Stiri Online, Enciclopedie, Revista presei

Abuzuri de nedescris ale Jandarmeriei in Piata Victoriei! “Ascultă-mă, ni s-a dat ordin să facem 100 de arestări. Și-am făcut 100 de arestări.”

in Evenimente

Vreo 50 de jandarmi aleargă pe Calea Victoriei. Sunt în formație de șase și scuturile lor de plastic, bastoanele de cauciuc și vizierele căștilor troncăne odată cu ropotele bocancilor grei pe asfalt.

Eu sunt pe trotuar. Scot telefonul să fac un live pe Facebook. Strada e aproape goală acum, după ce bătaia de miercuri noapte, din Piața Victoriei, dintre huligani și jandarmerie a pus punct protestelor masive împotriva guvernului.

Jandarmii respiră cu aburi, ajung la Palace Casino, se opresc din fugă și continuă să meargă către intersecție. Îi urmez încet și continui să filmez.

În mijlocul intersecției, două dube, venite din direcția opusă, staționează cu luminile albastre pornite. Un jandarm îi dă unui tip șuturi în fund și altul îl trage spre dubă. Odată intrat în dubă, jandarmii îl împing afară. “Eu mă duc, mă, acasă! Eu plec acasă!”, țipă bărbatul și se-ndepărtează ezitând, de parcă nu-i vine să creadă că i se dă voie să plece.

“Marș!”, țipă jandarmul și-i face vânt cu ambele mâini, ca și cum ar împinge o mașină de pe o stâncă.

Posted by Christian Gesellmann on 1 Februarie 2017

Apoi jandarmul își îndreaptă privirea către mine, mă vede filmând, se-apropie și strigă: ”Treceți vă rog frumos acasă, terminați cu filmatul”. Dau să plec și mă lovesc de un jandarm care cu o mână mă prinde de guler și cu cealaltă încearcă să-mi înșface telefonul. Între timp, sunt înconjurat de cel puțin încă doi jandarmi care mă prind de umăr, mă scutură și mă lovesc cu bastoanele în spatele genunchilor.

“Șterge filmarea!”, țipă.

“Nu o șterg”, îi răspund, “sunt jurnalist și nu aveți nici un drept să mă obligați să o șterg. Și e prea târziu oricum. Am postat-o deja. Uite, oamenii i-au dat share, nu mai poate fi ștearsă.”

“Vii cu noi”, spune unul dintre ei și mă împinge în dubă.

 

. Alături de mine, au fost reținuți încă 20 de tipi în noaptea aia. Nici unul dintre ei nu era huligan. Iar jandarmii știau bine asta.

Alex Nechez, de exemplu. În timp ce eram băgat în dubă, mă certam cu un jandarm care mi-a interzis să dau un telefon. “E dreptul meu”, am spus, dar tot nu m-a lăsat. “În țara asta, n-ai nici un drept”, mi-a răspuns o voce subțire dintr-un scaun din spate. M-am întors și-am văzut un tip fragil, cu buze groase, ochelari cu rame subțiri și o barbă care-l făcea să arate ca un călugăr-copil. Împlinise 18 ani cu două luni în urmă.

Se afla pe partea cealaltă a străzii, filmând, ca și mine, când au apărut jandarmii alergând. L-au forțat să coboare de pe trotuar pe stradă, i-au dat o bâtă în stomac ca să dea drumul la cameră și i-au șters toate pozele de pe card. Alex e încă la liceu, dar e și jurnalist independent și voia să-și pună filmele și pozele pe conturile de Youtube și Facebook.

Fotografia e pasiunea lui de ceva vreme. Părinții i-au cumpărat camera pe care o avea la el, un Nikon D3100, când avea 12 ani. A costat 600 de euro la vremea aia; tatăl lui a trebuit să se împrumute de bani la rude ca să o cumpere.

Normal că Alex s-a supărat după ce a pierdut o zi întreagă de muncă, așa că i-a scăpat un: “Nu e corect! N-am greșit cu nimic.”

“Ia uite cine are gura mare acuma”, a răspuns un jandarm și l-a băgat în dubă. I-au rupt haina și i-au stricat camera.

Doi ofițeri de la secția de poliție de la el din cartier i-au sunat la ușă duminică dimineață, deși a fost declarat martor, după ce poliția l-a chestionat trei ore și apoi l-a eliberat, joi la amiază.

Alex: “Dormeam, așa că a deschis maică-mea. Poliția a zis că sunt un om violent și că o să întrebe rudele și prietenii de mine și o să meargă chiar la mine la liceu ca să afle mai multe lucruri despre mine. Mi-au spus că o să mă țină sub observație și au întrebat-o pe mama unde lucrează. S-a speriat rău.” După 10 minute, polițiștii au plecat.

“Nici gând să mai ieși pe stradă!”, a spus mama lui Alex. Când l-am sunat duminică, își făcea temele la matematică. Spune că părinții nu îl învinuiesc pentru ce-a făcut. Sunt doar îngrijorați. «Nu înțelegem ce se întâmplă.»

CITESTE TOT ARTICOLUL PE CASAJURNALISTULUI.RO06

loading...
DESCARCA APLICATIA CYD PE MOBIL
Aplicatie CYD Google Play

Nu sunt un artist, nu sunt un talentat scriitor, sunt om ca si tine. Doar ca diferentele dintre mine si tine o fac obiceiurile noastre si viata pe care o traim. Nu ne invartim in aceleasi anturaje, nu avem acelasi limbaj, la dracu nici macar nu ne cunoastem, dar sigur avem de impartit idei sau am avut aceleasi idei o data, desi repet nu ne cunoastem. Nu te stiu, nu te cunosc, nu te vad, nu te ating, nu te caracterizez, nu te critic, nu te injur, nu te admir, nu te laud, dar tu poti sa ma critici, aplauzi, caracterizezi, poate chiar si sa ma apreciezi. E dreptul tau, e timpul tau.

Latest from Evenimente

LIKE-ul tau CONTEAZA!Ti-a placut articolul si ai dat LIKE? Inchide aici
Mergi la Sus

Copyright © 2016 by CYD.RO. Toate drepturile sunt rezervate
Designed by Dianys Media Solutions - realizare site web - creare site web