Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Sursele frazeologiei româneşti

in Limba romana

2011_08_01_86491742_rsz

Frazeologia românească modernă poate fi explicată, în cea mai mare măsură, prin calcuri şi împrumuturi din limba franceză. Aceasta nu înseamnă că în lucrările de specialitate a fost subapreciată capacitatea creatoare a limbii române. Din punct de vedere cantitativ, frazeologismele de origine străină sunt superioare creaţiilor româneşti, însă sub raport calitativ, o serie de unităţi frazeologice formate în interiorul limbii române prezintă o importanţă mai mare şi au o expresivitate mult mai accentuată decât cele care au origine externă. Nu este însă foarte uşor să facem distincţie între ceea ce a apărut pe tern românesc în mod independent de alte limbi şi ceea ce este împrumutat sau imitat după modele străine.

Locuţiuni precum a-şi aduce aminte, a băga de seamă, a trage pe sfoară, a bate apa în piuă, a umbla cu ocaua mică, a se strânge funia la par sunt formate pe teren românesc, ele fiind puse în legătură cu variate domenii de activitate: agricultură, păstorit, comerţ etc. Alte unităţi frazeologice au la bază o metaforă (cultă sau populară): aurul negru (cărbunele şi petrolul ca sursă de energie), brâul cerului (curcubeul), ferestrele sufletului (ochii), corabia deşertului (cămila), poalele muntelui (baza muntelui).

Dacă, într-un anumit context, se acordă sens figurat unei îmbinări lexicale libere, ea poate deveni, prin repetare, unitate frazeologică. Astfel, dacă spunem despre cineva că se spală cu apă de ploaie sau că apa de ploaie nu este bună de băut, suntem în sfera asociaţiilor libere de cuvinte. Când spunem însă că un medicament este apă de ploaie, folosim aceeaşi îmbinare lexicală, însă ea are caracter frazeologic. În funcţie de context şi de prezenţa sau absenţa expresivităţii, au un dublu statut şi: a scăpa trenul, cusut cu aţă albă, bătut în cap etc. Alte exemple de îmbinări libere de cuvinte care au devenit unităţi frazeologice sunt: a da ortul popii, a da sfaturi, a da roade, a da (arama) pe faţă, a da zor etc.

Alături de unităţile frazeologice apărute prin sudarea unor îmbinări libere de cuvinte, există multe altele care se explică prin împrumuturi din alte limbi, în special din franceză. Uneori, împrumutul a vizat o întreagă familie frazeologică ai cărei membri sunt constituiţi, de obicei, dintr-un substantiv determinat şi un adjectiv determinativ: placă comemorativă, placă dentară, placă fotografică, placă turnantă, placă de fundaţie, placă de beton-armat, scleroză în plăci. Spre deosebire de cele care au fost perfect asimilate, există şi împrumuturi care au încă statutul unor „corpi străini”, numite franţuzisme frazeologice: à la légère, avant la lettre, comme ci comme ça, mise en scène, parti pris, tête à tête.

Dintre unităţile frazeologice de origine latină, împrumutate frecvent prin intermediul limbii franceze, amintim: ad litteram, alma mater, alter ego, curriculum vitae, de facto, de iure, deux ex machina, ex abrupto, ex cáthedra, grosso modo, in extenso, in extremis, magna cum laude, mea culpa, modus vivendi, nota bene, perpetuum mobile, persona non grata, rara avis, sine die, stricto sensu, sui generis etc. Destul de numeroase sunt şi frazeologismele de origine italiană, în special în domeniul muzicii, însă vom oferi alte exemple: commedia dell’arte, dolce far niente, fata morgana, în fine, în genere (cu elementul in românizat), medic primar, politică internă, salt mortal, tutti frutti etc.

În ultimele patru decenii, a crescut numărul frazeologismelor internaţionale de provenienţă engleză, însă ele au fost mai greu de asimilat din cauza aspectului lor fonetic. În schimb, ele au fost adeseori calchiate. Din secolul al XIX-lea, au rămas în limba română five o’clock şi high life. Mai recente sunt formaţii precum: all right, chewing gum, gentleman’s agreement, last but not least, fair play, living (room) sau stres emoţional, terapie ocupaţională, asistent medical, structura acestora din urmă schimbându-se în conformitate cu topica limbii române (substantiv + adjectiv).

O mare parte a frazeologismelor care provin din limbi străine au fost calchiate. În acest caz vorbim despre calc frazeologic. Calcurile frazeologice se clasifică în totale şi parţiale. Din prima categorie face parte, spre exemplu, carte de căpătâi care traduce ad litteram fr. livre de chevet. Tot din această categorie, amintim: cap pătrat < fr. tête carrée, piatră de încercare < fr. pierre de touche, însă piatră filosofală < fr. pierre philosophale reprezintă un calc parţial, deoarece numai prima parte a fost tradusă, ce a de-a doua fiind împrumutată. Diferenţa total/ parţial nu este atât de interesantă în cazul frazeologismelor, astfel încât vom cita alte exemple de calcuri din franceză, care au valoare substantivală: apă oxigenată, boltă cerească, cal de bătaie, calea lactee, diabet zaharat, duş scoţian, fiu natural, focar de infecţie, grădină zoologică, ipoteză de lucru, încălzire centrală, lună de miere, materie cenuşie, ochi magic, proiect de lege, puncte de suspensie, rădăcină pătrată, stare de asediu, şarpe cu clopoţei, şarpe cu ochelari, umor negru.

