Vasili Mitrohin din Arhivele KGB: Care au fost țintele URSS-ului de-a lungul timpului?

in Curiozitati de

La fel ca CIA, agenția de spionaj sovietică KGB s-a angajat timp de zeci de ani în operațiuni secrete în întreaga lume, de la șantaj până la răpiri. Cele mai multe secrete pe care le știm despre KGB astăzi sunt dezvăluite de Vasili Mitrohin. El a lucrat la arhiva KGB-ului timp de 30 de ani înainte să predea Marii Britanii 25.000 de pagini de dosare secrete. Noi vă vom prezenta cele mai excentrice și uluitoare operațiuni secrete ale răposatei agenții sovietice.

Atacarea infrastructurii americane

În perioada ’59-’72 KGB- ul a început să fotografieze centralele electrice, barajele, conductele de petrol și infrastructura Statelor Unite pentru o operațiune care ar fi avut urmări nefaste asupra alimentării cu energie electrică a New York-ului. Odată ce au ales țintele considerate vulnerabile, KGB-ul a luat o casă în apropiere de Harrisburg, Pennsylvania. De acolo agenții KGB planificau o serie de atacuri asupra sistemelor de energie din America. Barajele hidroelectrice care asigură o mare parte aprovizionării cu energie a Statelor Unite, au fost ținta. Au elaborat un plan pentru a distruge 2 baraje hidroelectrice mari: Hungry Horse Dam și Flathead Dam din Montana.  Dacă ar fi reușit operațiunea, ar fi fost paralizată alimentarea cu energie electrică în regiune. Atacul avea să înceapă la 3 km de Hungry Horse Dam, pe râul South Fork. Trebuia să doboare stâlpii de susținere situați pe panta unui munte înalt, astfel distrugând puterea de transmisie a barajului.  La Ambasada Uniunii Sovietice în Canada, KGB-ul plănuia să perturbe aprovizionarea cu energie a Statelor Unite prin atacarea conductelor de petrol dintre cele 2 țări.

Această operațiune, numită Operațiunea Cedar a fost planificată în amănunt timp de un deceniu. KGB-ul chiar a căutat să distrugă rafinării de petrol din Canada, principala sursă de benzină pentru Statele Unite. Dacă planul reușea, agenții sovietici profitau de haosul creat de bezna din regiune și mergeau la pasul 2: explodarea cheiurilor și depozitelor situate de-a lungul portului din New York, principalul port pentru comerțul și importurile americane.

 Răzbunarea crizei ostaticilor

În 1974 KGB-ul a înființat o forță de elită misterioasă “Alpha Group” cu sarcina oficială de combatere a terorismului. Aceasta a fost implicată în misiuni secrete, periculoase pentru URSS, cum a fost cea din Liban 1985. Atunci sovieticii se confruntau cu o criză majoră după ce 4 diplomați au fost răpiți în Liban de un grup de teroriști islamiști. Acțiunea islamiștilor venea după ce URSS-ul sprijinea Siria, țară cu interese în războiul civil din Liban. După capturarea diplomaților sovietici, au fost trimise fotografii agențiilor de presă, în care aceștia apăreau cu armele la tâmplă. Condițiile eliberării erau clare: încetarea sprijinirii Siriei și retragerea forțelor siriene care luptau împotriva celor iraniene în nordul Libanului.

În prima fază, URSS-ul părea deschisă la negocieri cu teroriștii în vederea eliberării ostaticilor. Lucrurile s-au schimbat când forțele siriene implicate în războiul civil nu se retrăgeau, iar teroriștii au executat unul dintre ostatici la doar 2 zile după expunerea condițiilor. Atunci URSS-ul a abandonat negocierile, iar KGB-ul a demarat o acțiune rapidă și sângeroasă. Mai întâi a investigat ce organizație era în spatele răpirilor și a constatat că era opera Hezbolahului. Următoarea victimă avea să fie o rudă apropiată a liderului Hezbolah. Agenții KGB l-au răpit, l-au “dezmembrat” și l-au castrat și au trimis islamiștilor câteva părți ale corpului. Apoi liderul Hezbolah a primit următorul mesaj: KGB-ul cunoaște mai multe rude ale sale și adresele lor și vor avea aceeași soartă dacă diplomații sovietici nu vor fi eliberați imediat. Impactul psihic a fost cel scontat: ostaticii au fost eliberați, iar islamiștii nu au mai avut nicio pretenție.

