Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Topici specifice consilierii educaţionale focalizate pe prevenţie şi dezvoltare

in Pedagogie

media_140162652170662300-586x319

Tematica abordată în activităţile de consiliere educaţională  focalizate pe dezvoltare personală şi socială şi pe prevenţia situaţiilor de risc este conexată obiectivelor specifice (Tomşa, 1999, Băban, 2001, Dumitru, 2008) – dezvoltarea sănătăţii fizice şi mentale ale elevilor şi a stării de bine, facilitarea adaptării şcolare şi sociale a elevilor, ameliorarea relaţiilor lor cu familia, şcoala şi societatea şi facilitarea accesului la resurse educaţionale adecvate şi sprijinirea orientării şcolare şi profesionale.

      Modulele tematice prevăzute pentru clasele I-XII în cadrul ariei curriculare Consiliere şi Orientare, aşa cum apar în programele şcolare, sunt: (1) autocunoaştere şi dezvoltare personală, (2) comunicare şi abilităţi sociale, (3) managementul informaţiilor şi al învăţării, (4) planificarea carierei şi (5) calitatea stilului de viaţă.

1. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

      În cadrul acestei topici, temele propuse de programa şcolară sunt aparent diferenţiate în două categorii distincte – autocunoaşterea şi dezvoltarea personală – deşi, din perspectivă funcţională, ele apar ca fiind strâns legate – autocunoaşterea este o condiţie absolut necesară pentru dezvoltarea personală şi se poate nuanţa în cadrul acestui proces.

      Conceptele derivate din conceptul de sine – cunoaşterea de sine, imaginea de sine, acceptarea de sine, stima de sine, încrederea în sine –  constituie nucleul conţinuturilor acestui modul tematic. Activităţile focalizate pe autocunoaştere pun accent pe explorarea, înţelegerea, acceptarea sinelui, iar activităţile focalizate pe dezvoltare personală ţintesc modelarea sinelui prin exersarea de noi capacităţi adaptative şi prin modificarea imaginii şi a judecăţilor de valoare asupra sinelui. Din analiza programei şcolare pentru clasele I-VIII rezultă o aparentă dominanţă a temelor centrate autocunoaştere, dar totodată se poate constata inserarea printre acestea a unor subiecte ce ţin mai curând de dezvoltarea personală: cum poate fi îmbunătăţită stima de sine, încrederea în sine, reuşita personală, influenţa spaţiului personal şi nevoii de intimitate asupra imaginii de sine. Din analiza programei, se poate constata că unele dintre topicile încadrate în categoria dezvoltare personală trimit tot la autocunoaştere – cunoaşterea particularităţilor psiho-fizice ale diferitelor vârste.

Autocunoaştere

Dezvoltare

cunoaştere de sine (date de identificare a propriei persoane), diversitatea culturală şi etnică, diferenţe interindividuale, drepturi şi responsabilităţi, solidaritatea cu ceilalţi, cunoaşterea intereselor şi abilităţilor personale, spaţiul personal, nevoia de intimitate şi influenţa sa asupra imaginii de sine, stima de sine – ce este şi în ce situaţii se manifestă, atitudinea pozitivă faţă de propria persoană, etichetările, cum poate fi îmbunătăţită stima de sine, încrederea în sine, reuşita personală, autoevaluarea intereselor, a punctelor tari şi punctelor slabe din caracteristicile personale.

pregătirea pentru schimbare, pentru trecerea în alt ciclu de învăţământ, particularităţi de vârstă ale copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei (schimbări fizice, dezvoltarea personalităţii, relaţiile cu colegii, propriile aşteptări), caracteristici generale ale vârstelor copilăriei, preadolescenţei şi adolescenţei, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii;

      Conţinuturile tratate în clasele IX-XII pun în mod progresiv mai mult accent pe dezvoltarea personală – teme legate de managementul resurselor personale (tipuri de resurse personale şi utilizarea optimă a acestora, programe educaţionale pentru managementul resurselor personale, tehnici de management al resurselor personale, asumarea responsabilităţii şi consecinţelor, strategii de responsabilizare şi de pregătire pentru viaţa de adult).

      Exemplificări metodologice ale abordării temelor de autocunoaştere şi dezvoltare personală.

