Lumea se îndreaptă către globalizare. Cred că s-a produs deja. Trăim în satul lui Marshall McLuhan, un sat în care din păcate, vorbim fără să comunicăm, avem relații fără să iubim, auzim fără să ascultăm. Suntem uneori ca apa fără cele 2 molecule de hidrogen, ca lumânarea fără foc sau ca oglinda fără partea aurită din spatele geamului: lipsiți de substanță. A plecat din societatea noastră odată cu Dumnezeu. L-am gonit și pe El.
De aceea nici nu mai dăruim. Nu îl iubim nici pe Dumnezeu, nici pe semeni. Uităm că atunci când dăruim îl împrumutăm de fapt pe El. Sau poate că nu uităm. Poate că avem impresia că El nu există. Clipul de mai jos arată că uneori El poate face și minuni.
Te-ai decis să devii mai generos? Nu o face ca să ți se întoarcă fapta. Fă-o pentru cei din jur, pentru Dumnezeu.
