Varroa într-un stup controlat

in Agronomie/Stiri online

Varroa într-un stup controlat. (Dr. Ralph Buchler, Kirchain, 5-7, octombrie 2001)

• Pentru a evita urmările tragice asupra albinelor, apicultorul trebuie să estimeze la timp puterea atacului acarienilor, cu mult timp înainte de înmulţirea paraziţilor sau de apariţia primelor albine afectate. Cu patru sau şase săptămâni înainte de oprirea ouatului, numărul de varroa moarte natural nu trebuie să depăşească cinci bucăţi/zi. (Dr. Ralph Buchler, Kirchain, 14-15, decembrie 2002).

ŞTIAŢI CĂ …

• Prezenţa unui parazit de varroa pe o albină este comparabilă cu infestarea unui singur om cu un kilogram de păduchi.
• Pragul admis al infestării albinelor cu varroa este de 0,5%, potrivit cercetărilor realizate de doctori în medicină veterinară din Europa.

Controlul se face în funcţie de starea familiilor

Încă de la debutul lunii august, apicultorii desfăşoară activităţi ample pentru a verifica starea fiecărei comunităţi în parte. Se constată puterea şi starea de sănătate a familiei de albine, volumul şi calitatea puietului, calitatea mătcii, a fagurilor, cantitatea hranei şi cum este depozitată în faguri, starea lăzii în care se află familia şi a suporţilor pe care sunt plasaţi stupii etc..

Se ţine o evidenţă a tuturor acestor observaţii, iar minusurile sau neajunsurile trebuie rezolvate rapid.
Puterea familiei este apreciată vizual, după numărul de rame ocupat de albine şi după prima impresie la deschiderea stupului, însă situaţia generală o aflăm abia după controlul fiecărei rame cu puiet.

O familie medie trebuie să aibă între 6 şi 8 rame Dadant şi 8-12 rame multietajate de puiet. Puietul trebuie să fie sănătos şi compact, cu puţine celule goale. În astfel de cazuri, controlul este scurt, cât mai puţin deranjant şi fără a căuta matca.

La familiile mai slabe, controlul durează mai mult, fiindcă trebuie constatată cauza acestei stări – de obicei vreo boală sau calitatea scăzută a mătcii. Înlocuirea acesteia din urmă şi întărirea familiei cu câteva rame de puiet poate rezolva în foarte scurt timp această problemă.

În cazul constatării unei boli foarte serioase (Loca) se trece urgent la lichidarea acelei familii, după care se dezinfectează stupul, suportul, pământul din jur şi sculele cu care s-a lucrat, iar fagurii se topesc pentru a elimina orice risc de răspândire a bolii.

Celelalte boli care se pot instala (puiet văros, nosemoză sau parazitoze) se tratează cu diferite medicamente, fără mari probleme.

Este indicată formarea de nuclee, care trebuie să existe în fiecare stupină (cel puţin 10%). Jumătate se pot folosi la înlocuirea mătcilor sau la întărirea altor comunităţi mai slabe, iar cealaltă jumătate, cu cele mai puternice, pot ierna fără probleme şi, totodată, să reprezinte o rezervă de mătci pentru sezonul viitor.

Calitatea şi cantitatea hranei din stup

Dacă hrana este puţină, se trece la completarea ei, dar neapărat trebuie să ţinem cont de necesităţile familiei date: cele 15 kg minime necesare iernării şi cantitatea necesară consumului zilnic. Aceste aspecte sunt cele mai urmărite de către apicultori. Unii execută controlul în august, alţii (mai ales cei care practică pastoralul), în septembrie. Mari deosebiri între cele două intervale nu am constatat, în cei 20 de ani de când mă ocup intensiv de albine.

E suficient să ţinem cont de timpul mult prea scurt pentru a rezolva eventualele probleme şi să asigurăm hrana pentru iernat. În general, hrănirea pentru completarea cantităţilor de rezervă ar trebui terminată până la mijlocul lunii septembrie.

După această dată, creşte riscul ca hrana să nu fie căpăcită, ceea ce va duce la acrirea ei în timpul iernii. Toamna frumoasă şi lungă ne poate ajuta să trecem, cu mai multă uşurinţă, şi peste această problemă.

Atenţie la dăunătorii ce apar la sfârşitul sezonului apicol

Alte activităţi „de toamnă” în stupină se concentrează pe combaterea bolilor şi dăunătorilor (viespi, furnici, şoareci).
Dacă tratamentele împotriva varoozei nu s-au făcut în iulie sau august, din cauza culesului, lucrarea se poate face acum.

Pe de altă parte, viespile şi şoarecii sunt duşmanii cei mai mari ai albinelor, la sfârşitul sezonului. Viespile, prin apariţia lor masivă la mijlocul lunii august, ţin stupii într-o alertă permanentă până la căderea primelor brume. În septembrie, şoarecii îşi fac cuiburi sub lăzile sau sub capacele lăzilor, în podişoare (mai ales în cazul lăzilor vechi) şi aşteaptă apariţia sezonului rece şi ghemuirea albinelor, pentru a se strecura în interiorul stupului şi a se cuibări în partea neprotejată a lăzii.

Pagubele cauzate de aceşti doi dăunători pot fi foarte mari. De aceea, lupta împotriva lor trebuie să fie foarte serioasă. Aceasta presupune asigurarea în cadrul stupinei (şi nu numai) a diferitelor capcane pentru viespi, gratiile antişoareci la stupi şi, dacă se poate, să avem tot timpul lăzi bune, care să nu le permită şoarecilor să intre cu uşurinţă în ele.

Indicat este ca acum să se facă topirea cerii, înlocuirea lăzilor vechi, vopsirea lăzilor, aranjarea stupinei etc.. Deseori se întâmplă ca stuparii să uite de organizarea stupinei, operaţie ce se poate face la terminarea pregătirilor pentru iernare. Suporţii pe care stau stupii trebuie controlaţi, reparaţi şi vopsiţi. Stupii trebuie ridicaţi cca. 30 cm de la pământ pentru a elimina apariţia umezelii în exces, şi, prin urmare, instalarea mucegaiului, a nosemei sau a puietului văros.

Iarba trebuie cosită şi pământul nivelat de muşuroaie. Aspectul unei stupine aranjate oferă stuparului o plăcere aparte, iar la vizita colegilor apicultori, reputaţia lui va creşte în ochii acestora. Apoi, nu trebuie să uităm nicidecum de existenţa unui număr considerabil de stupari care practică această „dulce meserie” doar ca o simplă relaxare sau ca hobby.

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play