Prin structura unui cuvânt înţelegem părţile lui constitutive şi relaţiile dintre ele.
În funcţie de nivelul la care se face analiza cuvântului, deosebim mai multe tipuri de structuri:
- fonologică;
- morfologică;
- lexico-semantică;
- sintactică.
Sintagma “structură morfologică” are două accepţiuni:
- una generoasă, în concordanţă cu sensul etimologic al termenului morfologie, potrivit căreia structură morfologică înseamnă totalitatea elementelor lexicale( rădăcină + afixe derivative: sufixe şi / sau prefixe) + gramaticale( afixe flexionare: sufixe şi desinenţe);
- alta restrânsă, restrictivă, actuală, potrivit căreia structură morfologică înseamnă rădăcină + afixe, exclusiv gramaticale (cu relaţiile dintre ele).[1]
Pentru a defini şi descrie “segmentarea morfematică”, necesară în analizele
morfematice, trebuie mai întâi a înţelege conceptul de “morfem”.
[1] Este o accepţiune reţinută aici.
