Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Subiecte cheie in cooperarea dintre NATO si UE

in Extern

Dupa largirea Uniunii Europene in 2004 (si proxima aderare a Romaniei si Bulgariei), trei sferturi din membrii sai vor fi membri NATO. La aceasta se adauga interesul crescand al Uniunii pentru aparare si securitate, astfel incat activitatile militare ale celor doua organizatii capata dimensiuni globale din ce in ce mai largi si interese care se intrepatrund.

In contextul punctelor de vedere diferite intre organizatii si membrii acestora, relatia intre cele doua este puternic influentata politic. Parteneriatul strategic intre NATO si Uniunea Europeana, consimtit de acordurile Berlin Plus, are ca scop prevenirea si rezolvarea crizelor in Europa. Acordurile Berlin Plus reglementeaza cooperarea intre cele doua organizatii in domeniul managementului crizei, o parte importanta a acestui parteneriat care presupune dezvoltarea bilaterala a capacitatilor militare.

Colaborarea dintre NATO si UE a inceput la intalnirea ministrilor de externe ai tarilor membre NATO de la Berlin, cand s-a luat decizia de a pune la dispozitia Uniunii Europene Vestice a resurselor NATO referitoare la managementul crizelor, intr-o perioada in care UE nu avea inca o strategie de securitate bine pusa la punct.

Principiile acestui prim acord includeau:

  • Asigurarea accesului UE la tehnologia de planificare strategica a NATO
  • Punerea la dispozitia UE a patrimoniului de interventie al NATO
  • Posibilitatea ca UE sa poata folosi baza de comanda europeana a NATO pentru propriile actiuni
  • Ajustarea la sistemul de aparare al NATO, astfel incat fortele sa pota fi folosite si pentru operatiuni ale Uniunii

Integrarea statelor membre ale NATO care nu erau membre UE la aceea vreme s-a realizat in iunie 2000, cand in urma ingrijorarii Turciei si Statelor Unite, s-au creat mecanisme care sa permita accesul statelor ne-membre UE la operatiunile conduse de Uniune.

Acordurile Berlin Plus au fost negociate in urma declaratiei comune a NATO si UE privind Politica Europeana de Securitate si Aparare care a reafirmat accesul UE la capacitatile de planificare ale NATO pentru operatiuni militare si a reafirmat principiile de baza ale parteneriatului strategic printre care „consultarea comuna” si „egalitatea si respectul reciproc pentru autonomia deciziile atat ale NATO cat si ale UE”.

Acese acorduri prevedeau si schimbul reciproc de informatii secrete, printr-un acord de securitate intre cele doua organizatii; punerea la dispozitia UE a patrimoniului NATO, cum ar fi unitati de comunicatii, sedii generale, pentru a servi gestionarii crizelor. De asemenea s-au pus la punct proceduri pentru monitorizarea, punerea la dispozitie, folosirea si predarea resurselor NATO si consultarea in contextul unor crize privind folosirea resurselor comune. S-a realizat incorporarea in cadrul sistemului de planificare strategica a apararii, pus la punct de NATO, a nevoilor si capacitatilor militare de care ar putea avea nevoie fortele UE in cazu unor operatiuniconduse de aceasta.

Acest cadru de cooperare pentru relatiile NATO-UE, a fost incheiat pe 17 martie 2003 de catre Secretarul General si Inalt Reprezentant UE pentru Politica Europeana de Securitate si Aparare, Javier Solana si Secretarul General NATO de la acea data, Lordul Robertson.

Cooperarea NATO-UE                               

In cadrul acordurilor Berlin-Plus

Datorita formalizarii aranjamentelor Berlin Plus, Uniunea Europeana a urmarit mai multe operatiuni de gestionare a crizelor, beneficiind de suportul Aliantei cum ar fi Operatiunea Concordia, in fosta Republica Iugoslava Macedonia prin care  Uniunea Europeana a preluat operatiunea anterioara a NATO, oferind suportul a 300 de soldati pentru a asigura siguranta observatorilor UE si OSCE care supravegheau implementarea acordului ce prevenea razboiul civil dintre slavi si albanezi. Misiunea a continuat ca o misiune de consultanta politieneasca a UE.

Acordurile dintre cele doua organizatii au dus la creearea la Napoli a unei structuri de comanda UE in cadrul comandamentului regional NATO. Deasemenea UE a continuat operatiunile de mentinere a pacii SFOR, conduse de NATO in Bosnia Hertegovina. Forta Uniunii a numarat 7000 de militari cu scopul de a implementa aspectele militare ale acordurilor de pace.