      Consilierul educaţional trebuie să conceapă activităţile centrate pe autocunoaştere şi dezvoltare personală pornind de la principiul umanist că fiecare copil este unic, că este o fiinţă valoroasă în sine şi că, pentru a se dezvolta optim, are nevoie să se simtă iubit, acceptat şi respectat în unicitatea sa.

      Cunoaşterea de sine şi formarea imaginii de sine sunt procese complexe care implică  mai multe dimensiuni ale eului (imaginii de sine) (Băban, 2001): eul actual sau real (fizic, cognitiv, emoţional, social şi spiritual), eul viitor (aspiraţii, scopuri realiste pe termen mediu şi lung) şi eul ideal (idealuri, valori dorite care pot conţine elemente nerealiste).

      Consilierul poate ajuta elevii să exerseze autocunoaşterea prin autoanaliză şi autoreflexie, autoevaluare, identificarea structurilor eului şi descrierea lor, analiza modului în care structurile eului influenţează convingerile, emoţiile şi comportamentele, valorizarea resurselor personale ale copilului şi adolescentului, analiza aspiraţiilor şi scopurilor, a priorităţilor şi a valorilor personale (Băban, 2001).

      O un instrument metodologic util şi în scopurile autocunoaşterii este SWOT (Strengths, Weakness, Opportunities, Threats). Elevilor li se va explica faptul că reuşita lor depinde de trăsăturile personale (punctele tari şi punctele slabe), dar şi de caracteristicile mediului în care ei trăiesc (oportunităţi şi ameninţări). Se va sublinia că fiecare persoană are atât puncte tari, cât şi puncte slabe, precum şi că mediul în care trăim nu este niciodată bun sau rău în întregime. Pentru a ne mări şansele de reuşită trebuie în primul rând să ne cunoaştem punctele tari, pentru a le utiliza şi a le întări, punctele slabe pentru a le remedia prin efort propriu şi cu ajutorul celorlalţi, apoi să cunoaştem ce anume din mediul nostru ne poate ajuta să reuşim (şi cum putem folosi resursele, oportunităţile) şi ce anume din mediul nostru ne poate împiedica (şi cum putem evita ameninţările). Elevilor li se va cere să analizeze situaţia personală sistematizând datele în tabelul următor:

Strengths – Punctele mele tari sunt:

Weakness – Punctele mele slabe sunt:

Opportunities – Oportunităţile sunt:

Threats – Ameninţările sunt:

      Elevilor li se va cere să completeze tabelul SWOT cu date de factură  concretă (exemplu de puncte slabe: sunt dezordonat, nu am răbdare să termin temele etc.), evitând prezentarea lor în termeni generali (nu sunt bun, nu sunt inteligent, sunt leneş etc.).

      Metoda SWOT poate fi utilizată şi în scop de autodezvoltare personală  dacă se continuă activitatea prin alegerea unei competenţe sau trăsături incluse la puncte slabe şi construirea unui plan de ameliorare sau dezvoltare a acesteia.

      Explorarea ipostazelor eului real sau actual, viitor şi ideal poate fi facilitată prin exerciţii de completare de fraze lacunare:

Eul fizic

  • Dacă aş fi jucărie aş fi …

  • Dacă  aş fi actor aş fi …

  • Dacă  aş fi vedetă aş fi …

  • Dacă  aş fi instrument muzical aş fi …

Eul cognitiv

  • Cea mai interesantă  carte pe care am citit-o recent este…

  • Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este …

  • Ştiu că pot să …

  • Lucrul pe care îl fac cel mai bine este …

  • Când am un succes la şcoală aceasta se întâmplă pentru că  …

  • Când am un eşec la şcoală aceasta se întâmplă pentru că …

Eul emoţional

  • Dacă aş fi floare aş fi …

  • Dacă  aş fi animal aş fi …

  • Dacă  aş fi culoare aş fi …

  • Prefer să  … decât să …

  • Mă simt mândru de mine pentru că …

  • Cea mai fericită  zi din viaţa mea a fost…

  • Cel mai înfricoşător moment din viaţa mea a fost …

  • Cel mai urât lucru pe care l-am văzut sau auzit este…

  • Mâncarea mea preferată este…

Eul social

  • În relaţie cu ceilalţi oameni mă simt …

  • Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt …

  • Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt …

Eul viitor

  • Îmi propun să …

Eul ideal

  • Mi-ar plăcea să devin …

  • Îmi doresc să …

      Explorarea eului spiritual, respectiv dominanta axiologică a persoanei (pragmatică, idealistă, religioasă, altruistă, pacifistă) poate fi explorată  prin sarcini de ierarhizare a preferinţelor proprii pentru diferite categorii de valori (Băban 2001). Elevilor li se va cere să aprecieze cu note de la 1 (cel mai important) la 10 (cel mai puţin important) importanţa pe care o au pentru ei următoarele stări de fapt:

