrem sa demonstram ca elevii nu au invatat nimic in cadrul unui curs, vom verifica aceasta supozitie examinind elevul cel mai bine clasat.

  • Daca acesta face dovada ignorantei sale, putem presupune ca ceilalti stiu si mai putin.

  • Folosirea studiului de caz ca instrument analitic pentru infirmarea sau confirmarea de ipoteze depaseste ideea de caz propriu zis, asa cum este cazul analizei lui Durkheim : autorul observa sinuciderea ca fapt social, si nu sinuciderea intr-o tara anumita, sau sinuciderea unei persoane date.

Comparatia

  • Studiul de caz solicita adesea comparatia, care reprezinta o extindere a cazului insusi

  • De la un obiect particular, interogatia se extinde la cazuri asemenatoare in scopul unei mai bune cunoasteri a fenomenului in ansamblul sau.

  • Pentru a fi fecunda,comparatia implica o metoda. Astfel, ea se apropie mai mult de discursul nomotetic si deci se indeparteaza de analiza idiografica.

  • In general, discursul de tip idiografic nu dispare complet, acesta serveste ca suport, ca informatie de baza pentru analiza.

  • Recursul la comparatie se justifica, ca si pentru studiul de caz,i prin dificultatea, sau chiar imposibilitatea, unui esantionaj mai mare.

  • Scopul comparatiei este de a avea acces la un nivel de generalizare mai mare, deci la un nivel de abstractizare si de intelegere mai ridicat.

  • Ea functioneaza in doua registre : a) similarul, analogul, concomitentul si b) diferenta, contrariul.

  • In acest sens, comparatia este o strategie de cercetare.

  • Ca si pentru studiul de caz, o mare atentie trebuie acordata alegerii fenomenelor sau entitatilor care se compara.

  • Nu se compara orice si oricum.

  • Faptul ca cunoastem bine doua societati nu este suficient pentru incercarea de a le compara.

  • Comparatie trebuie justificata. Ea este o strategie de cercetare.

  • Comparatia implica cu necesitate si un decupaj bine circumscris

  • Importanta nivelul de observatie este hotaritor.

  • Nu poate exista o buna analiza fara o buna stapinire a nivelului de prelevare a datelor. In acest sens, exista mai multe traditii de cercetare :

  1. o prima traditie isi propune sa compare mari ansambluri sociale, sau fenomene si procese istorice.

  • Analiza opozitiilor intre modele de societate si traiectorii de dezvoltare face parte din aceasta scoala.

  • Problematica modernizarii care este centrata pe comparatia unor mari ansambluri in timp si spatiu furnizeaza exemple ilustrative pentru acest tip de comparatie.

  • La fel, analiza formelor si patternelor pe care capitalismul sau democratia le-au cunoscut in diferite epoci sau contexte specifice, ilustreaza acest model de analiza.

  • Sau comparatia intre administratii nationale

  1. Comparatia ca metoda nu necesita obligatoriu un exercitiu de asemenea amploare.

  • Ea poate viza anumite entitati politice (partide politice), birocratice sau categorii sociale (clase, elite) sau procese (luarea deciziei, comunicarea).

  • Cele mai interesant de analizat sint procesele (comparatie in timp) pentru ca acestea privilegiaza mai mult aspectul dinamic al actiunii sociale si mai putin natura entitatilor sociale care este mai statica (comparatie in spatiu).

  • Insa oricare ar fi obiectul analizei, comparatia se aplica atit observatiei intrasocietale cit si studiului care vizeaza mai multte societati.

Ideal-tip

  • Constituind o categorie aparte, ideal tipul are intentie analitica intelegerea inaintea explicarii.

  • Inacest caz trebuie chiar sa ezitam sa vorbim de demonstratie.

  • IT – este un artificiu analitic, construieste un profil ipotetic de intentii si actiuni plecind de la regularitati care se prezinta sub forma de roluri sociale : birocrat, politician.

  • Este o forma de inductie care se cristalizeaza in jurul unor valori a caror verificare nu trebuie facuta pentru ca este vorba de un caz idealizat, un caz despre care presupunem ca poate spune mai multe decit cazurile din realitate.

  • Astfel, ideal tipul se afla la intersectia cu deductia, dar cu multa precautie.

  • Ideal-tipul este o constructie teoretica, o tipificare a realitatii

  • Aceasta teoretizare-generalizare permite cercetatorului sa se degajeze de variatiile empirice, sa produca cazuri de speta.

  • Fiecare constituie ceea ce Weber numeste un ideal-tip. Un ideal-tip reprezinta o esenta.