Inafara Berlin Plus

NATO si UE conlucreaza si in alte misiuni care nu tin de cadrul aranjamentelor de la Berlin.

Parteneriatul NATO-UE s-a materializsat si in vestul Sudanului, cand Uniunea Africana a cerut ajutorul logistic al celor doua organizatii pentru a-si extinde misiunile de mentinere a pacii si in regiunea Darfur, pentru a opri violentele din zona. Ambele organizatii au acceptat, UE a oferit asistenta pentru planificarea actiunilor militare si a sprijinit actiunile politienesti civile. In acelasi timp, NATO a asigurat tandportul aerian pentru trupelei Uniunii Africane in operatiuni strategice.

Atat NATO cat si Uniunea Europeana isi aduc aportul la imbunatatirea sigurantei si stabilitatii in Irak. Misiunea de instruire a NATO s-a ocupat de instruirea ofiterilor de securitate irakieni atat in tara cat si in strainatate, in timp ce programul „Just Lex” al Uniunii Europene a vizat intarirea sistemului de justitie prin instruirea a 770 de oficiali irakieni.

In iulie 2003, NATO si UE au cazut de acord asupra unei abordari comune in vestul Balcanilor. Aceasta politica include sectoare cheie ale cooperarii cum ar fi apararea, reforma securitatii si sistemului juridic. Cele doua organizatii cauta sa puna accentul pe o viziune comuna pentru a aduce stabilitate in regiune.

2

Cooperarea NATO-UE la Bruxelles          

Cele doua organizatii se intalnesc la nivel de ministri de externe de doua ori pe an; la nivel de ambasadori (Consiliul Nord Atlantic si omologul sau, Comisia de Securitate) de cel putin trei ori pe semestru si la nivel de Comisii Militare, de doua ori pe semestru. Comisiile se intalnesc in mod regulat iar angajatii interactioneaza in operatiuni de rutina.

Pe baza unui document aprobat de Consiliul Europei in decembrie 2003 intitulat „Apararea Europeana : Consultarile NATO-UE planificare si operatii”, Uniunea Europeana a infiintat o celula in cadrul Cartierului General al Fortelor Aliate pentru Europa SHAPE iar NATO a creat proceduri permanente de legatura cu fortele amrmate ale UE. Se doreste astfel realizarea unei cooperari la nivel operational.

NATO si UE isi coordoneaza resursele pentru a asigura o colaborare coerenta, transparenta si care sa fie benefica pentru amandoua organizatiile. Se incearca, deasemenea, intregirea resurselor proprii prin folosirea resurselor partenerului. Cooperarea se realizeaza in domeniile: apararii impotriva atacurilor nucleare, biologice si cu arme chimice, asistenta medicala, tehnologie aviatica in special vehicule aeriene conduse de roboti, logistica si realimentarea in zbor.

Cele doua organizatii au facut schimb de informatii in lupta contraterorismului si a proliferarii armelor de distrugere in masa si au cooperat in situatii de urgenta. Un pas important l-a constituit infiintarea Agentiei Europene pentru Aparare care are ca scop dezvoltarea Politicii Europene de de Securitate si Aparare, a cooperarii in domeniul inarmarii, cercetare si tehnologii si deschiderea unei piete europene a armamentului. Infiinatarea agentiei a fost considerat un pas important in relatia NATO-UE, NATO fiind un important colaborator pentru agentie.

Din punct de vedere operational este important sa se realizeze o impartire a sarcinilor pentru a inlatura redundanta si a nu se trimite un mesaj confuz. Cine ce face a fost o problema majora in timpul dezbaterilor intre NATO si UE pentru inceperea operatiunii Althea in Bosnia, pe lânga cartierul general NATO de la Sarajevo. Un proces politic complex a fost si coordonarea operatiunilor din Darfur cand amandoua organizatiile au incercat sa se impuna ca sursa a securitatii.

O alta controversa a constituit-o crearea decatre Uniunea Europeana a Grupurilor de Lupta (Battle Groups, BG), structura similara Fortei de Raspuns NATO (NATO Response Force, NRF).

Grupurile de lupta sunt formate din grupuri bine pregatite de dimensiunea unui batalio, 1500 de soldati fiecare. Acestea sunt gata de lupta 15 zile si sunt pregatite sa ramana pe teren timp de 30 de zile in mod independent. Scopul acestor grupuri este de efectua misiuni in zone de criza indepartate, dar nu numai, sub patronajul ONU si de a lupta in misiuni in zone extrem de ostile.

