Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Unitatea şi diversitatea civilizaţiilor Orientului Apropiat

in Limba romana

623308

Numeroasele cercetări întreprinse în ultimele decenii în arheologie, filologie şi istorie au contribuit în mod deosebit la înţelegerea organizării sociale, politice, cât şi a sistemelor economice ale lumii antice.

Analiza structurilor socio-economice ale civilizaţiei mesopotamiene şi egiptene demonstrează că, începând cu mileniul al VIII-lea exista o continuitate în ceea ce priveşte caracterul mixt al sistemului lor economic, care încă de la începuturi prezintă doi factori esenţiali: hidro-agricultura şi creştere animalelor. Chiar dacă este vorba de menţinerea sistemului de irigaţii al Nilului sau al Eufratului, începând din mileniul al III-lea, cei doi factori amintiţi mai sus vor asigura trecerea de la o societate comunitară la una stratificată. Sfârşitul acesteia este marca de apariţia fenomenului urban.

Fără îndoială că şi alţi factori vor fi invocaţi în explicarea naşterii procesului de urbanizare. Dintre aceştia, amintim în primul rând schimburile la mare distanţă. Presiunea demografică va avea drept consecinţă dezvoltarea tehnologică şi intensificarea schimburilor, ceea ce va determina o înflorire deosebită a aglomerărilor de tip urban şi o transformare a organizării sociale. Inovaţiile tehnologice vor ocupa un loc important în evoluţia acestor fenomene diverse: plugul determină o extensiune a teritoriilor, carul permite comunicaţiile, roata olarului favorizează intensificarea schimburilor ceramice, metalurgia determină realizarea unor unelte mai solide. Inventarea scrierii va fi strâns legată de dezvoltarea birocraţiei şi a organizării politice.

 

 

  1. Tipuri de scriere

 

Scrierea cuneiformă

 

         Prin scriere cuneiformă înţelegem desemnarea aspectului exterior al acesteia,  care se prezintă sub forma unei combinaţii de semne în formă de cuie gravate pe tăbliţe de argilă. Acest aspect se datorează faptului că scribul folosea, ţinând

 

strâns în mână, o bucată de trestie tăiată oblic la un capăt, cu care grava tăbliţele de argilă proaspătă prin lovituri scurte şi rapide. Tăbliţele erau apoi puse în cuptoare, căpătând astfel o tărie şi o rezistenţă care le făcea indestructibile. Acesta era însă numai un procedeu care a servit scrierilor diverse a căror structură internă diferă radical. Distingem astfel scrierile sumero-akkadiene şi cele elamite.

Scrierea sumero-akkadiană a fost denumită astfel, pentru că ea a fost folosită mai întâi de sumerieni, iar apoi de akkadieni. Se generalizează  progresiv începând cu mileniul al III-lea. Originile acestei scrieri trebuie căutate probabil în primele pictograme, care apar pe tăbliţele perioadei Warka IV, din mileniul al IV-lea. În evoluţia lor spre scriere vor avea loc două fenomene decisive:

  • Unul va modifica grafia semnelor
  • Altul va afecta valoarea semnificaţiei

Principalele tipuri de scriere sumero-akkadiană vor evolua astfel:

  • 2700-2500, perioadă care începe la prinţul sumerian al oraşului Lagaş, Ur-Nanse şi se termină cu dinastia Agade
  • 2500-2350, adică de la Manistusci la Gudea
  • 2300 dinastia Ur
  • 2100-1800 dinastia Hammurabi
  • 1800-1200 dinastia Kassită din Babilon
  • 1100-600 preponderenţa asiriană
  • 600-540 epoca neo-babiloneană

În regiunea Elamului, îşi face apariţia o altă scriere, proto-elamită, cunoscută astăzi prin săpăturile arheologice de la Susa. Ea va supravieţui doar până în 2450 î. Hr., când sub efectul cuceririlor lui Naramsin, va fi înlocuită de dea sumeriană. Din aceasta din urmă va deriva scrierea elamită. Chiar şi hittiţii, popoare indo-europene, vor împrumuta numeroase semne din scrierea sumero-akkadiană, începând cu secolul al IV-lea î. Hr.