« Obtinem un ideal-tip accentuind unilateral unul sau mai multe puncte de vedere si inlantuind o multitudine de fenomene izolate, difuze sau discrete, pe care le gasim fie in numar mare fie in numar mic, sau citeodata chiar de loc, pe care le ordonam in functie de punctele de vedere precedente alese in mod unilateral pentru a forma tabloul unei gindiri omogene » (Weber, Essais sur la théorie de la science, 1904, tradusa in franceza in 1965, Paris, Plon, p.181)

« Acelasi eveniment istoric poate de exemplu sa aiba, printr-unul din aspectele sale o structura « feudala », prin alta o structura « patrimoniala », prin altele « birocratica » sau prin altele « carismatica ». Daca vrem sa avem concepte univoce, sociologia este obligata sa elaboreze tipuri (ideale) « pure » ale fiecarui tip de structura care, pentru acest motiv, nu se prezinta in realitate sub aceasta forma pura, absolut ideala (…) dar numai pe baza acestei tip pur (ideal) este posibila o cazuistica in sociologie (Economie si societate, Paris, Plon, 1971, pag. 48-49)

  • ptr Weber, ca si ptr Marx (care a lucrat cu tipologii cind a analizat modurile de productie si de societati) IT este constructia abstracta a unui obiect

  • Weber a fost foarte explicit asupra faptului ca IT nu se regaseste nicaieri in realitate

  • Este un tip pur, obtinut de la idealizarea (exagerarea) trasaturilor fenomenului – in scop analitic

  • Aceasta exagerare permite cercetatorului sa distinga clar alte obiecte si apoi sa masoare distanta intre realitate si tipul pur

  • Ideal-tipul este un model pur care serveste ca etalon pentru evaluarea diferitelor forme ale realitatii observate.

  • Aceasta metoda este la baza lucrarilor sale

  • A analizat forme de dominatie – ele sint categorii analtice – in realitate dominatia este mixta – in sensul ca orice putere cuprinde aspecte rationale, traditionale sau carismatice

Putem construi un idela-tip si plecind de la un concept. Este metoda folosita de Weber in construirea unui cadru general de analiza a actiunii. El a propus patru tipuri de activitate sociala. Aceste activitati ideal-tipice sint activitatea traditionala, afectiva, rationala in functie de valori si cea rationala functie de finalitati

– demersul ideal-tipic poate fi aplicat la o multitudine de fenomene

Tipologii (clasificari)

  • Comparatia conduce in mode natural la stabilirea, sub forma de inductie, la tipologii capabile sa puna in evidenta nuante care altfel nu ar fi sesizabile la o prima vedere.

  • Acest demers este profund specific istoriei umane – cele referitoare la obiecte din natura sau ale istoriei –

  • Demersul tipologic stiintific este influentat de biologia secolului 19 cind Darwin a inventariat diferitele specii vii intr-un numar limitat de categorii

  • In stiintele sociale – regasim acelasi demers

  • Construirea unor categorii implica o reducere pe baza de criterii precise

  • A clasifica inseamna sa ordonam in clase – sa stabilim ce este la fel si ce nu este (ce este diferit)

  • Clasele regrupeaza elemente care nu au o identitate reala ci sint asemenatoare (deci ni identitate ci similaritate)

  • Obiectele care apartin aceleasi clase sint mai asemanetoare intre ele – avind in vedere criteriul de clasare – decit obiectele care apartin altei clase

  • Tipologia consta deci in a distribui un ansamblu de fenomene in tipuri sau clase

  • Este o operatie de reducere sau sistematizare

  • Tipologiile pot fi simple sau complexe dupa numarul de criterii (dimensiuni sau variabile)

  • Cele mei simple tipologii sint unidimensionale – un singur criteriu – tipologia lui Marx – a modurilor de productie (criteriu – forma de proprietate)

  • Alte tipologii sint bi- sau pluridimensionale

  • Ex – tipologia lui Aristotel – 2 categorii dupa 2 criterii : numar de guvernanti si obiectivele guvernarii

Ex de tipologii ale democratiei si autoritarismului – dupa crietriul existentei alegerilor

  • democratie – bazata pe alegeri

  • semi-democratie – alegeri dar netransparente

  • autoritarism – absenta de alegeri

Alt exemplu – tipologie a regimurilor democratice dupa metoda de desemnare a sefului executivului

  • regim prezidential – presedinte ales prin sufragiu universal

  • regim parlamentar – prim ministru desemnat de majoritatea parlamentara

  • regim mixt – presedinte ales prin sufragiu universal si prim ministru desemnat de majoritatea parlamentara cu care imparte puterea