A avea bani pentru a cumpăra ce-mi doresc;

A avea o prietenă/un prieten

A merge în excursii

A citi multe cărţi preferate

A avea note mari

A fi un bun sportiv

A fi în pas cu moda

A-mi dedica timpul dezvoltării mele spirituale

A fi de ajutor prietenilor şi familiei

      Fereastra lui Johari poate fi utilizată ca instrument în evaluarea ipostazelor eului, evidenţiind discrepanţe între informaţiile despre noi pe care le ştim sau nu şi pe care ceilalţi le ştiu sau nu.

Informaţii pe care le ştiu despre mine

Informaţii pe care nu le ştiu despre mine

Informaţii pe care ceilalţi le au despre mine

I. deschis către mine

II. Închis către mine

Informaţii pe care ceilalţi nu le au despre mine

III. Închis către alţii

IV. Blocat

      O altă modalitate de facilitare a autocunoaşterii este exprimarea ipostazelor eului prin desen – construirea unui afiş publicitar despre propria persoană, reprezentarea grafică a emoţiei dominante trăită în prezent, construirea blazonului în care să reprezinte aspecte din trecutul identităţii, eul actual şi eul viitor.

      Completarea unor chestionare sau scale privind stima de sine, stilul atributiv poate constitui un exerciţiu de autocunoaştere prin introspecţie pentru elevi:

Afirmaţii referitoare la stima de sine:

Dezacord total

dezacord

acord

Acord total

Simt că  am multe calităţi.

Adesea mă  simt inutil(ă).

Simt că  sunt o persoană cel puţin la fel de valoroasă ca ceilalţi colegi ai mei.

Aş  dori să am mai mult respect faţă de mine.

Sunt capabil să fac lucrurile la fel de bine ca ceilalţi oameni.

Adesea mă  gândesc că nu sunt bun(ă) deloc.

În general am o atitudine pozitivă faţă de persoana mea.

În general simt că nu am prea multe motive să fiu mândru(ă) de mine.

În general sunt satisfăcut de mine însumi.

Sunt înclinat să cred despre mine că în general dau greş în ceea ce întreprind

2. Comunicare şi abilităţi sociale 

      Competenţele de comunicare şi de relaţionare socială ocupă un loc important în ierarhia resurselor interne pe care persoana le poate utiliza în rezolvarea unei diversităţi de probleme personale şi profesionale.

      Programa şcolară recomandă abordarea următoarelor conţinuturi asociate comunicării: ce înseamnă comunicare eficientă, deprinderi şi abilităţi de comunicare – de vorbire, ascultare, comportamente nonverbale, ce înseamnă a fi un bun ascultător – privire, mimică, gesturi, postură corporală, atitudine pozitivă faţă de vorbitor; exprimarea emoţiilor de bază, înţelegerea şi respectarea emoţiilor celorlalţi; impactul stereotipurilor şi prejudecăţilor asupra comunicării.

      Alte conţinuturi propuse de programă sunt grupate în jurul abilităţilor de relaţionare socială: managementul emoţiilor, autocontrolul – cum se manifestă acasă şi la şcoală; relaţia dintre evenimente, gânduri, emoţii, cum facem faţă emoţional situaţiilor dificile, importanţa autocontrolului, tehnici de autocontrol, comportamentul agresiv – neagresiv; comportamente de cooperare în grup, relaţiile cu colegii, cum se dezvoltă şi se menţin relaţiile de prietenie; roluri în cadrul familiei şi relaţia cu părinţii, roluri în grup, relaţiile dintre membrii familiei, practici transmise în familie, grijă şi sprijin în familie, importanţa contribuţiei fiecărui membru al unui grup la activitatea grupului, avantajele cooperării şi solidarităţii; cum recunoaştem un lider, diversitate etnică şi culturală, interculturalitate, responsabilitatea individuală şi socială în şcoală, în familie şi în comunitate.

