Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Tudor Vianu despre teoria formala a culturii

in Limba romana

parthenon

Am incercat in paginile anterioare sa argumentam nevoia unei perspective mai inalte, de natura filosofica, pentru orice incercare teoretica ce-si propune sa ofere o imagine integratoare despre cultura. Am atentionat, de asemenea, ca asupra culturii privesc si alte discipline, pe care le putem numi stiintele culturii. Intre acestea si filosofia culturii nu poate exista un raport de substituire reciproca, ci, mai degraba, unul de complementaritate. Fiecare cuget necuprins de lene intelectuala se poate hrani dintr-una sau alta dintre perspectivele asupra culturii. Cugetului nelinistit, ”iubitor de zari mai adanci”, ca sa folosim din nou cuvintele lui Lucian Blaga, ii putem avansa insa exigenta formulata, in 1956, in lucrarea De la connaissance historique, de catre M. Marrou: ”Sa nu intre nimeni aici daca nu este filosof”.
Ne propunem in continuare sa raspundem la intrebarea: Si totusi, ce este cultura? Ne vom folosi, pentru a raspunde intrebarii, de spusele lui Tudor Vianu exprimate in cadrul cursului de filosofia culturii pe care l-a sustinut intre 1929-1935 si cuprins apoi in lucrarea Filozofia culturii aparuta, in prima editie, in 1943, si intr-o a doua, in 1944. Tudor Vianu distinge din capul locului intre teoria materiala a culturii – ca parte a filosofiei culturii care studiaza conditiile care fac posibila intruparea valorilor culturale, mijloacele de care aceste operatii se folosesc si idealurile care le conduc, si teoria formala a culturii, care isi propune sa lamureasca ce este in mod general cultura. Asupra explicatiilor din ”teoria formala a culturii” ne vom opri in randurile urmatoare. Pentru limpezirea notiunii de cultura, spune Vianu, trebuie intreprinse doua lucruri: sa-i despicam continutul, sa-i gasim notele care il compun, apoi sa identificam sfera notiunii, adica sa observam ”care sunt obiectele carora notiunea respectiva le convine” Cat priveste primul aspect, al continutului notiunii de cultura. In continutul notiunii de cultura intra, ca prim element, ”ideea de vointa culturala”. ”Pentru a avea cultura, subliniaza Vianu, trebuie sa manifestam un anumit patetism al sufletului”. Acest patetism al sufletului cuprinde, in primul rand, un ”element pur volativ”, inteles ca incordare, ca energie morala. ”Nu se poate produce cultura decat in cazul cand sufletul este stapanit de o tensiune launtrica’‘. Inertia sufletului, indolenta intelectuala si morala sunt stari care s-ar opune acestei prime conditii a culturii. In al doilea rand, in vointa culturala mai exista un element, intelectual si sentimental in acelasi timp, pe care il numeste postulat optimist, inteles ca o credinta (convingere) ca ”temele culturale nu sunt istovite, ca omenirea mai are inca sarcini mari inaintea ei si ca sufletul omenesc stapaneste mijloacele de a se apropia de aceste teluri”. Automatismul si atitudinea pesimista ar fi starile de ”patologie culturala” care s-ar opune acestui al doilea element constitutiv al vointei culturale. Vointa culturala nu este insa totul. Ea trebuie (este) ”dirijata de o valoare culturala ca de o cauza finala si urmareste intruparea acestei valori culturale intr-un material”. Aceasta actiune de ”intrupare” a valorii culturale naste ”bunul cultural”. ”Bunul cultural” este expresia actului implinit, adica a actului cultural subiectiv – de gandire a unui lucru in sfera unei valori, si a actului cultural obiectiv (obiectivat) – de introducere efectiva a lucrului respectiv in sfera valorii, de intrupare intr-un material, ca atunci cand pictezi un tablou pornind de la un peisaj. Peisajul il reprezinti initial in sfera unei valori (estetice, in cazul nostru), apoi, intrupandu-l intr-un tablou, il introduci efectiv in sfera valorilor culturale obiectivate.
In concluzie, ”vointa culturala sub indoitul aspect al elementului pur volitiv care o constituie si care consta in energie si productivitate launtrica; credinta optimista in temele care neincetat se pun omenirii; valoarea care sa orienteze aceasta energie; bunul cultural in care se intrupeaza aceasta valoare; actul cultural subiectiv care sa pretuiasca bunurile culturale; actul cultural obiectiv care sa intrupeze valorile intr-un material: iata elementele care constituie laolalta continutul notiunii de cultura”, subliniaza Vianu.
Cat priveste cel de-al doilea aspect al definirii notiunii de cultura – sfera.
Filosofia culturii, spune Vianu, trebuie sa distinga aici intre sfera valorilor si cea a indivizilor concreti cu privire la care ea se poate aplica. Cand o societate sau un individ cultiva numai un gen de valori, atunci se vorbeste de o cultura partiala. Cultura artistica, cultura profesionala, sunt, in termenii proprii ai filosofiei culturii lui Vianu, culturi partiale. ”Sensul insa, scopul pe care o folozofie a culturii il poate recomanda, spune Vianu, nu este o cultura partiala, ci este cultura totala, capacitatea de a trai lumea aceasta sub toate aspectele ei, a o pretui in sensul tuturor valorilor pe care ea in mod virtual le inchide”. ”Aceasta tema poate ca nu va fi cu deplinatate atinsa nicicand, subliniaza Vianu mai departe, dar totusi ea trebuie sa ne pluteasca inainte ca un ideal care trebuie sa conduca silinta noastra culturala”.
In abordarea clasica, specifica in mod evident disciplinei istorice (istoriei), atunci cand se abordeaza problema structurii culturii se au in vedere indeosebi produsele, bunurile culturale, formele culturii obiectivate. Se vorbeste in aceasta situatie ca domeniile culturii sunt: datini (obiceiuri), stiinta, filosofia, literatura, muzica, arhitectura, pictura, sculptura si artele decorative, conceptiile religioase, sistemele si normativele morale, politice, juridice, miturile etc. Punctul de vedere al istoriei asupra culturii este justificat, deoarece reconstituirea diferitelor culturi istorice (in sensul de apartinand unor perioade si zone geografice determinate) nu se poate face decat pornind de la formele obiectivate ale culturii spre sufletul culturii. Asupra acestui aspect insista T. Vianu. El ne atentioneaza ca ”bunul cultural” este numai o dimensiune a culturii, deloc de neglijat, e adevarat, dar care nu poate fi ridicata la rangul de intreaga cultura.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web