Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

7 adevăruri despre dubstep

in Curiozitati

Am ascultat zilele ăstea dăbstep. Exact cum acu vreo 7 ani am citit un Harry Potter şi acu’ 3 ani m-am uitat la primul Twilight. Să înţeleg şi io cu ce se mai ocupă cetăţenii aflaţi la coşuroasa pubertate. Nu o să îmi dau cu părerea aiurea. Am să vă spun adevăruri clare despre dubstep.

1. Dubstepul nu este un gen de muzică. E un subgen de muzică electronică. De prin 2006, pokemonii cool au decis că e singurul subgen de muzică electronică destul de culeanu încât să fie promovat. Aşa că pokemonii l-au promovat în draci, ajungând cel mai comercial şi cel mai cunoscut gen de muzică electronică. A ajuns un fel de maneaua electro-ului. Ritmuri pentru plebe. La fel de jenant cum e Fernando de la Caransebeş pe lângă Kultur Shock şi Gogol Bordello, la fel e să zicem Cookie Monsta pe lângă Daft Punk sau Aphex Twin.

2. Spre diferenţă de un subgen serios de muzică, dubstepul e un subgen de muzică despre care afli tot ce e de ştiut în cam 5 ore. Are vreo 5 ani de existenţă şi vreo 20 de artişti menţionabili, ale căror lucrări seamănă în total cu cam 3 melodii diferite între ele. Într-o dupamiază plicticoasă treci exhaustiv prin el.

3. Dubstepul nu are mesaj. Nu transmite nimic. Spre diferenţă de muzica de oameni, care încearcă să transmită un sentiment, o stare de spirit, o bază ritmată pe care cineva să-şi exprime părerea despre natura umană, un „beat” pe care să faci glume proaste, orice, dubstepul nu transmite nimic. E muzică de roboţi şi se opune cu tărie inteligenţei.

4. Există 3 tipuri de dubstep: Dubstepul oldschool, care aduce mult a dub (un derivat electronic de reghe), gen Digital Mystikz şi Kode9. Ăsta sună aşa, mai relaxat, mai a muzică de fond atunci când te droghezi cu droguri proaste. Apoi e dubstepul mainstream, pokemoneală de club, ca Doctor P, Cookie Monsta, Downlink, Datsik, etc. Ăsta e caracterizat prin predominanţa unui sunet gen BWUUUUCHHH de bas, care face pokemonii să ţopăie de pe un picior pe altul. E mai dansant, genul de muzică pe care te manifeşti după droguri proaste. Apoi mai e dubstepul homosexual, care e la fel de prost ca hardcore-ul homosexual de pe vremea mea, (POD, Linkin Park, Papa Roach) doar că fără chitară. Mă refer, bineînţeles, la Pendulum. Curism mai mare nu prea am mai auzit. Pendulum ascultă pokemonii atât de proşti încât ar vrea să bage droguri proaste dar nici de ălea nu pot face rost.

5. Pentru o minte odihnită de om cu mai mult de 3 neuroni, dubstepul e prea repetitiv într-un mod agresiv ca să poată fi folosit ca zgomot de fond. Nu e nici muzică de conversaţie, pentru că bruiază. De fapt bruiază orice tip de gândire. E un fel de antiradar pentru creier. Bagi dubstep la căşti, mergi pe stradă şi îţi dai seama că nu mai poţi să te gândeşti la absolut nimic. Pur şi simplu mergi, creierul neputând să se concentreze la altceva. Deci e o muzică ideală pentru cazurile în care ţi-a murit tragic familia şi nu vrei să te gândeşti la asta. Singurul mod în care poţi asculta dubstep fără să te simţi bruiat e dacă oricum nu ai nici un gând în sfeclă de obicei.

6. Nu există nici o scuză pentru un om să asculte dubstep în afară de „vreau să dansez”. E pur muzică de dansat pentru copii. Dacă o asculţi ca pe muzică, eşti idiot. Excepţie fac pulifricii de până-n 18 ani. Pentru că e dreptul lor să asculte muzică de care o să le fie ruşine peste 5 ani. La fel cum şi nouă, oamenilor normali ne e ruşine cu ce ascultam la 16 ani. Io ascultam Korn. E jenant. Dar se putea şi mai rău: Manowar, Nickelback, Judas Priest, Omul cu Şobolani, Vama Veche, 3rei SE, Linkin Park, Avril Lavigne, BUG Mafia, Britney Sprears. Există multă muzică proastă pe care doar copiii şi oamenii extrem de penibili o pot digera. În special Manowar.

7.Pe scurt, dacă asculţi dubstep acasă, eşti idiot. Dacă asculţi dubstep pe stradă, eşti idiot. Dacă ascuţi dubstep cu prietenii, eşti idiot. Dacă ţi se pare că dubstepul are mesaj, că înţelegi ceva din el şi că e o muzică de audiţie, eşti idiot. Singurul context acceptabil în care dubstepul merge e dacă eşti pilit/drogat într-un club, şi vrei să te spargi în figuri pe muzică de spart în figuri şi să nu-ţi pese de altceva.

În acest caz, dubstepu merge. După 3 beri, o liniuţă de cocaină, o juma de pastilă de ecstasy, o juma de palmă de ciuperci şi trei red bull-uri, e o muzică extrem de faină pe care să dai din toate membrele. Plus, poţi să faci chestii mişto cu el, ca asta:

Rămâne totuşi ţigănia muzicii electronice. Pentru copii şi retarzi care nu s-au maturizat muzical. Şi o “plăcere vinovată”,la beţie, cum ar zice Mihai Petre. Aşa cum unii oameni perfect normali se îmbată şi dansează pe manele, aşa si io dacă mă îmbăt pulă aş dansa pe un dubstep

DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web