Atentie la realizarea tipologiilor

  • demersul tipologic este mult mai complicat decit pare la prima vedere

  • primul pericol – Bourdieu : « iluzia cunoasterii imediate » – clasificari ale “sensului comun” = consta in a realiza tipologii dupa eticheta

  • ex – sa clasificam partidele dupa nume sau eticheta cu care se prezinta ele insele – de exemplu cele 8 familii de partide din parlamentul european – trebuie sa analizam fiecare grup ca sa evaluam principiile si ideile care leaga partidele din fiecare grup (foarte eterogene) –

  • la fel, clasificam partidele occidentale in urmatoarele categorii : extrema dreapta, conservatori, agrarieni, liberali, democrat-crestini, ecologisti, socialisti, comunisti – nu rezista la analiza : multe partide nu sint comuniste, agrariene, democrat-crestine decit cu numele

  • deci trebuie sa mergem dincolo de etichete si iluzia simtului comun ptr a gasi criterii de clasificare

  • de ex- putem sa facem distinctie intre partide ale statu quo-ului (partide rurale, cele apropiate de biserica) si cele care sprijina schimbarea (progresiste)

  • important este ca tipologia (clasele) sa fie mutual exclusive – un fenomen sa nu se regaseasca in mai multe categorii

Clasificarea ideal-tipica

  • Weber a utilizat demersul ideal-tipic pentru a defini cele 3 tipuri ideale de dominatie legitimata

  • Nu numai ca nici un regim politic real nu corespunde perfect tipului traditional, carismatic sau legal-rational asa cum autorul le-a definit, dar mai mult, fiecare regim prezinta putin din cele trei caracteristici

  • Putem folosi astfel demersul ideal-tipic daca plecam de la dominatia traditionala si apoi sa observam regimuri politice concrete de acest tip (Marea Britanie, Arabia Saudita) care sint monarhii (deci autoritate traditionala)

  • Regina Elisabeta II este o autoritate traditionala in virtutea regulilor de succesiune la tron bazata pe ideea de descendenta, dar regatul ei se bazeaza pe un dispozitiv juridic si legal foarte institutionalizat

  • Prin comparatie, Arabia saudita este un regat in care exista de asemenea legi, dar amploarea puterilor traditionale ale familiei regale si autoritatea exersata asupra societatii sint dominante in raport cu dimenisunea legala – acest tip de putere este mai apropape de tipul de dominatie traditionala si are putine elemente de dominatie carismatica

  • Deci, prin metoda ideal-tipica putem compara si putem conchide ca Marea Britanie, desi este o monarhie, este apropiata de dominatia legal-rationala si indepartata de idel-tipul de dominatie traditionala

Tipuri de comparatie

– exista 4 strategii ptr a realiza o analiza comparative

  1. studiu de caz in perspective comparata – la prima vedere pare o contradictie.

  • cum poate un studiu de caz sa produca o analiza comprativa ?

  • de ex – o monografie poate fi inclusa impreuna cu alte analize ale unei problematici comune

  1. comparatia binara

  • avem 2 cazuri – care in general prezinta analogii fundamentale – chiar daca scopul analizei este de a pune in evidenta diferente din mai multe puncte de vedere

  • ex – o comparatie a reformelor economice din 2 tari ex-comuniste – asemenari din punct de vedere a naturii economiilor ce trebuie reformate

  • numarul redus de cazuri – permite atit analiza in detaliu a fiecarui caz cit si comparatia

  • apropape orice obiect se preteaza la aceasta strategie – ex : regimurile de sanatate din Romania si Polonia ; tranzitia democratica in Ungaria si Romania ; reforma protectiei sociale sub guvernarea neo-liberala in SUA si Marea Britanie

  1. comparatia intre tari (relativ) analoge

  • e apropiata de comparatia binara – dar mai multe cazuri care au numeroase similitudini care permit comparatia

  • ex – comparatie intre tari industrializate, intre tari din Lumea a 3a, intre tari cu regim prezidential etc

  • ex : comparatie a arnajamentelor institutionale, a traiectoriilor istorice

  • ex : analiza Antonia Maioni – incearca sa explice de ce 2 tari foarte asemenatoare, Canada si SUA, au facut alegeri diferite in materie de regimuri de sanatate –

  1. comparatie intre tari contrastate

  • o comparatie contrastanta trebuie sa indeplineasca 2 conditii

  • sa se aleaga 2 tari care au maximum de contraste si aceste contraste sa fie pertinente

  • la fel, fiecare tara sa fie reprezentativa ptr un gen, o clasa, o categorie conceptualizata

