A dat cărțile de filozofie pe oi. A studiat un doctorat, dar nimic nu l-a făcut mai fericit decât turma de mioare. Povestea lui Marc și cum a ajuns el ciobanul filozof

in Articole/Diverse

A studiat filozofia la București și a renunțat pentru că l-a lovit dorul de casă, apoi la Sibiu, dar nu a avut noroc și parte de fila de carte care i-a plăcut: etnologia. S-a înscris la doctorat să scape de armată, iar astăzi este un cioban veritabil cu 2000 de lei profit pe lună, scrie poezii pe munte și are înființată propria comunitate online. Povestea lui Marcu Dimitrie Jura, zis „Marc”, ciobanul filozof.

Ciobanul din Petrosani a trecut prin trei facultăți. Mai intai a ajuns la Bucuresti, la facultatea de filozofie, insa a renuntat deoarece viata agitata din Capitala a constituit un soc pentru tanarul crescut in linistea fericita de la poalele muntilor. Ruptura de paradisiacele locuri natale i-a frant inima de durere si a nascut in sufletul sau un dor de nestavilit, o nostalgie fata de paradisul pierdut al originilor.Sufletul de taran liber si boem al lui Marc nu se regasea in inchistatul Bucuresti,  asa ca hunedoreanul paraseste Micul Paris.

La cea de-a doua facultate, secţia de sociologie – psihologie a Universităţii Petroşani acolo unde il inscrisese sora lui pentru a-l scapa de armata, a renuntat deoarece a considerat ca se afla intr-un mediu mediocru. Nu renunta si s-a inscris la cea de-a treia, la Universitatea din Sibiu, sectia de sociologie-etnologie. Crezul lui era ca cea mai bună formă de filozofie este cea exprimată prin tradiţii, insa si aici a avut o mare deziluzie, atunci cand, dupa primul an, din cauza numarului mic de studenti ai sectiei de etnologie, aceasta s-a desfiintat.

A terminat totusi facultatea de sociologie dupa cinci ani, lucrarea sa de licenta fiind una prodigioasa, de peste 100 de pagini, avand drept titlu  „Religie, magie şi mitologie la momârlani (o încercare de definire a creştinismului cosmic)”. Inainte de a termina facultatea se apucase de oierit in splendidul Jiet, iar ultimii doi ani la Sibiu la Universitate, i-a facut mai mult de acasa. Împlinirea filozofului a venit lângă mioare. Urcă cu ele pe munte la păscut și nu uită de marea lui pasiune, cunoașterea. Scrie poezii în stilul cel mai tradițional, cu pixul pe un caiet și în mijlocul naturii.

kkkkkkkkkkkkkkkk

Desi pare a fi departe de modernitate, Marcu Dimitrie Jura este un internaut ”cu acte în regulă”. Are două bloguri şi şi-a făcut foarte mulţi prieteni pe internet. Visul lui este sa infiinteze un muzeu tradiţional momârlănesc funcţional, sa scrie un roman şi scrie deja de ani buni poezii pe care le publică pe blog. La acestea se adaugă şi textele câtorva melodii populare scrise la cererea câtorva interpreţi din zona.

Povestea fascinanta a lui Marc, ciobanul filozof si boem, aflat intr-o permanenta comuniune cu natura, demonstreaza ca fericirea este simpla si vine din lucrurile marunte si inseamna sa faci ceea ce iti place, sa traiesti in mijlocul naturii, asa cum spunea unul dintre filozofii cititi de Marc in tinerete, Henry David Thoreau:

„M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc deliberat, să dau piept numai cu faptele esențiale ale vieții și să văd dacă nu puteam învăța ce avea ea să-mi spună, ca să nu descopăr, când voi ajunge să mor, că nu am trăit. Nu voiam să trăiesc ceea ce nu era viață, căci viața e mult prea scumpă.”

„Munţilor
poate c-am să plec
într-o zi
curând
Şi voi fi pe veci
Departe
De obrajii voştri
crispaţi
Voi n-o să-nţelegeţi poate
La fel ca şi mine
De ce
O să v-aduceţi aminte
Doar
Cât v-a iubit
Trădătorul acela”

Marcu Jura (poezie scrisă la plecarea sa, ca student din Bucureşti)

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.