      A fi un bun comunicator necesită stăpânirea unor abilităţi de codificare şi decodificarea eficientă a mesajelor informaţionale. Pânişoară (2004) distinge între comunicarea intrapersonală şi comunicarea interpersonală. Comunicarea intrapersonală antrenează gânduri şi sentimente despre modul în care ne vedem pe noi înşine. Eul nostru, respectiv ceea ce gândim, ce simţim în legătură cu felul cum suntem este influenţat de înfăţişarea şi starea noastră fizică şi psihologică, de caracteristici sociale (încredere, căldură, empatie), de dispoziţiile şi sentimentele proprii (umor, furie, iubire), de rolurile sociale (părinte, lider în comunitate), de talente pe care le posedăm sau nu (artistice, muzicale, atletice), de capacităţile intelectuale (logic, reflexiv, speculativ, studios), de credinţele de bază (religioase, patriotice, despre familie, educaţionale) (S. Hybels, R. Weaver, 1989, ap. Pânişoară, 2004). O modalitate de manifestare şi dezvoltare a comunicării intrapersonale este gândirea pozitivă. Elementul cheie în gândirea pozitivă este îndreptarea comunicării cu sine însuşi spre succes. Pe de altă parte, percepţia sinelui de către un altul este determinantă pentru percepţia de sine şi invers; de aici relaţia dintre comunicarea interpersonală şi comunicarea intrapersonală. Persoanele care au o atitudne negativă faţă de sine comunică inevitabil aceste sentimente spre ceilalţi şi este probabil ca aceştia să dezvolte sentimente negative similare.

      Comunicarea interpersonală (Pânişoară, 2004, Iacob, 2008) se poate realiza în manieră verbală – orală şi scrisă, paraverbală şi nonverbală. Comunicarea verbală scrisă se bazează în mare parte pe comunicarea intrapersonală. Eficienţa comunicării scrise impune respectarea unor exigenţe precum: utilizarea unor fraze medii (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupra unei singure idei, evitarea exprimărilor comune, reduntante, alegerea cuvintelor cu o încărcătură afectivă optimă pentru contextul creat şi utilizarea expresiilor afirmative. Comunicarea orală este marcată de următoarele caracteristici: prezenţa unui mesaj (elemente de structură, de actualitate, de interes, feedback, coerenţă internă, claritate), prezenţa unor suporturi multiple care sprijină înţelegerea (iconic, nonverbal, paraverbal), posibilitatea revenirilor, detalierilor atunci când este necesar (este circulară şi permisivă), este situaţională şi contextuală, este puternic influenţată de particularităţile individuale ale emiţătorului, posedă atributele necesităţii, aleatoriului şi nelimitării.

      Comunicarea paraverbală – prin ritmul vorbirii, înălţimea tonului, volumul vorbirii, pauze, secvenţele de tăcere – însoţeşte şi întăreşte semnificaţii transmise prin limbajul verbal.

      Comunicarea nonverbală poate întări, completa , contrazice, regla, repeta sau, după caz, înlocui anumite aspecte ale comunicării verbale. Literatura de specialitate descrie variate tipuri de comunicare nonverbală (Pânişoară, 2004): emblemele (simbolurile) – mişcări ale trupului care au traduceri directe în cuvinte (ok, la revedere, vorbesc la telefon etc.); ilustratorii – accentuează sau dau forţă cuvintelor (indicarea direcţiei de mers în acelaşi timp cu explicarea ei, demonstrarea unor dimensiuni); regularizatorii – gesturi precum înclinarea capului, a corpului, întinderea mâinii care însoţesc comunicarea verbală şi pot însemna continuă!, este interesant, asta nu o cred, mai încet, expunerea sentimentelor prin mişcări ale corpului, adaptorii (aranjarea hârtiilor de pe masă în timpul unei discuţii poate însemna că persoana este nemulţumită de situaţie şi vrea mai multă ordine în discuţie)

      Caracteristicile contactului vizual îndeplinesc mai multe funcţii în comunicare: reglează fluxul informaţional (când dorim să încheiem comunicarea proprie, privim interlocutorul într-un mod prin care îi sugerăm că este rândul său să se exprime); monitorizează feedbackul; exprimă emoţiile, indică natura relaţiilor interpersonale (Knapp, Kendon, Argzle, Ingham, Aikens, McCallin, ap. Pânişoară, 2004), caută feedback, indică deschiderea canalului de comunicare către interlocutori, compensarea distanţei fizice (DeVito, ap. Pânişoară, 2004).