 

Scrierile hieroglifice

 

Dintre toate scrierile vechi, ancestrale, cea egipteană ne oferă cel mai limpede exemplu scriere prin care cuvintele sunt realizate cu ajutorul unor reprezentări de obiecte. Etimologia greacă a termenului „hieroglifă” subliniază aspectul sacru al acestor caractere. Clement din Alexandria distinge trei tipuri de scrieri egiptene:

  • hieroglifică – caractere sacre
  • hieratică – scriere folosită de preoţi
  • epistolografică – scriere pentru redactare scrisorilor, numită astăzi demotică, de care se servea Herodot

Scrierea egipteană, mai exact ideogramele ce desemnau un rege sau un oraş, îşi face apariţia în mileniul IV, deci în perioadele predinastice. Scrierea egipteană pe deplin constituită nu apare înainte de mileniul III.

Tradiţia atribuie inventarea scrierii lui Thot, zeu din Egiptul de Jos. Astăzi, descifrarea textelor ne permite să precizăm evoluţia diferitelor tipuri de scriere. Hieratica, scriere cursivă, se manifestă odată cu prima dinastie şi se prelungeşte până în secolul al III-lea d. Hr. Totuşi, începând cu secolul al VII-lea, ea va ceda locul scrierii demotice, care va avea drept rezultat simplificarea grafiei.

 

 

  1. Cadrul: Lumea rurală şi primele

aglomerări urbane

 

Mesopotamia

 

Mesopotamia a oferit multiple zone geografice ce au permis folosirea resurselor naturale de către grupuri umane care au locuit în aceeaşi epocă, dar care s-au caracterizat prin moduri de viaţă diferite. Pentru anumiţi teoreticieni, agricultura

şi-ar avea originea aici, întrucât ea s-a născut dintr-o necesitate. Această schimbare între modul de subzistenţă va determina modificări în modul de viaţă, în sensul transformării sălaşelor de bază în locuri permanente. Trecerea de la primele sate la aglomerări urbane are loc în mileniile VIII-IV.

În perioada mileniului al VI (5500-5000 perioada Eridu)  foarte puţine zone au fost locuite. De-abia în faza următoare, comunităţile săteşti acoperă Mesopotamia sudică şi cea centrală. Între 4500 şi 3500 (epoca Ubaid), creşterea numărului de aşezări în câmpia aluvială este spectaculoasă. O schimbare notabilă intervine în cursul mileniului al III-lea: albia Eufratului se diminuează şi odată cu aceasta numeroase canale dispar , ceea ce va determina ca populaţiile private de sursele de apă să se concentreze în număr mare şi câteva aglomerări, ce vor da naştere oraşelor. Documentele cuneiforme ne dau câteva indicaţii asupra peisajului: Câmpurile de cereale se întind în jurul centrelor urbane şi al aşezărilor de mai mică importanţă. Oraşul este înconjurat de plantaţii şi grădini.

Printre marile oraşe reţinem cel numit Eridu, centru cultural important în epoca Uruk (3500-3100), ilustrat printr-o arhitectură monumentală. În cursul mileniului al III-lea , aşezarea ocupă o suprafaţă de 90 km, cuprinzând şi oraşul Ur cu o întindere de 20 de ha.

Creştere numărului de aglomerări urbane este considerabilă: de la 18 pentru perioada cuprinsă între 3500 şi 3400, la 108 pentru cea dintre 3300 şi 3100. În cursul mileniului al III-lea, Uruk este o cetate a cărei ziduri delimitează o suprafaţă de mai mult de 400 de ha. Incinta sa se dezvoltă pe mai mult de 9 km. Populaţia a putut şi evaluată la circa 40000-50000 de locuitori. Dar aceste modele de urbanizare nu vor fi atât de impresionante în Mesopotamia centrală ca în Babilonia şi Akkad.

Începând cu mileniul al III-lea, asistăm în aceste centre urbane la separarea şi instituţionalizarea puterilor politice şi a celor economico-religioase. Până atunci. Guvernarea era asigurată de o ierarhie sacerdotală, care controla principalele resurse strategice. Apariţia noii puteri centralizate coincide cu o activitate militară impunătoare, aşa cum ne lasă să presupunem existenţa numeroaselor fortificaţii. Exemplele istorice arată că trecerea de la teocraţie la statul administrativ se realizează în cadrul conflictului care opune cele două clase dominante: cea sacerdotală şi cea militară.

 

Egiptul

 

Valea fertilă a Nilului, cu o lungime de 1200 km, nu prezintă decât o porţiune cultivabilă lată de unul sau doi km. Pe această zonă verde se va desfăşura aproape întreaga istorie a Egiptului. Schema trebuie însă nuanţată pentru perioada primelor sate. Pentru stabilirea locuitorilor au fost alese patru tipuri de „nişe ecologice”: mlaştinile, cursurile temporare de ape, regiunile colinare din apropierea câmpiilor, oazele. Supuse în permanenţă schimbărilor climatice, valea Nilului şi marginile sale deşertice au oferit deseori doar posibilitatea unor habitate temporare. Frecvent este cazul primelor sate, cât şi a siturilor de la Nabta Playa (mileniul III), Faiyûm (mileniul VI), Merimde (mileniul IV).