  • ex : autoritarism moderat si autoritarism dur – compratie contrastant aca modalitati de putere in diferite tari

Inductia

Mult mai consistenta decit studiul de caz si simpla comparatie, punerea in relatie de date prelevate sistematic in functie de o ordine de fenomene conduce la inductia propriu zisa. Aceasta permite generalizarea plecind de la esantioane considerate reprezentative pentru un tip de populatie. Inductia nu permite, in sine, explicatia, dar stabileste un raport mai mult sau mai putin constant intre date. Studiile electorale se preteaza acestui tip de analiza. De exemplu, observam ca participarea la alegeri este in general mai slaba decit media la alegatorii mai tineri. Aceste constatari conduc, atunci cind sint le consideram demne de interes, la ipoteze pentru a le sesiza ratiunea. De la constatare incercam sa trecem la cauza si chiar la explicatie.

Metoda experimentala

  • Anumite metode tin in mod imperios de demonstratie et in acest caz ele fac parte din discursul nometetic, cel care vizeza explicatia, adica stabilirea de reguli sau legi

  • Aceste metode sint utilizate ca instrumente de verificare a unor ipoteze formulate clar in termeni de variabile independente si dependente

  • Folosita in mod curent in stiintele exacte, metoda experimentala permite, in laborator, sa variem un factor mentinind ceilalti constanti.

  • Ea convine perfect modului ipotetic-deductiv

  • Totusi, demonstatia poate fi mai putin ambitioasa, asa cum este cazul in stiintele sociale, punind in evidenta probabilitati puternice inregistrate pe teren

  • In acest caz, aceste probabilitati exprima tendinte grele care raspund explicatiilor furnizate prin teorie.

Modul formal sau axiomatic

  • In sfirsit, modul de deductie de tip formal, sau axiomatic, utilizat in microeconomie sau in teoria jocurilor, nu cere nici o verificare emiprica

  • Il presupunem ca isi ajunge sie insusi, cu conditia ca postulatele de rationalitate ale acorului sinr acceptate inca de la inceput

  • Demonstratia, condusa sub forma unei teoreme, trebuia sa aiba adeziunea cititorului, sara sa faca apel la metoda experimentala.

Xxx

Nimic nu interzice ca in cursul unei studiu sa recurgem la diferite moduri de analiza. Asa cum am mentionat, inductia si deductia sint perfect compatibile. Aceste moduri de analiza, de la studiul de caz la verificarea empirica de ipoteze, trebuie totusi sa faca corp comun cu tipurile de analiza care le convin si cu decupajele care le sint compatibile.De asemenea, trebuie sa existe concordanta intre modul de analiza si tehnica de observatie retinuta, fie ca e vorba de cercetare documentara, sondaj, interviu, analiza de continut, observatia directa etc. Nici o tehnica nu are valoare in sine. Ea este un instrument analitic si deci este logic sa ne intrebam de fiecare data asupra compatibilitatii lui cu rationamentul de amsamblu. Un model formal nu poate fi verificat printr-un sondaj. In schimb, sondajul poate servi pentru verificarea unei ipoteze cint priveste atitudinea electorilor

Xxx

  • nu putem stabili o ierarhie a diferitelor strategii de verificare

  • nici una nu este in ea insasi mai buna sau mai rea decit alta din punct de vedere al cercetarii si cunoasterii stiintifice

  • fiecare poate fi utilizata ptr analize exploratorii, descriptive sau explicative

  • natura subiectului si felul in care formulam problema de cercetare determina strategia de verificare sau modul de expunere

  • o anumita strategie poate sa convina perfect unui tip de analiza, dar sa nu fie inoperanta sau ne-pertinenta pentru un altul

  • trebuie mereu sa ne reamintim ca nu strategia sau tehnica determina problema ci ca natura problemei impune strategia si determina tactica pe care o vom utiliza

Precizarea si justificarea strategiei de verificare

  • nu ajunge sa determinam strategia de verificare, dar si sa precizam si sa-i justificam parametrii

  • nici din acest punct de vedere nu exista regula precisa de respectat, dar in general, trebuie sa precizam si sa justificam perioada de timp la care se refera analiza

  • aceasta are incidenta directa asupra timpului consacrat cercetarii si resurselor ce vor fi alocate

  • de asemenea, trebuie justificata unitatea de analiza poate fi nivel federal, provincial, municipal, al unui actor (grup, individ) sau al unui domeniu functional (sanatate, cultura, educatie)

  • in sfirsit, se mai pot preciza orice condideratii aditionale apreciate ca fiind necesare pentru ca sensul si semnificatia strategiei aplicate sa fie intelese

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web