      Gesturile, poziţiile şi mişcările trupului comunică atitudini, interese, focalizarea atenţiei pe subiectul comunicării. Alte aspecte exterioare limbajului trupului precum îmbrăcăminte, machiaj, parfumul folosit contribuie la transmiterea unor mesaje în comunicarea interpersonală.

Blocaje în comunicare şi modalităţi de eficientizare a comunicării

      Uneori comunicarea este blocată de mesaje (Băban, 2001) care transmit intenţia de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului, oferă soluţii direct sau indirect, conţin întrebări agresive, autoritare sau evaluative, transmit ordine, ameninţări, moralizări, încercări de a devia discuţia de la subiect, încercări de a rezolva problema prin argumente proprii.

      Ameliorarea comunicării poate fi posibilă prin utilizarea în locul limbajului la persoana a II („nu mai fi atât de critic!”) unui limbaj al responsabilităţii ce cuprinde: descrierea comportamentului celuilalt, formularea credinţelor despre consecinţele comportamentului asupra propriei persoane, exprimarea propriilor emoţii şi sentimente determinate de credinţele despre consecinţele comportamentului respectiv (Sunt stânjenit  (emoţia) când vorbeşti despre notele mele de faţă cu prietenii mei (comportamentul), pentru că vor crede despre mine că sunt prost (credinţele despre consecinţele comportamentului asupra propriei persoane)).

      Mesajele la persoana a II-a care în general atacă persoana declanşează  reacţii defensive ce blochează comunicarea. Evaluarea este cel mai frecvent mod de a provoca o reacţie defensivă („nu ştii despre ce vorbeşti!”, „Nu te străduieşti suficient!”). Exprimarea sub formă descriptivă la persoana I previne reacţiile defensive („Când nu-mi dai posibilitatea să spun ce cred (descrierea comportamentului), devin nervos şi frustrat (emoţia proprie determinată de comportament)”). Controlul exprimat prin tendinţa de a oferi sfaturi şi soluţii determină, de asemenea, reacţii defensive. Mesajul implicit este „numai eu ştiu ce este mai bine pentru tine, aşa că trebuie să mă asculţi ca să îşi meargă bine”. O alternativă la tendinţa de a controla este focalizarea pe problemă pentru explorarea alternativelor de rezolvare. Acelaşi efect de suscitare a unor reacţii defensive îl are încercarea de manipulare prin emiterea de mesaje de neîncredere şi neacceptare relativ la deciziile celorlalţi. Alternativa este exprimarea spontană a propriului punct de vedere fără a încerca să-ţi impui punctul de vedere. Neutralitatea sau indiferenţa tranmite mesajul neimportanţei sau lipsei de valoare a persoanei, pe când empatia previne reacţiile negative despre sine şi despre ceilalţi. Atitudinea de superioritate – formă de nedezvoltare a abilităţilor de relaţionale – determină formarea unei relaţii defectuoase de comunicare şi încurajează dezvoltarea conflictelor; alternativa la această atitudine o constituie egalitatea şi acceptarea în relaţiile interpersonale.

Evitarea blocajelor şi ameliorarea comunicării poate fi obţinută prin modalităţi de explorare a alternativelor împreună cu clientul:

  • Ascultarea reflectivă care ajută la clarificarea sentimentelor (mi se pare că te deranjează sau îmi pari supărat)

  • Folosirea brainstomingului pentru explorarea soluţiilor la probleme (care ar fi posibilele soluţii la această problemă?) sau consecinţelor diferitelor soluţii (Care ar fi consecinţele soluţiilor la care te-ai gândit? Care dintre soluţii crezi că ar fi cea mai bună?)

  • Obţinerea unui angajament din partea copilului (Ce ai ales să faci? Ce decizie ai luat?)

  • Planificarea pentru evaluare (Când vom discuta din nou despre asta?)

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Pedagogie

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web