Hierakonopolis este unul din rarele oraşe ale cărui case datând din mileniul al IV-lea vor supravieţui până în epocile istorice.

În limba egipteană veche există cuvinte diferite pentru a distinge satul de oraş. În ceea ce priveşte construcţia acestora, ea a fost realizată în ambele cazuri din cărămizi făcute din lut şi uscate la soare, căci numai templele trebuiau construite din piatră, ele fiind destinate eternităţii.

S-a păstrat totuşi oraşul Kahun, descoperit la începutul secolului al XX-lea şi  care purta în antichitate numele de Hetep-Senusrit. El se întindea pe o lungime de 300-400 de metri şi era înconjurat de un zid de incintă. Delimitat pe cartiere, avea numeroase străduţe ce înconjurau case modeste. Dar acesta e unul din rarele exemple din perioade Imperiului de Mijloc. Din oraşul Tel el-Amarna, datat în perioada Imperiului Nou, s-a păstrat până azi doar un zid de cărămizi, cu o lungime de 2 metri. De fapt, acest oraş se întindea pe o suprafaţă de 9 km lungime şi 1 km lăţime.

  1. Societatea

 

Mesopotamia

 

Suveranul este cel care exercită diferitele puteri. Palatul său simbolizează centrul administrativ suprem. El deţine puterea în vederea atributelor sale personale şi datorită unui mandat primit de la zei. Funcţia sa este aceea de a face legătura dintre divin şi uman. În virtutea acestei puteri, el deţine mijloacele de existenţă ale întregii populaţii. Administraţia devine instrumentul acestei puteri. El are drept de proprietate asupra tuturor bunurilor şi pământurilor. Regele mesopotamian este în acelaşi timp şef militar şi administrator. Ar fi, deci, uşor să găsim raporturi între regalitatea mesopotamiană şi cea egipteană, deşi pentru cea din urmă, regii sunt ei înşişi zei. Regele mesopotamian nu este decât reprezentantul divinităţii şi puterea lui se extinde astfel asupra tuturor domeniilor vieţii colective.

Aparatul administrativ se compune din demnitari, notabili locali şi dintr-un personal imens. Acesta se recrutează din ansamblul straturilor sociale ale populaţiei. A intra într-un serviciu pentru suveran este considerat un avantaj, întrucât el procura beneficiarului venituri materiale durabile şi gratificaţii pentru întreaga viaţă. Absenţa mijloacelor tehnice dezvoltate constrânge administraţia la folosirea unei importante forţe de muncă, mai ales în lucrările de irigaţie sau cele agricole.

Sclavajul nu va juca un rol important în acest tip de sistem economic. Sclavii, care în general sunt prizonieri de război, nu apar decât rar pe listele personajului. Trebuie făcută distincţia între aceşti şi servitori, a căror viaţă este legată de cea a stăpânului.

Vom cunoaşte mai bine societatea mesopotamiană începând cu secolul lui Hammurabi, graţie codului său de legi, care permite interpretarea nenumăratelor documente emise de regele di Ur, de principele Esnunna sau de regii mileniului al

II-lea. Codul lui Hammurabi diferenţiază 3 tipuri de oameni:1-omul liber ;

2-subalternul, omul care se prosternează; 3-sclavul, proprietate a altui om, care juridic este asimilat unui bun imobiliar. Drepturile femeii sunt protejate juridic. Ea dispune de bunurile sale, pe care le administrează în toată libertatea. Ea poate practica numeroase profesii şi câteodată poate avea importante responsabilităţi. Căsătorită, ea se supune autorităţii soţului. După moartea acestuia, ea poate administra şi apăra interesele moştenitorilor ei. Codul fixează nu numai detaliile succesiunii, dar şi pe cele ale cazului în care femeia ar fi repudiată pe nedrept.

Capul familiei rămâne tatăl, care la moartea sa îşi transmite puterile, mai întâi fiilor săi, iar în cazul lipsei moştenitorilor bărbaţi, fiicei sale. Căsătoria este monogamă, o singură femeie putând pretinde dreptul de soţie legitimă. Totuşi, suveranii beneficiază de anumite privilegii, poligamia fiind unul dintre ele.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem.

Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Limba romana

Scrisul de mana

Au existat cândva tocul, stiloul, pixul, creionul. Și foile dictando sau de
LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web