Structura socială a coloniei de albine şi deranjarea ei

in Agronomie

Conform definiţiei uzuale, o colonie de albine se compune din matcă, un număr variabil de lucrătoare (şi în anumite perioade ale sezonului — un număr esenţial mai redus de trântori), puiet în diferite stadii (tot în funcţie de sezon), şi faguri cu rezervele din ei. Dar aceasta este o descriere foarte superficială, care cuprinde numai aspectele aparente. Prin structura ei internă, colonia este o formaţiune foarte complexă, care în ciuda tuturor strădaniilor scapă încă şi astăzi în unele privinţe înţelegerii noastre. Esenţiale pentru examinările noastre sunt relaţiile multiple ale lucrătoarelor între ele şi ale lor cu puietul şi cu matca. Totul începe cu faptul că o colonie de albine „normală” conţine lucrătoare de toate vârstele, care îndeplinesc anumite sarcini, corespunzător vârstei lor. Dar organizarea nu se bazează pe nişte trepte rigide în dezvoltarea indivizilor, ci mai ales pe principiul „cererii şi ofertei”. Funcţii prevăzute fiziologic pentru o anumită (treaptă de) vârstă pot fi amânate temporar în anumite limite sau chiar suprimate, aşa încât se obţine o mare plasticitate, corespunzătoare cerinţelor.

Fig. 1 — Fragmente ale glandelor de lăptişor ale lucrătoarelor; 2 — albină proaspăt eclozionată (nedezvoltată) ; 3 — albină doică de 8 zile (complet dezvoltată) ; 4 — albind  culegătoare  (atrofiată).[1]

1

Prin transmiterea hranei de la albină la albină se formează o circulaţie alimentară şi în ultima instanţă un metabolism global al coloniei de albine, în care este inclus şi puietul. În primele zile de viaţă, după ce a consumat cantităţi mai mari de polen, albina tânără îşi formează glandele faringiene şi corpul adipos. Când este doică, ea predă larvelor aceste rezerve de proteină prin lăptişor şi datorită acestui fapt va fi numai apoi, pentru scurtă durată, albină de zbor (MAURIZIO, 1954). Pregătind celulele de puiet, cedând puietului hrană şi căldură şi hrănind matca, lucrătoarele sunt factorul din colonia de albine care determină desfăşurarea evenimentelor.

Relaţiile dintre lucrătoare şi matcă sunt de o importanţă determinantă pentru succedarea funcţiilor în cadrul coloniei. Lucrătoarele sunt acelea care dirijează şi îndeplinesc funcţiile vitale prin:

  • curăţirea unor suprafeţe de fagure disponibile;
  • reducerea suprafeţei de puiet prin reducerea cantităţii de lăptişor de matcă sau prin îndepărtarea unei părţi din ouă şi larve;
  • hotărârea cantităţii de puiet de trântor şi cea de creştere a unor mătci tinere;
  • intensitatea activităţii de cules.

Fig. 2 — Multe albine părăsesc colonia lor după moartea mătcii şi se duc la cea vecină cu matcă („dezertare”).

2

Dacă lucrătoarele deţin în mod direct funcţiile hotărâtoare din colonia de albine, matca exercită la rândul său o influenţă cel puţin tot atât de mare, dar nu direct — ci prin intermediul lucrătoarelor: numai în prezenţa mătcii lucrătoarele pot să-şi exercite funcţiile vizând colectivitatea. Matca este punctul de referinţă predominant, obligatoriu pentru îndeplinirea sarcinilor biologic necesare.

Într-o colonie orfană încetează activitatea de creştere, scade randamentul de cules şi dispoziţia de apărare precum şi coeziunea coloniei. Fenomenele care apar după pierderea mătcii, deci într-o colonie recent orfanizată au, de aceea, un caracter aproape dramatic.

2.1. Neliniştea

În primul rând, la aproximativ ½ – 1 oră după îndepărtarea mătcii apare neliniştea — o schimbare vizibilă cunoscută tuturor apicultorilor în comportamentul colectivităţilor de albine; de multe ori ea, este însoţită de un bâzâit distinct. Odată cu instalarea neliniştii încetează activitatea de clădit şi odată cu scăderea activităţii de zbor scade şi randamentul activităţii de cules.

Această slăbire a coeziunii coloniei se exteriorizează prin faptul că albinele sunt gata să părăsească stupul; lucru foarte vizibil în stupinele pavilionare în care stupii sunt astfel instalaţi încât se ating. Aici se pot observa deseori şiruri întregi de albine ventilatoare, cu glanda lui Nassonov descoperită, care îşi părăsesc colonia şi emigrează la vecina care are matcă.

2.2. Producerea de botce

Fig.   3  —   Transformarea  unei  celule  de lucrătoare în botcă.

3

La câteva ore după îndepărtarea mătcii unele celule cu puiet tânăr de lucrătoare sunt deja aprovizionate mai abundent cu lăptişor. După 24 de ore larvele din acestea înoată într-un lac de lăptişor, iar celulele respective devin botce. Aceste schimbări sunt şi mai vizibile după 2—3 zile, de aceea se aşteaptă cu verificarea prezenţei mătci până în ziua a treia după introducerea fagurilor de puiet. Numărul de botce construite de un anumit număr de albine este o unitate de măsură corectă pentru cantitatea de lăptişor de matcă disponibil (Butler, 1960). (Fig. 3 şi 4[1]).

Fig. 5  — Pontă  de albine lucrătoare:  mai multe ouă într-o celulă, ouă parţial  uscate parţial fixate de peretele celulei.

4

2.3. Dezvoltarea ovarelor la lucrătoare

La 3—4 zile după îndepărtarea mătcii, în tuburile ovariene ale unui număr de lucrătoare apar deja semne vizibile ale dezvoltării ovarelor (PAIN 1954 ; VELTHUIS 1970a). După 10 zile există chiar ouă complet dezvoltate. După 30 zile se depun primele ouă, în cazul raselor europene (la alte rase, mult mai repede).

Odată cu scăderea cantităţii de puiet necăpăcit are loc o acumulare de substanţe de rezervă în glandele faringiene respectiv, în corpul gras, asemănător cu cazul albinelor care iernează (vezi Cap. IV). Prezenţa puietului necăpăcit inhibă însă dezvoltarea ovarelor, chiar şi în cazul coloniilor orfane (HESS 1942 MOSSMICHLER 1952; MAURIZIO 1954). Acest efect de inhibare a puietului necăpăcit este de multe ori mai puternic decât cel al mătcii (JAY 1970; KROPACOVA şi HASLBACHOVA, 1971).

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play