Înregistrări cu șantaj și sex

URSS-ul a avut un plan pentru dominația mondială. Una dintre țările vizate de URSS a fost Indonezia. După ce Partidul Comunist indonezian a ajuns la putere cu ajutorul președintelui Sukarno, URSS a crezut că vor avea un aliat în regiune. Pentru a se asigura că Sukarno și țara sa vor rămâne aliați, KGB-ul a pus la cale un plan în cazul în care vor fi nevoiți să-l șantajeze pe Sukarno pentru a urma drumul sovietic. Sukarno avea o slăbiciune pe care KGB-ul credea că ar putea-o folosi în avantajul său – apetitul sexual.

Ei au elaborat un plan de șantaj care îl viza pe președintele indonezian, demn de un film cu Austin Powers. A angajat un grup de femei atractive pentru a exploata apetitul sexual al lui Sukarno. KGB-ul a îmbrăcat femeile în stewardesele și le-a trimis la hotelul unde era cazat Sukarno, în timpul vizitei sale la Moscova. După cum vă puteți imagina, Sukarno s-a angajat în relații sexuale cu mai multe pseudo-stewardesele în același timp, în timp ce KGB-ul înregistra întreaga noapte sălbatică. Cu toate acestea, lucrurile nu au mers conform planului atunci când, mai târziu i-a prezentat casetele video lui Sukarno în încercarea de a-l șantaja. Acesta a spus că nu-i păsa că KGB-ul l-a inregistrat sau că amenință să facă totul public, chiar a cerut mai multe copii ca amintire.

KGB s-a orientat spre altă țintă. În 1956, a plasat o capcană pentru ambasadorul francez Maurice Dejean. După ce a găsit mai multe “rândunici” (cum le numeau agenții); a ales una care se pare că era actriță. În timp ce Dejean își făcea de cap cu femeia, soțul ei fictiv a intrat furios în cameră, amenintând că va face totul public. Planul a funcționat, iar Dejean a devenit o marionetă a KGB-ului: a început să dezvăluie secretele Franței în schimbul tăcerii.

Planul asasinării lui Tito

Deși era însuși un comunist, liderul Iugoslaviei a devenit antipatic pentru Stalin, în mod surprinzător. În încercarea de a face Iugoslavia independentă, Tito s-a distanțat atât de Statele Unite, cât și de URSS. Din acest motiv, Stalin dorea asasinarea lui și a contractat predecesorul KGB, MGB-ul să treacă la acțiune. Cel mai bun agent secret al URSS a fost desemnat pentru îndeplinirea planului. El asasinase mai înainte un alt dușman al Stalin – Lev Troțki. Cu toate acestea, Tito a supraviețuit în mod miraculos. Ca răspuns, el a trimis un avertisment către Stalin: „Nu mai trimite oameni să mă omoare. Am capturat deja cinci dintre ei, unul cu o bombă și altul cu o pușcă”. Tito i-a transmis scris: „Dacă nu oprești trimiterea de ucigași, voi trimite și eu unul la Moscova și nu va mai fi nevoie de un al doilea”.

Când comploturile convenționale ale MGB-ului nu au dat rezultate, agenții s-au dovedit mai creatori. Au încercat să-l anihileze cu o bacterie mortală în timpul unei recepții diplomatice la care participa și Tito. Toți cei din cameră ar fi fost uciși, mai puțin agentul MGB imunizat corespunzător de dinainte. A mai urmat o altă încercare cu o cutie de bijuterii otrăvită, cadou pentru Tito, precum un cal troian care emana un gaz mortal.

Din fericire, ambele planuri cu otravirea nu au funcționat, iar Tito a trăit mai mult cu aproape 30 de ani decât Stalin, murind în 1980, la vârsta de 87.

Sursa: listverse.com

loading...