Un tată care salvează vieți n-a reușit să-și salveze propria fiică

in Articole

Pe Sorin Inel l-am antrenat ani întregi în alpinism și escaladă. Cu mândrie recunosc că a fost unul dintre cei mai buni elevi ai mei. Fiica lui e Miruna, pe care o știu de când era în fașă și, la doar câțiva anișori, se cățăra pe traseele de alpinism din Cheile Balomirului. Voia să fie alpinistă, ca tatăl ei. Și salvator montan, tot ca tatăl ei. E greu ca fată să intri în rândurile noastre, însă ei i-a reușit. Ani la rând, pe timp de vară, ne-am întâlnit la Bucura, unde-și petrecea, fără exagerare, toată vara, neîntrerupt.

12670054-1077638028922262-4170130277181029395-n-465x390

Voia să învețe. Să fie bună. Să arate că, chiar dacă ești femeie, poți fi salvator montan într-o lume dominată de bărbați. A dovedit că poate și este una dintre cele trei femei care fac parte din Salvamont Hunedoara.

Vineri seara, Miruna a mai aflat un adevăr crunt. Că a-i spune unui individ care are mai multe ore de pușcărie decât orele ei de somn să nu mai țipe poate fi fatal. Am simțul răspunderii când susțin că da, Miruna, vineri, putea să moară, bătută până la leșin de un animal care are doar pumni, nu și creier.

M-a sunat Sorin, tatăl fetei, înecat în lacrimi. Nu am crezut până nu am văzut, cu adevărat, cum stau lucrurile. Băieții ”deștepți” deja se apucaseră, veseli, de mușamalizarea cazului. Nu putem sta deoparte când dăm de o nedreptate ca asta.

Pumnul ăla sec, lovitura aia puternică de a culcat-o instantaneu la pământ, minutele alea în care ea stătea întinsă pe jos și animalul ăla de doi metri ce se plimba ca un leu în cușcă, cu telefonul la ureche (oare își suna ”prietenii” din poliție să se autodenunțe?), m-au dărâmat, cât de bărbat sunt eu. Putea fi fiica mea. A mea, a ta, a prietenului tău. O mână de om culcată la pământ de forța brută a unui gunoi.

M-a revoltat și că erau o grămadă de bărbați în barul ăla, morți de frică. Și m-a enervat peste măsură reacția celui care stătea la masă cu bătăușul. Un jandarm montan, pe care-l cunoșteam de ”băiat fain” până la acel moment. Să îți vezi partenera cu care mergi în salvare (că da, în Hunedoara încă mai e protocol de colaborare între jandarmi și salvatori montani) întinsă pe jos în urma pumnului încasat (putea să fie moartă) și tu să fumezi în continuare și să bei bere, mi se pare strigător la cer! Nu că nu ești jandarm! Nu ești om! Putea fi copilul tău, nepoata, sora, prietena!

Cum poți tu, jandarmule, să te uiți la un copil aruncat, lovit, inconștient și să stai nepăsător? Cum mai porți haina militară după aia? Cum mai ai tupeul să mai dai ochii cu salvatorii montani în intervenții, când știi că ți-ai lăsat o colegă la cheremul unui interlop? Cum îl vei privi pe tatăl Mirunei în ochi dacă te vei mai nimeri vreodată la o intervenție cu el?

Cum poți spune, vreodată, că tu salvezi? Că ai sarcina de a asigura ordinea publică montană? Ce ordine ai făcut tu, mă? Hai că pe gibonul ăla l-am înțeles, e neted pe creier, trebuie să stea în închisoare până la adânci bătrâneți. Dar tu? Am citit sute de comentarii care, în mare parte, îți sunt adresate. Cum poți sta lipsit de compasiune la o masă cu un oligofren care bate femei pe stradă?

Acum așa-zisul jandarm încearcă să se justifice, că el totuși a ajutat-o, că a pus o pătură peste ea. Dar până atunci ce ai făcut? Unde a fost intervenția ta? Ne credeți proști pe toți? Da, am văzut și noi că, la un moment dat, te-ai dus înspre ea, după ce au scos-o afară pe brațe angajații barului. Însă tot noi te-am văzut cum fumai liniștit și sorbeai din sticla cu bere. Și dacă aveți dovezi video tot nu credeți; aveți impresia că suntem o țară de cretini. Fiți bărbați, nu curve, mă!

Mi-e scârbă de sistem; ăla care încearcă să justifice de ce nu l-au închis pe agresor și care așteaptă ”dovezi” că nu ai fost tu ok, de parcă filmările n-ar fi destul de clare, tocmai pentru a nu mai fi întoarse pe toate părțile de vreun ”purtător de cuvinte”. Dacă ai fi sărit în apărarea Mirunei, chiar dacă ți-o luai, azi erai erou, nu un laș.

Nu aveai cătușe? Erai în ziua ta liberă? Mă gândesc că știi să bați, că sunteți antrenați pentru asta. Îl împopoțonai pe gunoi cu un guler făcut dintr-un scaun, e simplu. Erai în legitimă apărare. Îți apărai colega. Și toată lumea te aplauda, nu te înjura și nu-ți cerea demisia.

Dar ce pretenții să avem de la tine sau de la polițiști, când însuși deputatul Resmeriță, fiul primarului din localitate, a sărit la bătaie la cei care au îndrăznit să protesteze împotriva modului în care e condus orașul? În timp ce voi, jandarmii, parcă vă scuzați că trebuie să interveniți?

CITESTE MAI MULT ARTICOLE PE VOCEASTRAZII.RO

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.