Pe de alta parte forta de raspuns NATO o sa devina complet operationala in octombrie 2006 si o sa numere un efectiv de 21000 de trupe, care pot fi gata de lupta intre 5 si 30 de zile, avand un echipament foarte performant in special pentru lupta impotriva armelor de distrugere in masa. Misiuni posibile sunt cele de salvare, de evacuare, participarea non combatanta in crize umanitare, operatiuni de mentinere a pacii, contraterorism.

Controversa a aparut din aceea ca fortele celor doua organizatii provin aproape majoritar din aceleasi state. Din aceasta cauza este din ce in ce mai dificil ca aceste structuri sa aiba in continuare actiuni coerente si complementare fara sa intervina una in functionarea celeilalte. Este nevoie de implementarea unor mecanisme de folosire a trupelor prin rotatie.

Un alt subiect de ingrijorare este reprezentat de situatia Turciei. Aceasta problema impiedica o comunicare adecvata intre cele dou organizatii, chiar si dupa adoptarea aranjamentelor de la Berlin. Din aceasta cauza, discutiile strategice intre NATO si UE nu au depasit faza cooperarii in situatii de criza. In miezul problemei se afla refuzul Turciei de a largii domeniile de cooperare, pe motiv ca doua dintre statele membre ale UE, Cipri su Malta, nu au o intelegere de securitate cu NATO. Uniunea Europeana la randul ei refuza sa accepte cererea Turciei de a exclude aceste tari din discutiile strategice ale celor doua organizatii.

Aceasta situatie duce la lipsa din discutiile NATO-UE a unor subiecte fierbinti, cum ar fi terorismul sau situatia din Darfur. Problema este departe de a fi rezolvata cat timp Cipru ramane o insula impartita, Turcia controland partea de Nord.

O problema cheie o constituie si infiintarea structurii de planificare a operatiunilor din cadrul UE. Aceasta, o structura combinata civila si militara a iscat dispute de ambele parti ale Atlanticului astfel incat intelegerea la care s-a ajuns a fost una de compromis care nu a satisfacut pe deplin ambele parti. Controversa a pornit in aprilie 2003, in mijlocul razboiului din Irak, cand Luxemburg, Belgia, Franta si Germania au cerut crearea la Bruxelles a unui cartier general independent al UE. Propunerea a fost numita de ambasadorul SUA la NATO ca fiind cea mai mare amenintare la adresa NATO iar Marea Britanie a declarat ca ar submina intereselor NATO. Intelegerea la care s-a ajuns stipuleaza ca aceasta structura UE va fi folosita doar atunci si acolo unde NATO ca un intreg nu este implicata si doar dupa ce nici un stat membru UE nu s-a oferit pentru organizarea operatiunilor.

Statele membre UE au declarat ca intentioneaza sa evite redundanta cu structurile NATO, dar acest lucru nu inseamna crearea unei armate UE. Uniunea Europeana a decis crearea unor structuri militare cum ar fi Comitetul militar si un stat major care au menirea de a asigura suportul politic al deciziilor si de a realiza conducerea strategica a operatiunilor UE. Deasemenea, Uniunea a pus la punct protocoale pentru consultarea si cooperarea cu tarile europene ale NATO care nu sunt membre ale Uniunii pe probleme de siguranta si aparare si in cazul situatiilor de criza.

1

Dialogul dintre NATO si UE

Deschiderea catre o forta europeana s-a realizat o data cu summitul franco-britanic de la St Malo din decembrie 1998. Atunci s-a stabilit ca Uniunea Europeana trebuie sa aiba capacitatea de a actiona independent si autonom avand o forta militara credibila si posibilitatea de a folosi aceasta forta daca este cazul si exista vointa da a face acest lucru, cu scopul de a raspunde crizelor internationale. Rezultatul summitului a fost o declaratie comuna care a subliniat hotararea Uniunii de a pune in practica aceste obiective si a reprezentat o schimbare de opinie pentru Marea Britanie, deschizand drumul pentru adoptarea unor masuri practice.