O altă categorie de frazeologisme explicabile prin franceză o constituie locuţiunile şi expresiile cu valoare verbală: a arunca mănuşa cuiva, a avea nervi de oţel, a bate în retragere, a cădea de acord, a câştiga teren, a se culca (odată) cu găinile, a-şi da aere, a da satisfacţie, a duce o viaţă de câine, a face escală, a face faţă, a-şi face sânge rău, a fi în elementul său, a lupta contra morilor de vânt, a plăti cu aceeaşi monedă, a pune la punct, a salva aparenţele, a trăi pe picior mare, a trece sub tăcere, a ţine în şah etc.

Vom face în continuare câteva comentarii privitoare la modul de formare a frazeologismelor indigene. Realitatea înconjurătoare este concepută într-un mod propriu de fiecare popor. Fiind trecute prin propria viziune, unităţile frazeologice dau fiecărei limbi un pronunţat specific naţional. Ţinând cont de momentul apariţiei frazeologismelor în limba română, am putea deosebi două mari categorii:

  1. frazeologisme care nu sunt legate de fapte reale din lumea înconjurătoare, ci care au apărut datorită necesităţii limbii de expresivitate: a-şi lua inima în dinţi, a fi cu scaun la cap, a-i ajunge cuţitul la os, a se potrivi ca nuca-n perete, c-o falcă-n cer şi una în pământ, la Sfântul aşteaptă etc. Aceste frezeologisme sunt numite imaginare.

  2. frazeologisme care au apărut în legătură cu un fapt concret din viaţa materială, socială, politică şi care arătau iniţial relaţii dintre diferite obiecte sau fiinţe şi care aveau sensuri directe în procesul comunicării, iar mai târziu au fost supuse unor transferuri semantice: a-i lua cuiva apa de la moară, a alege brânza din zer, cu jalba-n băţ (proţap), a-i scurta cuiva nasul, a găsi ac de cojocul cuiva, a prinde cu arcanul etc. Aceste frezeologisme sunt numite copii ale realităţii.

Frazeologismele copii ale realităţii pot fi grupate în două mari categorii: (a) frazeologisme nemarcate temporal – unităţi al căror suport lexical nu poartă o marcă precisă a epocii în care au luat naştere (se referă la viaţa colectivităţii sau la profesiile de bază din mediul rural), (b) frazeologisme marcate temporal – unităţi care conţin arhaisme sau care au la bază îmbinări de neologisme.

Frazeologismele din grupa (a) reflectă mediul natural şi social în care au luat naştere sau îşi trag originea din diferite practici din trecut (ritualuri, credinţe etc.), dar care şi-au pierdut capacitatea de a evoca mediul care le-a produs: a mânca pâine şi sare, a spăla putina, a-i fugi pmântul de sub picioare, de flori de cuc, a-i fi drag ca ochii din cap, a se plimba ca vodă prin lobodă, a fugi ca dracul de tămâie, a arde ca fierul roşu, a trage pe sfoară etc.

Frazeologismele care conţin referiri la diferite profesiuni sunt numeroase. Ele pot fi puse în legătură cu mediul şi limbajul agricultorilor (a se da pe brazdă, a strica orzul pe gâşte), al păstorilor şi al crescătorilor de animale (a prinde cheag, a fi prost ca oaia, a o face de oaie, a ţine în strună, a nu-i fi toţi boii acasă, a se uita ca viţelul la poarta nouă, nici în căruţă nici în teleguţă, nici călare nici pe jos, a pune/ merge ca pe roate, a fi a cincea roată la căruţă etc.), al pescarilor (a se duce pe copcă, a merge ca racul, a se zbate ca peştele pe uscat), al ţesătoarelor (a da cu meliţa, a da de furcă, a trage cuiva o scărmănătură, a i se încurca iţele, până în pânzele albe), al apicultorilor (dulce ca mierea, galben ca ceara, să-l pici cu ceară), al morarilor (a da cuiva apă la moară, a-i merge gura ca o moară hodorogită, a se da după vânt), al fierarilor (a fi între ciocan şi nicovală, a strânge şurubul, a prinde în cleşte), al lemnarilor (a-i lipsi o doagă, a-i slăbi balamalele, a strânge în chingi), al croitorilor (a găsi ac de cojocul cuiva, a lua pe cineva la refec, a însăila câteva vorbe), al negustorilor (a-şi lăuda marfa, a prinde cu ocaua mică, a trage obloanele, a trage la cântar, a pune în cumpănă/ balanţă), al muzicanţilor (a cânta cuiva în strună, a schimba placa, a ţine isonul), al vrăjitorilor (a da cu ghiocul, a da în bobi).

Suportul lexical al frazeologismelor marcate temporal este reprezentat de arhaisme: a da iama, a fi la cheremul cuiva, nu face daraua cât ocaua, a veni de hac, palmă de pământ, a nu ajunge cu prăjina la nas, a scoate limba de-un cot, cât vezi cu ochii, cale de-o poştă, a nu avea nicio lescaie sau de neologisme: a schimba macazul, a băga în viteză, a fi în pană, a face avansuri, a lua în balon, a ţine cont, a greşi adresa, a juca teatru, a fi vioara întâi etc.

Este evident că frazeologia a devenit o ramură independentă a lingvisticii şi nu mai poate fi considerată un compartiment al lexicologiei. Obiectul ei de studiu sunt frazeologismele, care au un statut bine determinat şi care le deosebeşte de alte unităţi ale limbii.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web