Aceasta noua politica a deschis drumul altor proiecte cae au reprezentat un progres considerabil. Astfel, dupa tratatul de la Amsterdam de la 1 mai 1999, Consiliul Europei a dat posibilitatea Uniunii Europene de a implementa o politica de securitate comuna, asumand rolul detinut pana atunci de Uniunea Europei de Vest. Astfel, NATO a continuat sa lucreze cu vechile structuri pentru a implementa noile obiective si a usura cooperarea in cazul unor situatii de criza, folosind resursele si aptitudinile NATO.

Deasemena s-a pus accentul pe schimbul de informatii si pe facilitarea folosirii comune a resurselor prin punerea in practica a unor proceduri de evaluare si testare si realizarea de exercitii comune.  In perioada de tranzitie catre asumarea totala a politicii de aparare de catre UE, s-au mentinut doar procedurile esentiale dialogului cu NATO si facilitarii procesului de predare a responsabilitatilor.

Relatia dintre NATO si UE a capatat noi dimensiuni, reflectand dinamica interna a fiecarei organizatii (primirea ed noi membri fiind un factor important). Intalnirea Consiliului Europei la Helsinki in decembrie 1999 a stabilit scopurile pe care statele memebre trebuiau sa le atinga din punct de vedere militar si in privinta gestionarii crizelor. Scopul major a fost ca pana in 2003, UE sa detina si sa sustina, pentru o perioada de cel putin un an forte militare de pana la 60000 de trupe, capabile sa efectueze diverse operatiuni.  Aceste operatiuni includ : misiuni umanitare si de salvare, operatiuni de mentinere a pacii, sarcini de lupta in situatii de criza. Rolul trupelor fiind de a lua parte la operatiuni ale UE acolo unde NATO nu este implicata si aplicand hotararea UE de a adopta o politica de securitate comuna. Scopul, cum am mai spus nu este acela de a crea structuri paralele NATO sau crearea unei armate UE.

Dialogul intre Alianta si Uniunea Europeana s-a intensificat, in special datorita reuniunilor Consiliului Europei si al Consiliului Nord Atlantic care au intarit pe rand hotararea celor doua organizatii de a crea un parteneriat strategic. S-a stabilit ca axele de cooperare si consultare vor fi chestiunile de interes comun legate de securitate, aparare si gestionarea situatiilor de criza pentru a da cel mai potrivit raspuns militar.

Prin schimburi de scrisori intre Secretarul General NATO si UE, in ianuarie 2001, s-au stabilit intalniri regulate la nivel ministeria si de ambasadori si s-a decis ca intalnirile in situatii de criza sa fie mai dese pentru a se lua decizii de urgenta. Prima intalnire intre ministrii de externe a avut loc in mai 2001 la Budapesta iar in luna iulie a aceluias an, Secretarul General al NATO a fost invitat sa vorbeasca Consiliului UE despre politica Aliantei.

Deasemenea s-au organizat si intalniri de lucru intra pentru a discuta probleme de securitate cum ar fi procedurile pentru schimbul informatiilor secrete, moduri de acces ale UE la capabilitatile NATO, scopuri de atins si mijloacele cu care se pot atinge acestea, probleme legate de sistemul de planificare al apararii.

In iulie 2000, s-au pus bazele unei intelegeri de securitate vizand schimbul de informatii secrete, urmand ca treptat sa se realizeze un protocol comun intre NATO si UE. In acelasi an, expertii NATO au inceput sa ofere suport militar si tehnic omologilor din Uniunea Europeana pentru a se realiza un catalog de forte si capabilitati necesare indeplinirii telurilor majore ale UE. S-a incercat deasemenea si identificare resurselor strategice ale Uniunii si a optiunilor de comanda pentru a se realiza adaptarea aestora la cele ale aliantei realizandu-se in final un plan comun de actiune in timp de criza.

Cooperarea intre cele doua organizatii se desfasoara pe mai multe planuri si in mai multe domenii esentiale. Contactul direct a crescut in urma evenimentelor de la 11 septembrie, Secretarul General NATO a fost prezent la intalnirea Consiliului UE organizata  pentru a analiza situatia  internationala ca urmare a atentatelor, a doua zi dupa producerea evenimentelor.

Cooperarea a fost benefica si situatiei din Fosta republica Iugoslava Macedonia. NATO asigura securitatea observatorilor UE si OSCE si se realizeaza contacte permanente intre aceste organizatii pentru a oferi sprijin international politicilor si reformelor din tara.

Situatia din Balcani este o problema aflata mereu in discutia dintra NATO si UE, politica celor doua este mereu adusa in discutie si hotararea de cooperare este reafirmata cu fiecare ocazie.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Extern

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web